Art. 133 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata

Capitolul III
Judecata

Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri

Art. 133

(1)Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

(2)Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 133 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata




radu.marian 24.12.2012
1. în principiu, elementele cererii de chemare în judecată sunt prevăzute în interesul pârâtului, astfel că normele care le reglementează au un caracter dispozitiv. Prin urmare, lipsa lor poate fi invocată numai de către pârât.

Totuşi, elemente esenţiale cum sunt obiectul şi numele părţilor, depăşesc interesul privat al pârâtului, pentru că nu este permis ca instanţele să fie sesizate cu cereri pe care, în lipsa unor asemenea elemente, să nu le poată rezolva, dar pe care să trebuiască să le păstreze pe rol pentru că nulitatea nu ar putea fi invocată şi de organul judiciar. S-ar putea spune că
Citește mai mult aceste elemente, în aceeaşi măsură în care sunt esenţiale pentru cererea de chemare în judecată, sunt esenţiale şi pentru desfăşurarea procesului civil. Pe cale de consecinţă, considerăm că nulitatea cererii de chemare în judecată ar putea fi invocată în asemenea situaţii, şi din oficiu. De altfel, termenii utilizaţi de art. 133 alin. (1), „... se va declara nulă" justifică aprecierea caracterului imperativ al acestor norme.

în privinţa semnăturii, s-ar părea că alin. (2) al art. 133 derogă de la caracterul imperativ din alin. (1), întrucât, în mod explicit, recunoaşte pârâtului dreptul de a invoca această lipsă. Nu vedem însă de ce, în exerciţiul rolului activ, instanţa să nu poată cere reclamantului să semneze cererea, cu atât mai mult cu cât acest element este de natură să înlăture orice incertitudine cu privire la manifestarea de voinţă a părţii, în sensul de a sesiza instanţa cu o anumită pretenţie, astfel încât semnătura depăşeşte interesul personal al pârâtului.

De aceea, dacă reclamantul refuză să semneze cererea la solicitarea instanţei iar pârâtul nu este prezent sau, deşi prezent, nu invocă nulitatea, atitudinea reclamantului poate fi calificată ca un abuz de drept procesual (inclusiv atitudinea pârâtului care ar refuza să invoce nulitatea), sancţionat cu nulitatea, potrivit art. 133 alin. (1).

Dacă s-ar considera că lipsa semnăturii poate fi invocată numai de pârât ar însemna că, dacă pârâtul nu se prezintă înaintea instanţei -şi nici nu este obligat să procedeze astfel- sancţiunea să nu poată fi aplicată, iar instanţa să fie nevoită să judece o cerere căreia îi lipseşte un element esenţial.

Apreciem că într-o asemenea situaţie nu se va dispune suspendarea judecăţii, conform art. 155^1, întrucât, pe de o parte, instanţa nu este obligată să procedeze ca atare (textul foloseşte expresia „poate") iar pe de altă parte, pentru lipsa semnăturii este prevăzută deja o sancţiune care se va aplica cu prioritate, având în vedere caracterul special al normei cuprinse în art. 133 în raport cu cea din art. 155^1.

2. Pentru semnarea cererii de chemare în judecată reclamantul este obligat să se înfăţişeze în instanţă la prima zi de înfăţişare următoare termenului la care a fost invocată nesemnarea?

Considerăm că răspunsul trebuie să fie unul negativ, astfel încât este valabilă semnarea cererii între termene, după cum -pentru situaţia în care reclamantul nu poate sau nu doreşte să se deplaseze la sediul instanţei-poate fi transmis un nou exemplar al cererii, semnat. Soluţia se impune întrucât niciun text nu stabileşte obligaţia semnării cererii de chemare în judecată înaintea judecătorului.

3. Nulitatea poate interveni şi în legătură cu celelalte elemente ale cererii de chemare în judecată, cu condiţia ca pârâtul să facă dovada că a suferit o vătămare şi aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, în aceste cazuri nulitatea este virtuală. Deosebirea dintre nulităţile exprese şi nulităţile virtuale există pe tărâm probator, deoarece în cazul nulităţii virtuale partea trebuie să facă o probă suplimentară, în privinţa vătămării.

