ARTICOLUL 39 Libertatea întrunirilor Drepturile şi libertăţile fundamentale

Aceste drepturi sunt încălcate an romania cu buna stiinta de catre autoritatile statului si vrem ca ele sa se respecte pt orice tip de cetățean roman indif de clasa politica si eccnie.

I. Libertatea întrunirilor este o libertate cu caracter social - politic care constă în posibilitatea oamenilor de a se întruni în reuniuni private sau publice pentru a-şi exprima gândurile, opiniile, credinţele. Prin conţinutul său, această libertate se află într-o strânsă corelaţie cu libertatea conştiinţei, precum şi cu libertatea de exprimare. Este şi motivul pentru care în mod tradiţional şi constant aceste libertăţi sunt clasificate în aceeaşi categorie de drepturi, cele social - politice, denumite şi libertăţi de opinie.

Această libertate se poate exercita prin mai multe forme şi

Citește mai mult

mijloace. Dintre acestea Constituţia enumeră mitingurile, demonstraţiile şi procesiunile. Diversitatea formelor şi mijloacelor prin care se poate realiza această libertate şi caracterul deschis, receptiv al dispoziţiilor constituţionale, au determinat ca după nominalizarea celor trei forme să se adauge şi exprimarea „orice alte întruniri". Astfel, art. 39 nu restrânge formele şi mijloacele de realizare a libertăţii întrunirilor numai la cele trei forme nominalizate. Cât priveşte înţelesul celor trei termeni - mitinguri, demonstraţii, procesiuni - este acelaşi din vocabularul curent, obişnuit, fiind şi în drept deseori greu de realizat o diferenţiere prea strictă între ei.

II. Noţiunea de „întrunire" Există anumite trăsături comune tuturor întrunirilor, fără deosebire de formele în care se realizează. Astfel, orice întrunire este o grupare de persoane, o grupare organizată, cu caracter temporar, destinată schimbului de idei, concepţii, opinii etc. Orice întrunire, în sensul legii, presupune o legătură cât de firavă între participanţi, o intenţie comună şi totdeauna un minimum de organizare. Aceste trăsături au importanţă din punct de vedere juridic atunci când se pun probleme de autorizare prealabilă, de desfăşurare sau de răspundere. Aceste trăsături deosebesc întrunirile de grupările sau aglomerările întâmplătoare de persoane.

întrunirile pot fi de două categorii: publice şi private. Din textul constituţional, nu rezultă o asemenea diferenţiere, tăcerea textului urmând a fi interpretată că regulile sale sunt aplicabile oricărui fel de întrunire.

III. Regim juridic. Articolul 39 din Constituţie stabileşte trei reguli în legătură cu întrunirile, şi anume: a) libertatea întrunirilor; b) caracterul paşnic al întrunirilor; c) interzicerea la întruniri a oricărui fel de arme. Aceste trei reguli au caracter constituţional. Desigur, deşi textul nu o spune expres, alte reguli, dar nu cu un asemenea caracter, pot fi stabilite prin lege. Aceasta rezultă din corelaţia art. 39 cu art. 53 din Constituţie, potrivit căruia exerciţiul libertăţii întrunirilor poate comporta anumite restrângeri.