Art. 138 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata
| Comentarii |
|
Judecata
Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri
Art. 138
(1)Dovezile care nu au fost cerute în condiţiile art. 112, 115 şi 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:
1. textul pct. 1 a fost abrogat prin Decretul nr. 208 din 12. VIII. 1950;
2.când nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;
3.când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii;
4.când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.
(2)În cazurile prevăzute la pct. 2 şi 4, partea adversă are dreptul la contraprobă numai asupra aceluiaşi aspect.
(3)În cazul amânării, partea este obligată, sub pedeapsa decăderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, copii certificate de pe înscrisurile invocate.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 137 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata | Art. 139 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata → |
|---|
- partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termen în cunoştinţă.
In condiţiile art. 1141 alin. (1), termenul în cunoştinţă se dă la depunerea cererii de chemare în judecată „sub semnătură". în lipsa semnăturii, chiar dacă cererea nu a fost trimisă prin poştă, reclamantul trebuie să fie citat. în caz contrar, reclamantul va putea invoca nulitatea procedurii de citare, conform art. 105 alin. (2) teza I, dacă dovedeşte vătămarea pe care a suferit-o prin faptul că nu a semnat pentru a lua termenul în cunoştinţă;
- partea care a fost prezentă la un
Citește mai mult
termen, personal sau prin mandatar chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul.în aceste cazuri, se prezumă că partea cunoaşte toate termenele ce vor fi acordate în dosar de instanţa respectivă, astfel încât nu va mai fi citată. Este însă o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată făcându-se dovada contrară.
2. Alin. (2) pct. 2 trebuie înţeles în sensul că numai în privinţa probei cu interogatoriu nu funcţionează prezumţia cunoaşterii termenului.
Ca atare, dacă partea care are termen în cunoştinţă lipseşte şi nici nu a fost citată la interogatoriu, nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 225. Dar, într-o asemenea situaţie, dacă cel căruia i-a fost încuviinţată proba renunţă la administrarea ei, litigiul poate fi soluţionat pentru că partea care lipseşte are termenul în cunoştinţă.
3. Pentru că reglementează o excepţie, pct. 4 este de strictă interpretare, astfel încât numai militarii în termen trebuie să fie citaţi la fiecare termen. Celorlalte categorii de militari le sunt aplicabile dispoziţiile art. 153 alin. (1).
4. Din alin. (3) se desprind următoarele concluzii:
- poate fi preschimbat, cu procedura instituită de text, termenul luat în cunoştinţă precum şi termenul pentru care au fost trimise citaţiile. Prin urmare, dacă nicio parte nu are termen în cunoştinţă sau nu au fost trimise citaţiile, atât primul termen de judecată cât şi orice alt termen acordat pe parcursul procesului, poate fi preschimbat fără să fie necesară citarea părţilor. însă, şi într-o asemenea ipoteză preschimbarea termenului trebuie să fie justificată de motive temeinice;
- pentru că citarea părţilor se face în termen scurt, valabilitatea procedurii de citare se apreciază potrivit art. 89 alin. (1) teza a II-a;
- întrucât cererea este soluţionată pe parcursul judecării unui proces, instanţa se pronunţă asupra ei printr-o încheiere, conform art. 255 alin. (2);
- numai judecarea cererii se face în camera de consiliu. Pronunţarea soluţiei trebuie făcută în şedinţă publică, aşa cum impune art. 121 alin. final;
- competenţa de atribuţiune a soluţionării cererii este diferită după cum s-a solicitat preschimbarea primului termen de judecată sau a unui termen acordat pe parcursul procesului. Numai în primul caz cererea este judecată de preşedintele, vicepreşedintele instanţei, preşedintele secţiei sau judecătorul care îl înlocuieşte. Termenul acordat pe parcursul procesului este preschimbat de completul de judecată pe rolul căruia este repartizat dosarul.
Art. 153 alin. (3) vine în contradicţie cu art. 99 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, emis în baza art. 139 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, conform căruia cererile de preschimbare a primului termen de judecată vor fi soluţionate de completul de judecată care a primit dosarul prin repartizare aleatorie. De vreme ce legea specială este ulterioară, se va aplica cu prioritate faţă de legea generală anterioară, care este Codul.
Instanţa este datoare să admită proba cerută de reclamant, în completarea dovezilor administrate anterior, atunci când ea este concludentă şi admisibilă şi când necesitatea ei rezultă din dezbateri, neputând să o respingă ca tardivă, iar apoi să respingă şi acţiunea pe motiv că nu ar exista dovezi în sensul susţinerilor reclamantului. - Tribunalul judeţean Suceava, decizia civilă nr. 867/1970, cu notă Gh. Părăuşanu, Revista română de drept nr. 10/1971, p. 144.
1. Caracterul normei. Instanţa nu poate respinge ca tardivă o probă, din oficiu, dacă partea adversă nu s-a opus la administrarea ei (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 236/1956, în C.D. 1956, p. 128);
2. Rolul activ al instanţei. 1) Nepriceperea părţilor în ceea ce priveşte încuviinţarea probelor trebuie suplinită de instanţă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1760/1955, în C.D. 1955, p. 200);
2) Instanţa, în virtutea rolului său activ în administrarea probelor, este abilitată să ordone completarea probelor administrate de parte (Trib. Suprem, colegiul civil,
Citește mai mult
decizia nr. 766/1953, în Justiţia Nouă nr. 5/1953, p. 706);3) Cuantumul exact al prejudiciului trebuie stabilit, în cazurile de îndoială, prin exercitarea rolului activ, chiar dacă în legătură cu el împricinatul a cerut efectuarea unei expertize, din care a fost ulterior decăzut (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 140/1953, în Justiţia Nouănr. 1/1953, p. 132);
4) Dacă unele capete de cerere nu sunt dovedite, instanţa trebuie să ceară probe suplimentare, administrându-le chiar din oficiu, iar nu să rezerve reclamantului dreptul la o acţiune separată (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1487/1955, în C.D. 1955, p. 199);
3. Contraprobă. 1) Contraproba nu poate fi respinsă pe considerentul formal că nu se precizează obiectul probei, pentru că instanţa, în baza art. 129 C. proc. civ., era abilitată să ceară părţilor explicaţiile necesare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1014/1955);
2) Atunci când se încuviinţează o dovadă cu martori, în condiţiile art. 138, contradovada trebuie cerută, sub
pedeapsa decăderii, în aceeaşi şedinţă, dacă ambele părţi sunt de faţă, iar dacă partea potrivnică lipseşte, în şedinţa următoare şi, în caz de împiedicare, la prima zi când se înfăţişează (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 167/1955, în C.D. 1955, p. 202).