Art. 100 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
| Comentarii |
|
Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
Art. 100
(1)Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă:
1.anul, luna şi ziua când a fost încheiat;
2.numele celui care l-a încheiat;
3.funcţiunea acestuia;
4.numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, ori a fost afişat pe uşa acestei locuinţe.
5.arătarea instanţei de la care porneşte actul de procedură şi identificarea lui, iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare; (Textul pct. 5 a fost modificat prin Decretul nr. 132 din 19. VI. 1952);
6.arătarea înscrisurilor comunicate;
7.numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afişarea;
8.semnătura celui care a încheiat procesul-verbal. (Textul pct. 8 a fost modificat prin Decretul nr. 132 din 19. VI. 1952).
(2)Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză sau nu pot s-o facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.
(3)Arătările de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii.
(4)Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
| ← Art. 99 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... | Art. 101 cod procedura civila Termenele → |
|---|
Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, art. 93 alin. (4) -Dovezile de comunicare a proce-
durilor se primesc la registratura instanţei sub semnătură, după care se predau arhivarului care le ataşează la dosar, făcându-se menţiune despre aceasta pe conceptul de citare.
I. Dovada comunicârii actelor de procedură
1. Condiţii. 1) Dovada comunicării unui act de procedură nu poate să rezulte decât dintr-o dovadă semnată de parte şi certificată de agentul procedural
(Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 541/1949, în Justiţia Nouă nr. 7-8/1949, p. 830);
2) în cazul în care partea semnează adeverinţa de primire, este suficientă certificarea agentului procedural, fără a mai fi necesară încheierea unui proces-verbal. Adeverinţa trebuie să menţioneze ce anume act a fost predat destinatarului prin poştă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia
Citește mai mult
nr. 244/1961, în Justiţia Nouă nr. 1/1 963, p. 7 66);3) Simpla menţiune, făcută în proce-sul-verbal de îndeplinire a procedurii, că citaţia s-a afişat pe uşa locuinţei, fără a se arăta şi apartamentul, face ca procedura să fie nulă, deoarece nu se poate verifica dacă afişarea s-a făcut pe uşa locuinţei proprii a celui citat şi nu pe uşa altei locuinţe. Dispoziţiile legale referitoare la citare au caracter imperativ, ele fiind prevăzute pentru realizarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 7 087/1978, în I.G. Mihuţă, Repertoriu III, p. 292, nr. 78);
4) Dovada îndeplinirii procedurii trebuie să rezulte din actul procedural, iar nu din probe extrinseci, cum ar fi, de exemplu, depoziţiile unor martori (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 141/1957, în Justiţia Nouă nr. 1/1953, p. 117);
5) Dovada comunicării hotărârii trebuie să rezulte din actul întocmit de agentul procedural. Referatul întocmit de arhivarul judecătoriei nu poate înlocui actul procedural ce trebuie întocmit potrivit art. 100 C. proc. civ. în lipsa dovezii care să ateste că apelantei i s-a comunicat hotărârea, cererea de apel trebuie considerată în termen (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 533/1994, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 151);
6) Referirea intimatei la o serie de împrejurări de fapt, din corelarea cărora s-ar putea trage concluzia că partea adversă a luat cunoştinţă de existenţa şi conţinutul hotărârii, nu poate fi luată în considerare, deoarece regulile privind comunicarea actelor de procedură sunt de strictă interpretare, iar îndeplinirea procedurii nu poate fi dedusă din acte sau fapte extrinseci, echipolente, afară de cazurile expres prevăzute de lege (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 518/1996, în C.P.J. 1996, p. 104);
II. Procesul-verbal. Menţiuni obligatorii
2. Sancţiune. Din dovada de comunicare a sentinţei lipsesc menţiunile prevăzute de art. 100 alin. (1) pct. 1,4, 7 şi 8 C. proc. civ., aşa încât, constatând nulitatea actului de procedură, curtea a considerat apelul ca fiind introdus în termen, a casat decizia de respingere a apelului ca tardiv declarat şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 1026/1998);
3. Data procesului-verbal. 1) Când se comunică o încheiere este necesară menţionarea zilei, lunii şi anului (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 677/1971, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 365, nr. 84);