în schimb, în condiţiile art. 133 alin. (1) nulitatea este expresă, astfel încât vătămarea este prezumată.
Răspunde
av. icarol 21.12.2012
Practica Judiciara

1. Numele pârâtului. 1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele pârâtului va fi declarată nulă, în temeiul art. 133 C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 594/1998, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 205);

2) Cu excepţia procedurii neconten-cioase, procesul civil este contradictoriu prin natura sa, el presupunând existenţa a cel puţin două părţi cu interese contrare; cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele pârâtului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., va fi declarată nulă în temeiul art. 133 C. proc. civ. (C.A.
Citește mai mult Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 594/1998);

3) Dacă reclamantul a chemat în judecată mai mulţi pârâţi, însă nominalizează numai doi dintre ei, cererea nu poate fi anulată în întregime, pe motivul că nu au fost indicaţi şi ceilalţi pârâţi, ci trebuie rezolvată în raport cu pârâţii nominalizaţi (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 3126/1984, în R.R.D. nr. 4/1985, p. 60);

2. Obiectul cererii. 1) Reclamantul nu şi-a estimat pretenţiile formulate faţă de pârât, nesocotind dispoziţia instanţei în acest sens, aşa încât, în mod corect, instanţa a constatat că cererea de chemare în judecată este nulă (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2198/1997);

2) Dacă cererea de chemare în judecată nu cuprinde obiectul şi valoa-
rea lui, după preţuirea reclamantului, în funcţie de care se stabilesc o serie de coordonate ale procesului civil, precum competenţa, taxa de timbru etc., instanţa va constata nulitatea cererii (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2198/ 1997, în C.P.J. 1993-1997, p. 306, nr. 37);

3) Conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre alte elemente, obiectul şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă, fiind nulă cererea care nu cuprinde obiectul, în condiţiile art. 133 alin. (1)C. proc. civ.

Din interpretarea gramaticală a celei din urmă prevederi legale menţionate, precum şi prin coroborarea acesteia cu cea dintâi normă amintită, rezultă că sancţiunea expres reglementată operează numai în cazul lipsei obiectului, nu şi a valorii acestuia.

în speţă, reclamanta a precizat obiectul cererii ca fiind reprezentat de obligaţia de a da prevăzută de art. 109 din Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe nr. 8/1996, cuantificată de lege printr-un procent de 5% aplicat valorii aparatelor importate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Se constată, astfel, că obiectul a fost indicat, conform art. 112 pct. 3, caz în care nu operează sancţiunea nulităţii cererii.

Imposibilitatea calculării taxei de timbru datorită neindicării valorii obiectului echivalează cu împiedicarea desfăşurării normale a procesului din cauza neîndeplinirii culpabile de către reclamant a obligaţiilor legale, situaţie ce ar justifica suspendarea cursului judecăţii, conform art. 1551 C. proc. civ.

Această măsură nu ar fi putut fi, oricum, dispusă pe acest temei în speţă, de vreme ce toate cererile în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe, inclusiv cele în pretenţii, sunt supuse unei taxe fixe, conform art. 5 din Legea nr. 146/1997, nefiind incidente prevederile art. 2 din acelaşi act normativ privind timbrajul la valoare.

Aplicarea de către prima instanţă în cauză a sancţiunii nulităţii cererii nu numai că nu are temei, după cum reiese din interpretarea literală a prevederilor art. 133 alin. (1), însă este excesivă în raport cu gravitatea încălcării, fapt demonstrat prin interpretarea sistematică şi teleologică a prevederilor art. 133 şi art. 155' C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 103/A/2005, în C. Negrilă, Apelul în procesul civil, p. 320).

Notă: Speţa rezumată are în vedere situaţia în care obiectul pricinii este indicat sub forma despăgubirilor băneşti, determinabile prin aplicarea unui anumit procent la o anumită valoare, lipsind numai „preţuirea" reclamantului. Soluţia este conformă dispoziţiilor art. 133 alin. (!) C. proc. civ. care sancţionează cu nulitatea numai lipsa obiectului, nu şi a valorii acestuia,
neregulă pentru care s-a identificat sancţiunea suspendării judecăţii introdusă prin art. 155' C. proc. civ.

3. Semnătura. 1) Prima instanţă a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 133 C. proc. civ., lipsind semnătura reclamantului, care nu a complinit această lipsă nici după citarea sa cu această menţiune, şi a anulat cererea.

Rolul activ al instanţei nu se poate îndepărta de cel reglementat în alin. (2) al art. 133 C. proc. civ., aceasta îndepli-nindu-şi obligaţia legală de acordare a unui termen, cu citarea expresă a reclamantului pentru a se prezenta şi semna cererea de chemare în judecată.

