Art. 242 cod procedura civila Suspendarea judecăţii Judecata
| Comentarii |
|
Capitolul III
Judecata
Secţiunea IV
Suspendarea judecăţii
Judecata
Secţiunea IV
Suspendarea judecăţii
Art. 242
(1)Instanţa va suspenda judecata:
1.când amândouă părţile o cer;
2.dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii.
(2)Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.
| ← Art. 241 cod procedura civila Administrarea dovezilor Judecata | Art. 243 cod procedura civila Suspendarea judecăţii Judecata → |
|---|
Sa suspendat pentru dreptul de aface,nu au plătit taxa exportului.
Cat poate sa dureze aceasta suspendare, pe mine chiar ma avantajeaza, nu din cauza mea a fost suspendata judecarea cauzei. Daca nu se face cerere de repunere pe rol, ce se va intampla?
Va fi in avantajul meu?
Multumesc anticipat!
Nu am primit inca raspuns scris de la instanta dar la raspunsul meu (eu fiind reclamant) catre instanta la intampinarea facuta de catre parat am incheiat cu urmatoarea formula: "In conformitate cu prevederile art. 223 din N.C.P.C. va rugam sa dispuneti judecarea in lipsa".
Crdeti ca judecatorul trebuia sa suspende sau sa dea curs judecattii?
Multumesc.
a) când amândouă părţile o cer;
b) dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii.
în primul caz, se manifestă dreptul părţilor de a dispune de soarta procesului, ca o consecinţă a principiului disponibilităţii.
în cel de-al doilea caz, voinţa părţilor de a suspenda judecata este tacită şi se deduce din împrejurarea neprezentării lor.
2. Dacă se prezintă cel puţin o parte, instanţa nu va mai dispune suspendarea ci, în condiţiile art. 152, va păşi la judecată, pronunţându-se pe temeiul dovezilor administrate şi putând primi excepţiile
Citește mai mult
şi apărările părţii care lipseşte.3. Având în vedere dispoziţiile art. 85, înseamnă că instanţa va putea dispune suspendarea judecăţii potrivit art. 242 pct. 2 numai dacă părţile care lipsesc sunt legal citate. în caz contrar, se impune amânarea judecăţii, sub pedeapsa nulităţii (art. 107).
4. Dacă niciuna din părţile legal citate nu se înfăţişează la strigarea pricinii, instanţa este obligată să suspende judecata, deoarece dispoziţia înscrisă în art. 242 pct. 2 este imperativă şi nu facultativă.
în lipsa părţilor legal citate (şi care nu au cerut judecarea în lipsă), instanţa nu poate să ia nicio măsură, chiar dacă cererea cu care a fost învestită nu este legal timbrată sau nu este de competenţa ei, ci trebuie să suspende judecata.
5. Hotărârea pronunţată în lipsa părţilor legal citate şi care nu au cerut judecarea în lipsă este lovită de nulitate, conform art. 105 alin. (2), fiind evident că interesele părţilor, a căror voinţă, prezumată din lipsa lor, era ca judecarea pricinii să fie suspendată, au fost vătămate.
6. Deşi alin. (2) se referă la cererea scrisă făcută de reclamant sau de pârât, ar fi de un formalism excesiv să se respingă o cerere de judecare în lipsă făcută verbal în şedinţă, doar pentru acest considerent.
Solicitarea părţii poate fi consemnată în încheiere şi va produce aceleaşi efecte ca şi cererea scrisă.
În aceste condiţii, textul care se referă la cererea scrisă trebuie interpretat în sensul că dacă la dosar există cererea prin care s-a solicitat judecarea în lipsă, neprezentarea părţilor nu va atrage sancţiunea suspendării judecăţii.
7. Deşi pare că alin. (2) îngăduie numai reclamantului şi pârâtului să solicite judecarea în lipsă, un asemenea drept trebuie recunoscut şi intervenientului principal, pentru că el are independenţă procesuală. întrucât intervenientul accesoriu nu poate să săvârşească decât acte care profită părţii în folosul căreia a intervenit, dacă partea respectivă nu a făcut o asemenea cerere, solicitarea intervenientului accesoriu nu poate produce niciun efect. într-o situaţie similară se află chematul în garanţie, deoarece soluţia asupra intervenţiei forţate depinde de soluţia dată cererii principale. Or, dacă părţile din cererea principală preferă să lase procesul în nelucrare, nu este posibilă continuarea judecăţii numai pentru că cel chemat în garanţie a cerut judecata în lipsă şi apoi nu s-a mai prezentat în instanţă.
