Art. 135 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri
Judecata
Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri
Art. 135
Cererea reconvenţională şi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părţile consimt să se judece împreună.
| ← Art. 134 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata | Art. 136 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata → |
|---|
2. Cât priveşte acordul părţilor privitor la judecarea împreună a cererii principale şi a cererii pentru introducerea în proces a unei alte persoane, apreciem că acesta poate să intervină numai cu privire la cererea depusă de către
Citește mai mult
pârât după împlinirea termenului, nu şi în privinţa cererii tardive făcute de reclamant, pentru că altfel ar însemna să se permită reclamantului să introducă un terţ în proces direct în apel/recurs, de vreme ce reclamantul poate depune cererea de intervenţie forţată până la închiderea dezbaterilor în primă instanţă [art. 57 alin. (3) şi art. 61 alin. (2)]. Acest lucru nu este cu putinţă, în lipsa unei dispoziţii exprese ca în cazul intervenţiei voluntare principale, pentru că art. 294 alin. (1) interzice formularea de cereri noi direct în apel, valabil şi pentru etapa recursului, faţă de dispoziţiile art. 316.1. Nerespectarea termenului.
1) Sancţiunea depunerii tardive nu constă în respingerea cererii reconvenţionale, ci în disjungerea şi judecarea ei separată de către aceeaşi instanţă; fiind însă vorba despre o normă dispozitivă, rezultă că părţile pot renunţa expres sau tacit la aplicarea ei. Disjungerea este însă inadmisibilă atunci când între cererea reconvenţională şi acţiunea principală este o legătură indisolubilă, ca în materia partajului, unde activul şi pasivul succesoral formează un tot indivizibil (C.A. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 1071/1999);
2) Când cererea
Citește mai mult
reconvenţională a fost introdusă în cursul judecării cererii principale, însă nu înăuntrul termenuluiprevăzut de lege, ea se va judeca deosebit, dacă părţile nu înţeleg să se judece o dată cu cererea principală (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1517/1957, în C.D. 1957, p. 339);
3) Cu excepţia cazului când părţile consimt, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să încuviinţeze introducerea unei alte persoane în cauză, dacă cererea respectivă nu a fost formulată la prima zi de înfăţişare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 994/1957, în C.D. 1957, p. 305);
4) Potrivit art. 61 alin. (1) şi art. 119 alin. (3) C. proc. civ., cererea de chemare în garanţie formulată de pârât şi, respectiv, cererea reconvenţională se depun odată cu întâmpinarea, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
în speţă, faţă de limitele şi considerentele deciziei de casare, părţile nu se mai aflau în situaţia de a depune la dosar întâmpinare şi, prin urmare, nici în aceea de a putea depune la dosar cerere de chemare în garanţie şi cerere reconvenţională, motivul pentru care s-a dispus trimiterea spre rejudecare fiind acela că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii privind nulitatea contractului de vânza-re-cumpărare, iar indicaţia deciziei de casare a fost ca instanţa de trimitere să completeze probele pe acest aspect şi să se pronunţe asupra sa.
Soluţia de respingere ca inadmisibile a celor două cereri este însă nelegală faţă de dispoziţiile art. 135 C. proc. civ. Potrivit textului de lege menţionat, cererea reconvenţională şi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părţile consimt să se judece împreună.
în speţă, reclamanţii nu au consimţit la judecarea împreună a cererilor, opunându-se expres şi arătând că s-ar tergiversa judecata cererii principale, care a ajuns de altfel în al nouălea an de judecată. în atare situaţie, singura soluţie posibilă din punct de vedere procedural era aceea a judecării separate a celor două cereri formulate de pârâtă.
Respingând cele două cereri ca inadmisibile, pe cale de excepţie, prima instanţă a rezolvat în mod greşit procesul
fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1)C. proc. civ.
Acest text de lege, astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 44 din Legea nr. 219/2005, nu mai permite instanţei de apel ca, anulând încheierile, să reţină cauza pentru a se pronunţa asupra celor două cereri pe fond, aşa cum a solicitat apelanta, ci atrage soluţia trimiterii spre rejudecare la prima instanţă, astfel că, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va admite apelul declarat de apelan-ta-pârâtă numai în ceea ce priveşte încheierile din 11 octombrie 2004 şi 25 octombrie 2004, va desfiinţa aceste încheieri şi va trimite cauza spre rejudecare în ceea ce priveşte cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr.308/A/2005, în C. Negrilă, Apelul în procesul civil, p. 343);
5) Apelanta a susţinut în mod corect faptul că sunt incidente în cauză prevederile art. 135 C. proc. civ., potrivit cărora cererea reconvenţională ce nu a fost formulată în termenul legal va fi judecată separat, dacă părţile nu consimt să fie judecată împreună cu cererea principală (acordul nu a fost întrunit în cauză).
