Art. 136 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri
Judecata
Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri
Art. 136
Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii.
codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
| ← Art. 135 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata | Art. 137 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata → |
|---|
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul prezintă judecătorului un număr de fapte ce pretinde că au corespondent într-o anumită regulă de drept material. El solicită instanţei să-i recunoască prin hotărârea ce va da că beneficiază de această regulă de drept şi, pe cale de consecinţă, că-i sunt aplicabile efectele pe care regula respectivă
Citește mai mult
le generează.Odată acţionat în judecată, în funcţie de interesele sale, pârâtul poate dezvolta o anumită strategie procesuală: fie este total pasiv, nu răspunde în niciun fel acţiunii reclamantului şi lasă procesul să evolueze în sensul propus de acesta (desigur, sub controlul judecătorului care, în exerciţiul rolului activ, conduce dezbaterile în vederea aflării adevărului) fie recurge la diferitele mijloace de apărare recunoscute de lege.
Dacă optează pentru cea de-a doua variantă, atunci pârâtul poate impune un examen de fond asupra cererii adversarului său -va contesta faptele pretinse de reclamant, deci, din punct de vedere juridic va contesta regula de drept invocată de adversar, fie în sensul că această regulă de drept nu există, fie în sensul că nu corespunde faptelor pretinse-, sau poate impune numai un examen formal al acestei cereri, al competenţei instanţei sau procedurii de judecată, prin invocarea de excepţii. In ambele cazuri, pârâtul îl urmăreşte pe reclamant pe terenul ales chiar de el şi discută, pe acest teren, pretenţiile adversarului.
Art. 136 sancţionează cu decăderea numai neinvocarea prin întâmpinare sau la prima zi de înfăţişare a excepţiilor de procedură relative.
Excepţiile de procedură absolute, ca unele care sunt „de ordine publică", pot fi invocate şi după prima zi de înfăţişare, şi chiar direct în apel sau recurs.
în schimb, excepţia de fond poate fi invocată oricând, asemenea apărării pe fond care poate fi făcută în tot cursul procesului şi chiar direct în apel, dacă nu constituie o cerere nouă.
Prin Decizia nr. 99 din 25 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 24 septembrie 1997, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 136 C. proc. civ.
Autorul excepţiei a invocat faptul că sintagma „afară de cele de ordine publică” din art. 126 C. proc. civ. încalcă art. 16 alin. (1), art. 48 alin. (2) şi art. 125 alin. (3) din Constituţie.
Curtea a considerat excepţia neîntemeiată cu motivarea că art. 136 C. proc. civ. reglementează condiţiile în care pot fi invocate excepţiile
Citește mai mult
de procedură în procesul civil. Întrucâtaceastă prevedere legală se referă la condiţiile de exercitare a unui drept procesual, de principiu ea nu poate fi contrară dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată se stabilesc prin lege.
Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că aceasta vizează modul în care excepţia procesuală a fost aplicată de instanţă. Or, problema modului în care o instanţă de judecată califică o excepţie procesuală, nu are tangenţă cu constituţionalitatea art. 136 C. proc. civ.
I. Excepţii de ordine privată
1. Necompetenţă teritorială relativă.
1) Judecătoria a încălcat art. 136 C. proc. civ. admiţând, după prima zi de înfăţişare, excepţia de necompetenţă teritorială întemeiată pe dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. Declinându-şi la rândul său competenţa, a procedat greşit şi instanţa de trimitere (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 1508/1997);
2) Motivul de recurs privind necom-petenţa teritorială, invocat de pârât, care a fost obligat la plata drepturilor băneşti faţă de reclamant, nu poate fi primit, dacă această excepţie nu a fost
Citește mai mult
invocată de pârât în faţa instanţei de fond, până la prima zi de înfăţişare (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1098/1995, în B.J.-Bază de date);3) Excepţia de necompetenţă teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât şi numai la prima zi de înfăţişare, ceea ce înseamnă înainte de intrarea în cercetarea fondului. Ridicarea excepţiei de necompetenţă teritorială relativă de către pârât la un alt termen de judecată, după ce instanţa a efectuat cercetarea judecătorească, nu mai poate fi primită, iar instanţa sesizată este obligată să soluţioneze cauza în fond (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2543/1995, în B.J. 1995, p. 97);
4) Cu atât mai mult necompetenţă teritorială relativă nu poate fi invocată pentru prima oară prin cererea de apel
(C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 606/1994, în B.J. 1994, p. 293).