8. Cererea privind judecarea în lipsă produce efecte numai în etapa procesuală în care se află pricina (în primă instanţă, apel, recurs etc.), atunci când ea este formulată. Dacă se doreşte ca şi în etapele procesuale următoare judecata să se desfăşoare în aceleaşi condiţii, cererea trebuie reiterată.
... Socotim că în această ipoteză, se impune soluţia unei cereri noi, întrucât nu se mai poate prezuma că partea care a înţeles să se judece în lipsă atunci când trebuie să se pronunţe o hotărâre susceptibilă de recurs, a voit implicit să se refere şi la cazul când se pronunţă o hotărâre definitivă.
... O dată introdusă cererea de recurs, se deschide o nouă fază a procesului civil, faza judecăţii în instanţa de recurs, cu specificul ei şi cu
Citește mai mult
procedura ei, care este distinctă de aceea din prima fază a procesului, a judecăţii în fond.... Fiind vorba de o nouă fază a procesului civil şi de o nouă procedură, este de la sine înţeles că cererea de judecare în lipsă, formulată în conformitate cu prevederile art. 242 alin. final C. proc. civ., în faţa primei instanţe, nu-şi mai produce efectele şi în instanţa de recurs atunci când, după casare, aceasta reţine şi rejudecă fondul pricinii.” - Gh. Părăuşanu, notă la încheierea din 10 ianuarie 1966, Tribunalul regional Ploieşti, colegiul civil, Revista română de drept nr. 7/ 1967, p. 147-148.
I. Cazuri de suspendare
1. Enumerare limitativă. 1) Cazurile de suspendare sunt limitativ prevăzute de lege şi instanţa nu poate lua această măsură şi pentru alte motive (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2068/1975, în R.R.D. nr. 6/1976, p. 51);
2) Instanţa va suspenda judecata unei cauze atunci când ambele părţi o cer, precum şi atunci când niciuna dintre ele nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă. Ea nu este îndreptăţită să suspende judecata din oficiu, fără ca părţile să o fi solicitat,
pentru a se suplimenta probele cu audierea
Citește mai mult
unui martor al cărui nume şi domiciliu nu sunt cunoscute, o atare măsură fiind de natură să contravină normelor procedurale (Trib. Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, decizia nr. 387/1991, înC.P.J. 1991, p. 173, nr. 191).II. Suspendare la cerere
2. Condiţii. Suspendarea judecăţii, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se dispune la cererea expresă şi neechivocă a părţilor, alte împrejurări exterioare cadrului procesului neputând fi luate în considerare. Faptul că printr-un protocol, încheiat în afara instanţei, părţile ar fi convenit suspendarea judecăţii
nu poate fi luat în considerare ca un acord la suspendarea judecăţii, câtă vreme, în instanţă, una dintre părţi s-a opus măsurii suspendării (C.A. Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 298/1998, în C.P.J. 1998, p. 153).
