ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European Drepturile şi libertăţile fundamentale

I. Generalităţi. Drepturile electorale sunt prin excelenţă drepturi cetăţeneşti fundamentale. în clasificările date drepturilor fundamentale, drepturile electorale sunt grupate, de regulă, într-o categorie distinctă numită drepturi exclusiv politice. Aceasta se datorează faptului că, prin conţinutul lor, aceste drepturi pot fi exercitate de către cetăţeni numai pentru participarea la guvernare. Caracterizarea drepturilor electorale ca drepturi exclusiv politice permite delimitarea lor de drepturile şi libertăţile social-politice (libertatea conştiinţei, libertatea de exprimare, dreptul de

Citește mai mult

asociere etc.) dar şi explicarea altor consecinţe juridice. Astfel, drepturile exclusiv politice aparţin numai cetăţenilor, pentru că ele pot fi folosite numai pentru participarea la guvernare şi pentru că este pretutindeni recunoscut şi admis că la guvernarea unei societăţi participă numai cetăţenii, deoarece ei sunt legaţi de destinele acestei societăţi. Această realitate este, de altfel, exprimată şi prin art. 2 din Constituţia României, care stabileşte că suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum şi că „nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu".

II. Justificare. în condiţiile aderării României la Uniunea Europeană

şi ale necesarei participări a ţării noastre la instituţiile şi structurile acestei organizaţii, drepturile fundamentale electorale ale cetăţenilor români s-au îmbogăţit cu încă două, care însă nu implică participarea la guvernare la nivel naţional, ci participarea cetăţenilor români în cadrul singurei instituţii europene reprezentative, aleasă printr-un proces electoral asemănător celor utilizate pentru desemnarea parlamentelor naţionale. Este vorba de noi drepturi electorale, care însă nu se încadrează în categoria celor exclusiv politice în sens tradiţional, întrucât nu implică o participare la exercitarea suveranităţii de stat, ci o participare la un proces electoral menit să desemneze un organ reprezentativ la nivel continental. Aceste drepturi, de a alege şi a fi ales în Parlamentul european, pot fi considerate şi în contextul mai larg al noţiunii de cetăţenie europeană, instituită prin Tratatul de la Maastricht şi aprofundată prin Tratatul de la Amsterdam. Merită menţionate în acest sens şi prevederile Proiectului de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa, adoptat prin consens de Convenţia Europeană la 13 iunie şi 10 iulie 2003, care, în art. 1-19 precizează că „Parlamentul European este ales prin vot universal direct de către cetăţenii europeni, prin scrutin liber şi secret, pentru un mandat de cinci ani". De asemenea, titlul al II-lea al aceluiaşi proiect de Tratat, referitor la Drepturile fundamentale şi cetăţenia Uniunii menţionează în art. 1-8 că cetăţenii şi cetăţenele Uniunii au dreptul de a vota şi dreptul de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi în cadrul alegerilor locale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat. Chiar dacă nu are încă valoare normativă obligatorie, şi Charta drepturilor fundamentale, adoptată la Nisa în decembrie 2002, face menţiune despre aceste două drepturi, art. 11-39 arătând că oricare cetăţean sau cetăţeană a Uniunii are drept de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, în statul membru în care acesta îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.

III. Terminologie. După cum se poate constata, din punct de vedere terminologic, constituantul derivat român a ţinut seama de denumirea utilizată în dreptul comunitar pentru a desemna aceste drepturi electorale speciale (dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales) şi nu de cea uzitată în textul în vigoare al Constituţiei. Diferenţa terminologică se explică, desigur, şi prin diferenţa de natură juridică dintre dreptul de vot pentru autorităţile reprezentative naţionale şi cel de a alege membrii unei adunări reprezentative la nivel continental.