ARTICOLUL 64 Organizarea internă Organizare şi funcţionare Parlamentul

ARTICOLUL 64

Organizarea internă

(1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.

(2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.

(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.

Comentarii despre ARTICOLUL 64 Organizarea internă Organizare şi funcţionare Parlamentul

Apostol Melinda 6.09.2012

In procesul de revizuire a Constituţiei s-a propus introducerea unui articol nou, după art.61 cu precizarea unor atribuţii distincte pentru cele două Camere. în esenţă, Camera Deputaţilor urma să fie Camera care dezbate şi adoptă proiectele de lege, în timp ce Senatul ar fi trebuit să aibă doar rolul de avizare.

Acest sistem a fost respins pentru că prin concentrarea întregii activităţi legislative cu caracter decizional la Camera Deputaţilor nu se asigura optimizarea procesului decizional parlamentar, dimpotrivă s-ar fi generat întârzieri mult mai mari în procesul de adoptare a legilor decât

Citește mai mult

cele actuale. Pe de altă parte, soluţia preconizată de amendamentul la care ne referim ar fi instituit un bicameralism inegalitar, care ar fi dus la disfuncţionalităţi, chiar stări conflictuale, atât în sfera bicameralismului, cât şi în relaţia dintre legislativ şi executiv.

De vreme ce Camerele Parlamentului au aceeaşi legitimitate, este logic ca ambele să fie implicate în procesul legislativ cu rol de Camere decizionale în anumite domenii, aceasta fiind soluţia de principiu care a fost adoptată în Legea de revizuire a Constituţiei.

Răspunde

sonia ivan 4.07.2012

I. Pricipiul autonomiei parlamentare este de esenţa parlamentarismului. El presupune autonomia regulamentară, autonomia financiară şi autonomia instituţională.

II. Autonomia regulamentară implică, sub aspect juridic, ca organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere să se facă potrivit unui regulament propriu. Există în sfera celor două regulamente - unul al Camerei Deputaţilor şi altul al Senatului - şi regulamentul şedinţelor comune, potrivit procedurii reglementate de art. 65 alin. (2) lit. k).

Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere presupune constituirea biroului său permanent, numirea

Citește mai mult

preşedintelui, organizarea în grupuri parlamentare a membrilor fiecărei Camere, constituirea comisiilor permanente şi a celor temporare care sunt de anchetă, speciale dar comune ambelor Camere. Sub aspect politic alcătuirea tuturor acestor structuri trebuie să fie conformă configuraţiei politice.

III. Autonomia financiară se asigură prin bugetul fiecărei Camere, aprobat de către acestea, ca o componentă a bugetului de stat.

IV. Autonomia instituţională presupune, pe de o parte, constituirea structurilor organizatorice menţionate anterior, iar, pe de altă parte, a aparatului de lucru alcătuit din funcţionari parlamentari încadraţi într-o structură administrativă aparte.

Răspunde