2) Dacă procesul-verbal îndeplineşte condiţiile legale de valabilitate, are valoarea unui act procedural obligatoriu pentru instanţă, data încheierii acestuia făcând parte din categoria „faptelor constatate personal" de cel care l-a întocmit, cu privire la care procesul-ver-bal face dovada până la înscrierea în fals, conform art. 100 alin. (4) C. proc. civ.; întrucât legea nu permite dovada contrarie decât ca urmare a înscrierii în fals, simpla afirmaţie a părţii în sensul că nu i s-ar fi comunicat hotărârea apelată este lipsită de orice relevanţă juridică, instanţa având obligaţia să verifice îndeplinirea termenului de exercitare a căii de atac în raport de data încheierii procesului-verbal (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 4134/2000);
3) Potrivit art. 100 C. proc. civ., arătările procesului-verbal încheiat de cel însărcinat cu înaintarea actului de procedură, cu privire la anul, luna şi ziua când a fost încheiat, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de către cel care l-a încheiat. Aşadar, menţiunea cu privire la data la care s-a făcut comunicarea hotărârii, în lipsa înscrierii în fals, nu poate fi combătută prin alte mijloace de probaţiune, inclusiv
cu datele menţionate pe ştampilele aplicate de oficiile poştale implicate în îndeplinirea procedurii (C.A. Ploieşti, secţia civilă, decizia nr. 1468/1998, în
C.P.J. sem. I 1998, p. 255);
4. Numele şi domiciliul. 1) Este adevărat că în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii nu este indicat numele agentului care a afişat citaţia, însă acest viciu este acoperit prin aceea că pârâta a luat cunoştinţă de acest act şi, deci, de termenul fixat pentru judecată, fapt ce rezultă din aceea că a depus la dosar un memoriu care a fost ataşat la dosarul cauzei chiarîn ziua judecării în fond. în această situaţie, o casare cu trimitere ar fi pur formală (Trib. lud. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 1083/1989, în Dreptul nr. 9-10/1990, p. 228);
2) Potrivit art. 88 alin. (1) pct. 4
C. proc. civ., citaţia trebuie să cuprindă numele, domiciliul şi calitatea celui citat. Numele la care se referă textul are în vedere numele şi prenumele celui citat, fapt ce rezultă din reglementarea prevăzută în art. 100 pct. 4 C. proc. civ.; neindicarea numelui complet ori indicarea greşită numai a numelui sau a prenumelui atrage nulitatea actului, în condiţiile prevăzute, după caz, de art. 88 alin. (2) sau art. 100 alin. (3) C. proc. civ. Există nulitatea prevăzută de art. 100 alin. (3) C. proc. civ., deoarece, în procesul-verbal (dovada) de înmânare a citaţiei trimise apelantului pentru termenul când s-a judecat cauza, numele apelantului a fost scris greşit, ceea ce atrage casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 709/2000);
3) Atât timp cât procedura a fost îndeplinită prin agent, care s-a deplasat la adresa indicată şi a afişat citaţia pe uşa principală a locuinţei, nu are nicio relevanţă că pe citaţie s-a menţionat greşit numărul sectorului, pârâta nefiind vătămată în niciun fel în drepturile sale procesuale (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2170/1996);
4) în ceea ce priveşte scara imobilului, este adevărat că acest element nu este menţionat în dovada de recomunicare, dar celelalte elemente din adresa destinatarului, respectiv numărul imobilului în care acesta locuieşte, strada pe care acesta este situat cu arătarea numărului, numărul apartamentului şi etajului, sunt de natură să permită identificarea exactă a locuinţei destinatarului, pe care de altfel s-a şi făcut afişarea sentinţei judecătoriei, aşa încât nu se poate reţine că pârâtul-recurent ar fi suferit prin această omisiune vreo vătămare, condiţie în absenţa căreia nulitatea actului comunicării nu poate fi declarată, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 651/2002);
5. Actul comunicat. Când există neconcordanţă între procesul-verbal de comunicare şi adeverinţa de primire a actului, în primul arătându-se că s-a
predat o citaţie, iar în secundul că s-a primit copie de pe hotărâre, comunicarea este nulă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 750/1952, în Justiţia Nouă nr. 6/1952, p. 973);
6. Numele persoanei care a primit citaţia. 1) Susţinerea recurentei, în sensul că citaţia acesteia a fost primită şi semnată de fiica ei, care este bolnavă psihic, nu poate fi reţinută, în raport de menţiunile înscrise de agentul constatator, din care rezultă că recurenta a primit personal citaţia, semnând în faţa acestuia (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 2642/2001, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 402);
2) Reclamanta - persoană juridică -a fost citată la sediul său, dar din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că citaţia a fost înmânată unei persoane indicate a fi destinatar, care a semnat de primire, fără să se menţioneze însă numele acestei persoane, conform art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ceea ce reprezintă o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (C.A. Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 1067/2001);