Delegaţia avocaţială depusă la acel termen de avocat nu poate complini lipsa semnăturii părţii, întrucât nu rezultă din acţiune că aceasta ar fi fost redactată de un mandatar avocat (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 57/2005, în C.P.J. în materie civilă pe 2005, p. 223);

2) Curtea a constatat nulitatea contestaţiei în anulare, reţinând că dispoziţiile art. 133 C. proc. civ. sunt aplicabile oricărei cereri, inclusiv celor prin care se exercită căile ordinare sau extraordinare de atac (C.A. Timişoara, secţia civilă, decizia nr. 2571/1998);

3) Dacă reclamantul a decedat, lipsa semnăturii poate fi îndeplinită prin semnarea cererii de către moştenitori (Trib. Reg. Craiova, colegiul al lll-lea civ, decizia nr. 4122/1958, în Legalitatea populară nr. 4/1959, p. 95);

4. Domiciliul/reşedinţa pârâtului. în situaţia în care reclamantul nu arată, în cererea de chemare în judecată, domiciliul sau reşedinţa pârâtului, instanţa va anula cererea, deoarece, în procesul contencios, judecătorul nu poate rezolva litigiul decât în contradictoriu şi cu pârâtul (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2084/1997, în C.P.J. 1993-1997, p. 307, nr. 38).

în sens contrar. Lipsa indicaţiei domiciliului pârâtului nu atrage nulitatea acţiunii (Trib. Jud. Maramureş, secţia civilă, decizia nr. 248/1981, în R.R.D. nr. 3/1982, p. 59).

Notă: Soluţia este greşită. în sistemul nostru procesual există nu numai nulităţi exprese, ci şi nulităţi virtuale. în cazul nulităţilor exprese, vătămarea se prezumă, pe când, în cazul celor virtuale, vătămarea trebuie dovedită. Aşadar, lipsa indicării domiciliului pârâtului poate duce la nulitatea cererii de chemare în judecată, dacă se dovedeşte că prin aceasta se cauzează pârâtului o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Răspunde
radu.marian 24.12.2012
Cadru procesual. Refuzul lărgirii

Refuzul reclamantului de a completa cadrul procesual, în sensul chemării în judecată a tuturor părţilor din actul a cărui anulare a solicitat-o, sau de a completa probatoriul, nu poate fi sancţionat cu nulitatea cererii de chemare în judecată potrivit art. 133 C. proc. civ.-C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 430/1999, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999, p. 235.

Numele pârâtului

Dacă reclamantul a chemat în judecată mai mulţi pârâţi, însă nominalizează numai doi dintre ei, cererea nu poate fi anulată în întregime, pe
Citește mai mult motivul că nu au fost indicaţi şi ceilalţi pârâţi, ci trebuie rezolvată în raport cu pârâţii nominalizaţi. - T. Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 3126/1984, Revista română de drept nr. 4/1985, p. 60.

Prescripţia dreptului la acţiune

Prin cererea de chemare în judecată introdusă, aşa cum au şi recunoscut reclamanţii prin motivele de apel, pentru a nu pierde termenul de prescripţie, „urmând ca în cadrul probatoriului admis în cauză să afle către cine s-a făcut înstrăinarea”, nu s-au determinat
persoanele ce urmau să fie obligate prin hotărâre. în aceste condiţii, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi nu poate produce efectele unui act de procedură prin care să se tindă la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de anulare a unui anumit contract de vânzare-cumpărare. Lipsa de claritate a acţiunii, redactată în mod voit astfel, nu poate să profite reclamanţilor, întrucât ar însemna ca aceştia să valorifice propria culpă... întrucât reclamanţii au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare la 22.05.2003, prin motivele de apel declarat împotriva sentinţei prin care se constatase nulitatea cererii în care nu fuseseră indicate persoanele între care s-au încheiat contractele, în mod temeinic prima instanţă a constatat intervenită prescripţia dreptului la acţiune. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, deci-zia civilă nr. 1955/2004, nepublicată.

Semnătura

Lipsa semnăturii poate fi împlinită în tot cursul judecăţii. Dacă între timp reclamantul a decedat, moştenitorii pot ratifica acţiunea, semnând-o ei. - Tribunalul regional Craiova, colegiul III, decizia nr. 4122/ 1958, Legalitatea populară nr. 4/1959, p. 59.
Răspunde