Art. 102 cod procedura civila Termenele
| Comentarii |
|
Capitolul III
Termenele
Termenele
Art. 102
(1)Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
(2)Termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.
| ← Art. 101 cod procedura civila Termenele | Art. 103 cod procedura civila Termenele → |
|---|
2. Alin. (2) face aplicarea principiului echipolenţei (echivalenţei) care presupune că, în cazurile prevăzute de lege, un act de procedură este înlocuit printr-un alt act de procedură, efectele sub aspect procesual fiind aceleaşi.
Potrivit textului, cererea de comunicare a unui act de procedură este echivalentă cu însăşi comunicarea.
Pentru aceasta este necesar, însă, ca partea să fi cerut ca actul de procedură să
Citește mai mult
fie comunicat adversarului său, iar nu ei, pentru că numai în primul caz se prezumă că are cunoştinţă de conţinutul actului. Dacă partea ar cere să i se comunice ei actul de procedură pentru că, de pildă, şi-a schimbat domiciliul, termenul nu va începe să curgă împotriva părţii, pentru că atâta timp cât ei nu i-a fost comunicat actul, cererea pe care a făcut-o nu poate echivala cu o comunicare şi deci, cu o decădere din dreptul de a-i fi comunicat acel act.Dacă prezumăm partea că, în chiar momentul în care face o astfel de cerere, ea îi cunoaşte conţinutul, atunci cererea nu ar mai avea niciun sens şi nicio eficienţă, dimpotrivă, ar constitui pentru parte o decădere din dreptul de a i se comunica la domiciliu toate actele de procedură,
Citește mai mult
drept care este aplicarea principiului amintit înscris în alin. (1). instanţa va trebui, într-o atare interpretare formală, să nu mai facă nicio comunicare, ţinând părţii limbajul că ea este prezumată a cunoaşte actul. De obicei, astfel de cereri se formulează de părţi atunci când îşi schimbă domiciliul, când au interes să facă mai repede recurs, sau când li s-a comunicat numai dispozitivul hotărârii, deşi ele au dreptul la o comunicare integrală. Problema este deosebit de importantă tocmai în cazul comunicării hotărârilor, pentru că de momentul acestei comunicări este legat calculul termenului de recurs. Potrivit interpretării contrare, în loc de a face o astfel de cerere, partea ar trebui să se deplaseze la sediul instanţei, deşi are dreptul de a i se comunica hotărârea la domiciliu, în vederea depunerii directe a cererii de recurs. Altfel legea însăşi i-ar întinde o capcană. Se pune întrebarea firească: de ce partea mai face o cerere de comunicare dacă aceasta nu are altă eficienţă decât propria sa decădere?” - I. Stoenescu, Consideraţii în legătură cu unele consecinţe ale cererii de comunicare a hotărârii, (II), Revista română de drept nr. 6/1975, p. 20-23.2. „Când e vorba de termene active, care depind de îndeplinirea unor anumite forme lăsate la stăruinţa celor interesaţi, partea poate lucra şi înainte ca termenul să fi început a curge. Căci termenul e o limitare a exerciţiului unui drept; şi dacă dreptul există înainte de această limitare, exerciţiul lui nu poate fi oprit de faptul că termenul n-a început a curge, ci numai de faptul că termenul a curs în întregime şi s-a împlinit. Astfel, cel nemulţumit de hotărârea primilor judecători poate declara apel fără a mai aştepta comunicarea hotărârii, dacă interesul său îl sileşte să accelereze cursul judecăţii sau dacă adversarul său întârzie să facă acea comunicare. Dar dacă el nu ia nicio atitudine, adversarul său îl poate sili la aceasta, provocând curgerea termenului, adică stăruind să se comunice hotărârea apelabilă. îndeplinirea acestei forme este o punere în întârziere; scopul său nu e de a pune pe partea adversă în cunoştinţă de conţinutul hotărârii, ci numai de a o vesti că termenul de apel a intrat în funcţiune.” - E. Herovanu, Pagini de practică judiciară şi extrajudiciară, Editura Librăriei Juridice, 1944, p. 6-7.
Data de la care începe să curgă termenul
1. Solicitarea comunicării către partea adversă. 1) Prin inserarea dispoziţiei din art. 102 alin. (2) C. proc. civ.,
potrivit căreia termenele procesuale încep să curgă împotriva părţii care a cerut comunicarea de la data când a cerut-o, s-a reglementat ipoteza în care o parte cere să i se comunice celeilalte părţi un act de procedură, de conţinutul căruia se presupune că ea a luat cunoştinţă. Textul nu se referă însă la ipoteza în care partea cere să i se comunice actul procesual respectiv, pentru a lua ea însăşi cunoştinţă de
Citește mai mult
conţinutul lui, de exemplu cu menţiunea „pentru a putea uza de calea recursului", într-o atare situaţie, data la care a fost introdusă cererea de a i se comunica actul procesual nu poate fi considerată punct de plecare pentru curgerea termenului de recurs (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1122/1970, înI.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 391, nr. 204);
2) Dacă acţiunea a fost admisă în parte şi reclamantul a cerut să se comu-
nice hotărârea pârâtului, pe data când a formulat această cerere el este considerat că a avut cunoştinţă de hotărâre (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 146/1956, în C.D. 1956, p. 287);
3) Pentru partea care a cerut să se comunice celeilalte părţi hotărârea pronunţată, termenul de recurs începe să curgă de la această dată, dacă bineînţeles nu i-a fost comunicată anterior (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 146 1956, în C.D. 1956, p. 287);
2. Solicitarea comunicării către sine.
Art. 102 alin. (2) C. proc. civ. nu se aplică atunci când partea cere să i se comunice chiar ei hotărârea, deoarece, într-o atare situaţie, nu se poate presupune că partea cunoaşte hotărârea (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1122/1970, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 391).
Data comunicării unui act de procedură se stabileşte în raport cu data înscrisă în dovada de comunicare şi nu în raport cu data la care societatea recurentă a făcut operaţiunea de înregistrare a actului de procedură comunicat, în registrul de evidenţă a corespondenţei. - C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1361/1999, Jurisprudenţa pe anul 1999, p. 190.
Comunicarea hotărârii. Principiul echipolenţei
Faptul că recurentul a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii atacate, prin eliberarea, la cerere, a unei copii legalizate, deci printr-un alt mod decât cel prevăzut de
Citește mai mult
lege,nu echivalează cu o comunicare, în vederea curgerii termenului, pentru motivarea recursului, ştiut fiind că, în materie procedurală, excepţiile sunt limitativ prevăzute de lege şi ele nu pot fi respinse prin aplicarea principiului echipolenţei. - C.A. Ploieşti, decizia nr. 1814/1995, B.J./ 1993-1997, p. 598.