III. Suspendare pentru lipsa părţilor
3. Lipsa ambelor părţi. 1) Instanţa este obligată să suspende judecata dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă, deoarece dispoziţia înscrisă în art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este imperativă, iar nu facultativă (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 3465/1998, în B.J. - Bază de date);
2) în speţă, nu s-a solicitat ca judecata cauzei să se desfăşoare şi în lipsa părţilor -art. 242 alin. (2) C. proc. civ. - iar imposibilitatea de prezentare invocată în recurs nu poate conduce la o altă soluţie, atâta vreme cât nu a fost adusă la cunoştinţă instanţei de apel. De aceea,
tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel încât reluarea judecăţii nu este posibilă decât prin cererea de redeschidere formulată de partea interesată în condiţiile art. 245 pct. 1 C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 463/2002);
3) Dacă instanţa, în loc să suspende judecarea cauzei, pronunţă hotărârea, deşi părţile legal citate nu s-au prezentat la termenul de judecată şi nici nu s-a cerut judecarea în lipsă, atunci hotărârea respectivă este susceptibilă de a fi desfiinţată, ca urmare a exercitării apelului sau, după caz, recursului (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 239/1995, în B.J. 1995, p. 416);
4) Norma juridică din art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este imperativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege, instanţa este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură. împrejurarea că la dosarul cauzei exista o cerere din partea apelantului, prin care solicita acordarea unui alt termen de judecată, în luna octombrie, nu putea obliga instanţa să se conformeze acestei cereri, atâta timp cât nu existau dovezi care să justifice pretenţia apelantului. De altfel, partea interesată putea oricând să redeschidă judecata, printr-o simplă cerere adresată instanţei (C.A. Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, decizia nr. 1351/2001, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 480-481);
5) împrejurarea că acţiunea s-a judecat în lipsa tuturor părţilor, fără ca vreuna din ele să fi solicitat în scris judecarea în lipsă, este greşit justificată printr-un argument care nu-şi găseşte corespondenţă în Codul de procedura civilă, respectiv acela al pedepsirii atitudinii reclamantului, de a nu se prezenta la termen, considerată ca un abuz (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2364/2005, în
B.J. - Bază de date);
4. Nulitate. 1) Dispoziţiile art. 242 sunt imperative, iar nesocotirea lor este sancţionată cu nulitatea hotărârii pronunţate în urma judecării cauzei în lipsa părţilor, conform art. 105 alin. (2)
C. proc. civ. Această nulitate este de ordine publică deoarece regulile procedurale vizate privesc desfăşurarea generală a activităţii de judecată, instituirea lor urmărind asigurarea cadrului legal în care se poate desfăşura un proces şi în care se face posibilă înfăptuirea justiţiei, asigurându-se astfel un interes general (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 796/2000);
2) întrucât, în etapa apelului, nici apelantul şi nici intimaţii nu au cerut să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel a procedat greşit atunci când a reţinut pricina spre soluţionare, încălcând dispoziţiile legale menţionate. Devreme ce apelantul nu a putut pune concluzii în fond şi nu şi-a putut face apărări, au fost încălcate principiile contradictoria-lităţii şi al dreptului la apărare, astfel încât apelantul a fost vătămat, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunţat în aceste condiţii. Pe cale de consecinţă, recursul a fost admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu consecinţa casării deciziei instanţei de apel (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 501/2002, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 356);
5. Neplata taxelor de timbru.
1) Atunci când este cazul să se suspende judecata procesului, ca urmare a nepre-zentării părţilor la termenul de judecată, instanţa nu poate să dispună anularea acţiunii (cererii) sau căii de atac pentru neplata taxelor de timbru, căci o atare soluţie ar constitui o „judecată", chiar dacă nu se intră în fondul procesului (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 2100/1967, în R.R.D. nr. 5/1968, p. 161);
2) întrucât nu s-a prezentat niciuna din părţi şi nici nu s-a cerut judecata în lipsă, instanţa era obligată să suspende judecata, conform art. 242 alin. (1) pct 2 C. proc. civ., această soluţie legală nefiind supusă aprecierii instanţei. Nu exista temei, în această situaţie, pentru anularea acţiunii ca netimbrată (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 683/R/1997, în C.P.J. 1994-1998, p. 138);
3) Suspendarea judecăţii are ca efect rămânerea procesului în nelucrare, în cadrul lui nemaiputându-se lua vreo măsură. Dacă părţile nu s-au înfăţişat la termenul de judecată şi niciuna din părţi nu a cerut judecarea în lipsa ei, instanţa trebuie să suspende judecata, în baza art. 242 alin. (1)pct. 2 C. proc. civ., iar nu să anuleze acţiunea sau calea de atac pentru neplata taxelor de timbru, pentru că o asemenea soluţie constituie totuşi o judecată, chiar dacă nu se intră în fondul litigiului (C.A. laşi, secţia civilă, decizia nr. 728/1997, în C.P.J. 1997, p. 58);
6. Citare legală. Pentru ca instanţa să dispună suspendarea judecăţii, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., trebuie ca, pentru termenul de judecată respectiv, ambele părţi să fie legal citate sau să aibă termenul în cunoştinţă (C.A. Bacău, secţia civilă, decizia nr. 322/1997, în Jurisprudenţa 1997, p. 31);
7. Cerere de judecare în lipsă. 1) Nu se poate suspenda judecata apelului, pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dacă intimata, prin întâmpinarea depusă, a cerut judecarea în lipsă (C.A. Calaţi, secţia civilă, decizia nr. 1069/1995, în C.P.J. 1995, p. 138);
2) Dacă apelantul a solicitat judecarea în lipsă, suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor şi apoi constatarea perimării apelului sunt măsuri nelegale, care duc la casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1383/2000, în B.J. - Bază de date);
3) Instanţa, în lipsa părţilor, dispune suspendarea judecării pricinii, cu excepţia cazului când reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 2255/1955, în C.D. 1955, p. 91).