7. Locul unde s-a făcut afişarea.
1) Neindicarea exactă a locului afişării atrage nulitatea actului (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 389/1952, în C.D. 1952-1954, p. 318);
2) în raport cu menţiunile contradictorii ale dovezii de comunicare, nu rezultă locul afişării sentinţei, încăl-cându-se prevederile art. 100 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea actului, conform alin. (3) al aceluiaşi text. Referirile intimatei la o serie de împrejurări, din corelarea cărora s-ar putea trage concluzia că pârâtul a luat cunoştinţă de hotărâre, nu pot fi acceptate, deoarece regulile referitoare la comunicarea actelor de procedură sunt de strictă interpretare, iar îndeplinirea procedurii nu poate fi dedusă din acte sau fapte extrinseci, principiul echi-polenţei fiind aplicabil numai în cazurile expres prevăzute de lege (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 518/R/1996);
3) Simpla menţiune, făcută în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii, că citaţia s-a afişat pe uşa locuinţei, fără a se arăta şi apartamentul, face ca, în cazul imobilelor împărţite pe etaje şi apartamente, procedura de citare să fie considerată nulă, deoarece nu se poate verifica dacă afişarea s-a făcut pe uşa locuinţei proprii a celui citat şi nu pe uşa altei locuinţe (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2733/1973, în R.R.D. nr. 7/1974, p. 57);
4) Potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ., menţiunile referitoare la domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea şi locul unde s-a făcut afişarea sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii exprese. Din modul în care agentul procedural a înscris menţiunile pe dovada de comu-
nicare nu rezultă cu certitudine că hotărârea a fost comunicată pârâtului, întrucât pe dovada de comunicare există menţiunea că aceasta s-a făcut prin afişare, dar nu se arată la ce adresă s-a făcut afişarea şi nici motivele pentru care s-a procedat în acest mod. Ca atare, actul procedural al instanţei prin care a fost comunicată pârâtului hotărârea este lovit de nulitate (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 236/1988, în R.R.D. nr. 10/1988);
8. Semnătura. în cazul în care, potrivit legii, nu este necesară încheierea unui proces-verbal, lipsa semnăturii agentului de pe dovada de primire nu este sancţionată cu nulitatea la care se referă art. 100 alin. penultim C. proc. civ. (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2301/1974, în C.D. 1974, p. 262);
III. înscriere în fals
9. Afişare. Cum dovada de comunicare a sentinţei cuprinde toate datele necesare, nu pot opera dispoziţiile art. 100 alin. (3) C. proc. civ. privind nulitatea comunicării sentinţei şi, drept urmare, recurentul nu poate fi repus în termenul de recurs conform dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ. Situaţia invocată de acesta, în sensul că la blocul în care locuieşte exista portar permanent -situaţie care nu rezultă din cuprinsul procesului-verbal de predare a sentinţei - poate fi invocată ca motiv pentru înscrierea în fals prevăzută de dispoziţiile art. 100 alin. (4) C. proc. civ., până la acel moment procesul-verbal de comunicare a sentinţei făcând dovadă deplină cu privire la faptele constatate personal de agentul procedural (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 138/2003, în B.J., Bază de date);
10. Procesul-verbal de citare. Regula că înscrisul autentic are tărie până la
înscrierea în fals cu privire la cele constatate personal de agentul instrumentator se referă numai la procesul-verbal de citare, nu şi la menţiunea eronată din încheierea de şedinţă că „procedura este completă", care nu are nici o forţă probantă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1881/1956, în C.D. 1956, p. 244);
IV. Comunicarea actelor de procedură persoanelor juridice
11. Afişare. Dispoziţiile legale în materie nu conţin prevederi potrivit cărora comunicarea actelor de procedură persoanelor juridice se face în mod obligatoriu sub luare de dovadă semnată şi ştampilată. în consecinţă, este valabilă comunicarea actelor de procedură făcută prin afişare (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 4403/1999, în Juridica nr. 4/2000, p. 165).
