Art. 209 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Judecata
Secţiunea III
Administrarea dovezilor
Art. 209
(1)Expertul este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;
| ← Art. 208 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 210 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata → |
|---|
2. Pentru nedepunerea lucrării în termenul fixat, expertul poate fi sancţionat cu amendă judiciară [art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. c)].
3. Depunerea raportului în termen are drept consecinţă că părţile nu vor mai putea cere amânarea judecăţii în vederea studierii lui.
4. Experţii desemnaţi de părţi trebuie să depună raportul de expertiză în
Citește mai mult
termenul prevăzut de art. 209 alin. (1)?S-ar părea că răspunsul este negativ, de vreme ce textul se referă numai la obligaţia expertului numit, şi să se considere că aceşti experţi ar putea depune raportul la termen, în condiţiile art. 96. în acest caz, instanţa ar putea încuviinţa, la cerere, acordarea unui termen pentru ca partea căreia i-a fost comunicat în şedinţă raportul, să ia cunoştinţă de acesta.
Apreciem însă că şi experţii desemnaţi de părţi au acelaşi obligaţii ca şi expertul numit de instanţă, pentru că ei participă la efectuarea expertizei cu acordul instanţei. Dacă nu ar fi necesar acordul instanţei pentru participarea la expertiză, aceasta nu ar fi ţinută de concluziile experţilor desemnaţi de părţi.
1. Respectarea termenului. Dacă raportul de expertiză a fost depus în termen, părţile nu sunt îndreptăţite să obţină o amânare în vederea studierii lui (Trib. Jud. Ialomiţa, secţia civilă, decizia nr. 263/1978, în R.R.D. nr. 11/1978, p. 61);
2. Nerespectarea termenului.
1) Expertiza nedepusă în termenul prevăzut de art. 209 alin. (1)C. proc. civ., dacă prin aceasta s-a cauzat părţii o vătămare ce nu poate fi în alt mod înlăturată, va fi declarată nulă, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1086/1976, în C.D. 1976, p. 239).
Notă:
Citește mai mult
Soluţia nu este riguros exactă. Nerespectarea termenului prevăzut de art. 209 alin. (1) C. proc. civ. nu atrage nulitatea raportului de expertiză, ci, eventual, nulitatea hotărârii judecătoreşti. Dacă raportul de expertiză a fost depus cu mai puţin de 5 zile libere înainte de termenul fixat pentru judecată, părţile pot cere un termen pentru formularea eventualelor obiecţiuni, iar, dacă instanţa nu acordă amânarea, ci trece la judecată, hotărârea este susceptibilă de a fi desfiinţată prin exerciţiul apelului sau, după caz, al recursului, fără ca aceasta să ducă automat la refacerea expertizei.Dacă, însă, părţile nu au cerut un termen pentru studierea raportului de expertiză, instanţa nu mai este obligată să dispună amânarea judecăţii;
2) Termenul de depunere a raportului este prevăzut de lege pentru a asigura dreptul părţilor de a lua cunoştinţă de actele depuse la dosar şi de a le discuta. Dacă termenul nu este respectat de către expert, instanţa trebuie să asigure ambelor părţi din proces posibilitatea de a lua cunoştinţă de actele depuse la dosar, prin acordarea unui termen, deoarece respectarea principiului contradictorialităţii impune garantarea accesului liber la actele din dosar şi acordarea unui timp rezonabil pentru ca acestea să poată fi cunoscute. Nerespectarea dreptului recurentei de a lua cunoştinţă de actul depus la dosar îi produce acesteia un prejudiciu ce nu poate fi remediat decât prin anularea hotărârii, mai ales că expertiza efectuată în faza apelului reprezenta actul esenţial pe care s-a întemeiat instanţa pentru motivarea deciziei (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3470/2001, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 497-498);
3. Comunicarea raportului. Obiecţii. Raportul de expertiză nu se comunică părţilor din proces, conform regulilor procedurale civile, ci acestea sunt obligate să ia cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză din dosarul instanţei, care putea fi consultat oricând, în arhivă. De asemenea, instanţa nu are nicio obligaţie procedurală de a acorda părţilor un „termen special" pentru a formula obiecţiuni la expertiză, niciun text de lege neprevăzând această
îndatorire (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 139/2002);
4. Obiecţii. Instanţa trebuie să asigure părţilor, în condiţiile legii, posibilitatea de a invoca obiecţii la raportul de expertiză (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 747/1995, în Dreptul nr. 5/1996, p. 124).
Când prin acţiunea în grăniţuire se solicită stabilirea hotarului dintre proprietăţi şi obligarea pârâtului de a preda porţiunea de teren pe care o ocupă fără drept, expertul are îndatorirea de a stabili hotarul care desparte terenurile părţilor în proces, prin determinări tehnice exacte, iar nu să propună, în mod arbitrar, două variante de natură să compenseze deficitul de suprafaţă de teren al unuia dintre proprietari. - Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1989/1987, Revista română de drept nr. 3/1988, p. 59.