Notă: întrucât, în actuala reglementare, întâmpinarea este obligatorie, înseamnă că, în principiu, pârâtul poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială relativă numai prin întâmpinare (care trebuie depusă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată). Pârâtul ar putea invoca excepţia de necompetenţă teritorială relativă la prima zi de înfăţişare numai dacă nu este reprezentat sau asistat de avocat ori dacă, pentru materia respectivă, întâmpinarea nu este obligatorie.
II. Excepţii de ordine publică
2. Excepţia tardivităţii căii de atac.
Nerespectarea termenului imperativ pentru declararea apelului determină decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Prin constatarea decăderii, dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel că instanţa de apel este obligată să se
pronunţe cu prioritate asupra excepţiei de tardivitate a apelului, deoarece admiterea acesteia exclude analizarea altor excepţii, chiar dacă şi acestea sunt de ordine publică (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă., decizia nr. 702/1997, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 302).
III. Constituţionalitate
3. Egalitatea în drepturi. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Instanţele judecătoreşti.
Art. 136 C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), ale art. 48 alin. (2) [art. 52 alin. (2) în urma republicării - n.a.], precum şi ale art. 125
alin. (3) [art. 126 alin. (2) în urma republicării - n.a.] din Constituţie. întrucât această prevedere legală se referă la condiţiile de exercitare a unui drept procesual, de principiu, ea nu poate fi contrară prevederilor art. 125 alin. (3)din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată se stabilesc prin lege.
Chiar din motivarea excepţiei se desprinde clar ideea că, de fapt, ceea ce constituie obiectul criticii nu este atât neconstituţionalitatea prevederii respective, cât modul în care a fost aplicată de către instanţă. în fond, ceea ce vizează excepţia invocată este că instanţa
judecătorească a considerat că excepţia de tardivitate este de ordine publică. Problema modului în care o instanţă de judecată califică o excepţie procesuală, cum este excepţia de tardivitate, nu are tangenţă cu constituţionalitatea art. 136 C. proc. civ. (C.C., Decizia nr. 99/1996, M. Of. nr. 250 din 24 septembrie 1997).
în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) pct. 4 care prevăd o competenţă alternativă ... Problema competenţei teritoriale, ridicată de pârâtă prima dată în faţa instanţei de apel, a fost motivat înlăturată potrivit dispoziţiilor art. 136 C. proc. civ., prin hotărârea ce se critică. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 606/1994, B.J./1994, p. 293.
Necompetenţă teritorială relativă
1. Motivul de recurs privind ne-competenţa teritorială nu poate fi primit dacă această excepţie nu a fost invocată la prima zi de
Citește mai mult
înfăţişare în faţa instanţei de fond. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 1098/1995, B.J./1995, p. 389.2. în cazul în care este vorba de o necompetenţă relativă, excepţia poate fi invocată numai de pârât în favoarea căruia a fost determinată şi numai la prima zi de înfăţişare, ceea ce înseamnă înainte de intrarea în cercetarea fondului; dacă instanţa intră în cercetarea fondului pricinii se presupune că pârâtul a achiesat la competenţa instanţei şi a fost de acord să se judece. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2543/1995, B.J./1995, p. 97.
Notă - în acest caz instanţa rămâne competentă să judece litigiul nu pentru că pârâtul, prin neinvo-carea excepţiei, ar fi achiesat la competenţa instanţei învestite, ci pentru că el a fost decăzut din dreptul de a invoca o excepţie relativă.