Instanţa de fond nu a făcut o aplicare corespunzătoare a acestor norme, de vreme ce a respins cererea ca tardivă, în loc să dispună judecarea separată şi să ia măsuri administrative în acest sens, respectiv să înainteze cererea serviciului Registratură în vederea formării unui dosar distinct.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că nu se impune schimbarea dispoziţiei adoptate de prima instanţă, atare măsură fiind legată de existenţa vreunei vătămări determinate pârâtei prin modul de a proceda al instanţei, în aplicarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi al caracterului virtual al nulităţii operante în speţă. Nefiind vorba despre o nulitate expresă, ci de una virtuală, vătămarea ar fi trebuit dovedită de către pârâtă, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Inexistenţa unei vătămări este confirmată de împrejurarea că partea nu a înţeles să facă personal demersuri pentru înregistrarea separată a cererii reconven-ţionale, în scopul conexării cauzelor şi al judecării împreună a pretenţiilor reciproc formulate; mai mult, partea are posibilitatea formulării pe cale separată a acestor pretenţii oricând până la împlinirea termenului de prescripţie (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 42/A/2006, înA.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 101).
Notă: Soluţia ni se pare greşită. în speţă, vătămarea părţii constă tocmai în respingerea cererii sale, fără ca aceasta să fi fost analizată pe fond.
Pe de altă parte, se acreditează ideea că, ori de câte ori instanţa greşeşte în aplicarea dispoziţiilor art. 135, respingând ca tardivă o cerere în loc să dispună
judecarea ei separată, revine părţii obligaţia de a remedia greşeala, efectuând demersurile pe care, din eroare, instanţa nu le-a dispus.
Nu în ultimul rând, înregistrarea ulterioară a cererii, pe care o recomandă instanţa, poate să depăşească uneori termenul de prescripţie a dreptului la acţiune, caz în care cererea iniţială nu poate fi invocată ca având efect întrerupător al prescripţiei, câtă vremea fost respinsă ca tardivă.
6) Potrivit art. 135 C. proc. civ., cererea reconvenţională care nu a fost formulată înăuntrul termenului prevăzut de lege se va judeca deosebit, afară de cazul când părţile consimt să se judece împreună. Prin urmare, sancţiunea depunerii tardive a cererii reconvenţionale nu constă în respingerea acesteia, ci în judecarea ei separată, prin disjungerea de cererea principală (C.A. Bacău, secţia civilă, decizia nr. 4/1997, în Jurispru-denţa 1997, p. 28).
Notă: Referirea la disjungerea cererii reconvenţionale de cererea de chemare în judecată nu este exactă, deoarece disjungerea presupune că o cerere a fost primită în cursul unui proces pendente, dar, ulterior, se constată că soluţionarea ei întârzie judecarea cererii introductive, în cazul cererii reconvenţionale, formulată peste termenul prevăzut de art. 119 alin. (3) C. proc. civ., dacă părţile nu sunt de acord cu primirea cererii, instanţa va lua act de această împrejurare şi va trimite cererea reconvenţională la registratura instanţei, urmând a se proceda ca şi atunci când se depune o cerere de chemare în judecată (trecerea rezoluţiei, constituirea dosarului etc.);
2. Consimţământul părţilor. 1) Soluţia prin care s-a reţinut tardivitatea cererii reconvenţionale, deşi reclamantul nu a formulat nicio opoziţie privind judecarea concomitentă a celor două acţiuni, este nelegală, întrucât sancţiunea nedepunerii cererii reconvenţionale în termen este judecarea ei separată, iar în cazul în care există acordul părţilor ca cererile să fie judecate împreună, instanţa este obligată să procedeze astfel (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 310/1994, în C.P.J. 1994-1998, p. 96);
2) Există acordul tacit al părţilor dacă reclamantul nu se opune la administrarea probelor cerute de pârât pentru dovedirea pretenţiilor formulate prin
cererea reconvenţională depusă tardiv (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 167/E/1989, în Dreptul nr. 1 -2/1990, p. 123);
3. Ieşire din indiviziune. în cauză, cererea reconvenţională este în strânsă legătură cu acţiunea principală, pentru că are ca obiect pretenţiile pârâtei cu privire la compunerea masei succesorale, întinderea drepturilor comoştenito-rilor şi modalitatea de împărţire. Pe de altă parte, în procesul de ieşire din indiviziune, între moştenitori trebuie să fie lichidate, fiind conexe, toate pretenţiile reciproce dintre ei cu privire la averea succesorală. Soluţia disjungerii cererii reconvenţionale în procesele de ieşire din indiviziune este potrivnică intereselor moştenitorilor (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1997/1991, în Dreptul nr. 7/1992, p. 78).
Faptul că o cerere de chemare în garanţie a fost formulată şi depusă de pârât după prima zi de înfăţişare nu poate avea drept consecinţă respingerea ei ca tardivă, ci doar judecarea ei separată. - Tribunalul judeţean Galaţi, decizia civilă nr. 321/1981, Revista română de drept nr. 12/1981, p. 99.
Cerere reconvenţională
1. în speţă, cererea reconvenţională nu a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, dar reclamanta a consimţit să se judece împreună cu acţiunea principală, prin aceea că a fost de acord să fie administrate probele cerute de pârâtă în dovedirea
Citește mai mult
propriilor sale pretenţii. Ca atare, în mod greşit prima instanţă a respins cererea reconvenţională ca tardiv introdusă. - Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 167/E/1989, Dreptul nr. 1 -2/1990, p. 123.2. Este nelegală soluţia de respingere a cererii reconvenţionale ca fiind tardiv formulată. - C.A. Bucureşti, Secţia a IH-a civilă, decizia nr. 1514/ 1999, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999, p. 241.