Notă: Este însă necesar ca părţile să fi fost legal citate;
4) Faptul că, prin acţiune, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă nu are relevanţă, deoarece, din interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., rezultă că o astfel de cerere se formulează în faţa fiecărei instanţe, indiferent că pricina se află pe rolul primei instanţe sau, ca urmare a exercitării căilor legale de atac, pe rolul instanţelor de control judiciar (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 5998/2001).
încheierea prin care curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului, poate fi atacată cu recurs. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 1664/1999, B.JJ 1999, p. 140.
Lipsa ambelor părţi
1. Instanţa este obligată să suspende judecata dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă, deoarece dispoziţia înscrisă în art. 242 pct. 2 C. proc. civ. este imperativă şi nu facultativă. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 3465/1998, B.J.11998, p. 268,
2. în lipsa părţilor de la dezbaterea
Citește mai mult
cauzei, în condiţiile în care procedura de citare a fost legal îndeplinită, instanţa este obligată să constate suspendarea, în condiţiile art. 242 C. proc. civ., dacă niciuna dintre părţi nu a cerut judecarea pricinii şi în lipsa ei.Concluzia este valabilă şi în situaţia în care cererea cu care este învestită instanţa nu a fost legal timbrată. - C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 178/1999,B.J./1999, p. 192.
3. Norma juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ. este imperativă, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege, instanţa este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură. împrejurarea că la dosarul cauzei există o cerere din partea apelantului, prin care solicită acordarea unui alt termen, nu poate obliga instanţa să se conformeze acestei cereri. - C.A. Bucureşti, Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 1351/2001, Practică judiciară civilă pe anii 2001-2002, p. 480.
4. Reţinerea cauzei pentru judecare în lipsa părţilor, cu toate că niciuna dintre ele nu a cerut judecarea în lipsă, constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii şi a dreptului de apărare, fapt ce atrage casarea sentinţei în baza art. 304 pct. 5 . proc. civ. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 501/2002, Practică judiciară civilă pe anii2001-2002, p. 356.
5. Dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. au caracter imperativ şi obligă pe judecător să suspende judecata dacă părţile lipsesc şi nu au cerut judecata în lipsă.
în lipsa unei dispoziţii legale, în situaţia redată, instanţa, invocând greşit dispoziţiile art. 128 şi ale art. 129 alin. (2) C. proc. civ., nu poate trece la judecarea cauzei, ca sancţiune, fondată eronat pe art. 723 alin. (1) C. proc. civ., pentru reclamantul care, deşi legal citat, nu se prezintă spre a-şi susţine acţiunea.
Procedând la judecarea cauzei, în lipsa părţilor, care nu au cerut judecarea în lipsă, se încalcă dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2364/2005, Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, p. 515.
Suplimentare material probatoriu
Instanţa nu este îndreptăţită să suspende judecata din oficiu, fără ca părţile să o fi solicitat, pentru a se suplimenta probele cu audierea unui martor al cărui nume şi domiciliu nu sunt cunoscute, o atare măsură fiind de natură să contravină normelor procedurale. -T. Bucureşti, Secţia a III-a civilă, decizia nr. 387/1991, Culegere de practică judiciară civilă np nniil 7.9.97. n. 173.
Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator
Art. 62. (1) Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor, în condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă.
(2) Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfăşurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere.
(3) Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.