Notă: Prin această decizie, instanţa supremă a revenit asupra practicii anterioare (a se vedea C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 169/1996, în Dreptul nr. 8/1996, p. 128), stabilind, în mod
justificat, că dovada comunicării unui act de procedură nu trebuie să conţină şi ştampila persoanei juridice respective. Subliniem însă că, în raport de noua reglementare, soluţia urmează a fi nuanţată în ceea ce priveşte comunicarea actelor de procedură către persoanele juridice prin afişare, în sensul că, potrivit art. 92' C. proc. civ., această modalitate de comunicare este posibilă numai dacă se refuză primirea actului ori dacă se constată lipsa oricărei persoane fizice la sediul persoanei juridice.
Menţiunea datei comunicării hotărârii, făcută pe dovada de comunicare a deciziei, în lipsa înscrierii în fals a contestatorului, nu poate fi combătută prin alte mijloace de probaţiune, nici măcar cu datele menţionate pe ştampilele aplicate de oficiile poştale implicate în îndeplinirea procedurii. - C.A. Ploieşti, decizia civilă nr. 1468/1998, B.J./1998 - Semestrul I, p. 255.
Data procesului-verbal. înscriere în fals
Data încheierii procesului-verbal de comunicare a hotărârii face parte din categoria faptelor constatate de cel care l-a întocmit, astfel încât
Citește mai mult
această menţiune face dovadă până la înscrierea în fals, conform dispoziţiilor art. 100 alin. (4) C. proc. civ.în aceste condiţii, legea neper-miţând dovada contrarie decât prin folosirea procedurii înscrierii în fals, simpla afirmaţie a părţii, în sensul că nu i s-ar fi comunicat hotărârea apelată este lipsită de relevanţă juridică. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 4134/2000, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 2000, p. 219.
Locul afişării. Nulitate
Din dovada de citare pentru termenul de judecare a pricinii pe fond, rezultă că modalitatea de comunicare a citaţiei a fost afişarea, întrucât nicio persoană, dintre cele
cărora legea le recunoaşte dreptul de a primi actul comunicat, nu a fost găsită. Nu s-a făcut însă menţiune pe dovada de comunicare despre locul afişării, aşa cum prevede art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Potrivit art. 100 alin. (3) C. proc. civ., lipsa menţiunii locului afişării atrage sancţiunea nulităţii actului de procedură. Drept consecinţă, se va constata că judecarea pricinii pe fond s-a făcut fără ca intimata să fi fost legal citată, ceea ce determină incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3454/2001, Culegere de practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, p. 399.
Persoana delegată - date de identitate
Din borderoul de expediţie şi din răspunsurile date de Oficiul poştal nu rezultă datele de identitate ale persoanei delegate (numele, calitatea) care a primit comunicarea şi nici semnătura acesteia. Lipsa acestor menţiuni atrage, conform art. 100 alin. (3) C. proc. civ., nulitatea actului de procedură. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 1829/2001, Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie - Contencios administrativ pe anul 2001, p. 855.