ARTICOLUL 28 Secretul corespondenţei Drepturile şi libertăţile fundamentale

Continutul e secret chiar daca se vede, citeste, asculta etc. Nu se pot poti folosi de el adica sa l dea mai departe. Dar pot face lucruri ca si cum nu stiau.

I. Generalităţi. Un principiu fundamental care urmăreşte să protejeze posibilitatea persoanei fizice de a-şi comunica prin scris, telefon sau prin alte mijloace de comunicare gândurile şi opiniile sale, fără a-i fi cunoscute de alţii, cenzurate sau făcute publice este inviolabilitatea corespondenţei. Acest principiu este rezultatul unei îndelungate istorii, în care nu au lipsit abuzurile, primitivismul, încălcările repetate.

II. Noţiune. Formulat simplu, prin art. 28 din Constituţie, secretul corespondenţei are totuşi un conţinut complex, plin de semnificaţii şi aspecte juridice. Prin

Citește mai mult

„corespondenţă" textul constituţional înţelege scrisori, telegrame, trimiteri poştale de orice fel altele decât scrisorile şi telegramele, convorbirile telefonice şi alte mijloace legale de comunicare. Formularea art. 28 încearcă să surprindă, şi reuşeşte, gama largă de forme şi mijloace prin care oamenii comunică între ei.

Pentru exercitarea acestui drept fundamental au fost prescrise câteva reguli riguroase. Astfel, sfera subiectelor de drept faţă de care este ocrotită corespondenţa cuprinde atât persoanele fizice, cât şi autorităţile publice. Practic, nimeni nu are dreptul să atenteze la corespondenţa cuiva. în al doilea rând, nimeni nu poate reţine, deschide, citi, distruge, da publicităţii o corespondenţă ce nu-i este adresată, având obligaţia de a o restitui destinatarului dacă din întâmplare a intrat în posesia ei. De asemenea, nimeni nu are dreptul de a intercepta o convorbire telefonică sau de a divulga conţinutul unei convorbiri telefonice de care a luat cunoştinţă întâmplător. Aceleaşi reguli se aplică corespunzător şi în legătură cu alte trimiteri poştale sau mijloace legale de comunicare între oameni. Obligaţii aparte revin funcţionarilor din poştă şi telecomunicaţii care, prin natura muncii lor şi, uneori, prin natura comunicărilor şi trimiterilor (cărţi poştale, telegrame, convorbiri telefonice prin intermediul centralelor neautomate) iau cunoştinţă de conţinutul acestor corespondenţe. Ei sunt ţinuţi a păstra secretul, iar statutul acestor funcţionari trebuie să sancţioneze aspru orice abatere de la principiul constituţional.
III. Limite. Nici un drept fundamental nefiind absolut, şi secretul corespondenţei poate cunoaşte unele limite în exercitarea sa. Atât legislaţia cât şi practica juridică au evidenţiat că exerciţiul acestei libertăţi poate comporta o restrângere necesară în interesul justiţiei, mai exact în interesul descoperirii infracţiunilor şi infractorilor. Acest drept al magistraţilor de a obţine, reţine, citi şi folosi în proces corespondenţa care vine sau pleacă de la persoane învinuite de săvârşirea unor fapte penale trebuie însă a) să fie prevăzut de lege, b) realizat după o procedură strictă şi c) numai pe bază de ordonanţe scrise, cu respectarea celorlalte drepturi ale persoanei, mai ales a dreptului la viaţa familială, intimă şi privată. Legile care vor reglementa aceste restrângeri, vor trebui elaborate numai cu stricta respectare a art. 53 din Constituţie.