Art. 273 cod procedura civila Hotărîrile care consfinţesc învoiala părţilor Hotărîrile

Jurisprudenţă

1. Menţionarea greşită a căii de atac.

Faptul că în dispozitiv s-a menţionat că, în ceea ce priveşte tranzacţia, hotărârea este definitivă şi irevocabilă nu produce niciun fel de consecinţe juridice, deoarece calea de atac este pusă la dispoziţia părţilor de lege, şi nu de judecător; astfel, hotărârea prin care se ia act de tranzacţie este supusă recursului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2825/2000);

2. Acţiune în anulare. 1) Fiind vorba de un contract judiciar, hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor poate fi desfiinţată pe calea acţiunii în anulare, în

Citește mai mult

condiţiile dreptului comun (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 12/1958, în C.D. 1952-1965, p. 317);

2) Tranzacţia constituie un contract judiciar, iar hotărârea prin care s-a luat act de aceasta poate fi desfiinţată, la cererea părţilor, pe calea acţiunii în anulare, în condiţiile dreptului comun. Posibilitatea de a cere anularea unei hotărâri de expedient trebuie recunoscută şi terţilor, atunci când tranzacţia s-a încheiat în scopul vădit al fraudării legii sau intereselor legitime, conform art. 975 C. civ.

De asemenea, potrivit art. 785 C. civ., creditorii unui copărtaş pot să atace o împărţeală efectuată, dar numai în cazul în care s-a realizat în lipsa lor sau fără să se ţină seama de opoziţia ce au făcut. Astfel, creditorii au calitatea de a solicita anularea hotărârii prin care s-a luat act de tranzacţie, întrucât împărţeala s-a făcut în lipsa lor şi în dispreţul opoziţiei manifestate prin introducerea acţiunii având ca obiect pronunţarea hotărârii care să ţină loc de act autentic de vân-zare-cumpărare a imobilului în litigiu, de care luaseră cunoştinţă ambii copăr-taşi. împrejurarea că, în litigiul de ieşire din indiviziune, creditorii nu au intervenit formal, nu îi privează de posibilitatea de a cere anularea tranzacţiei, cu atât mai mult cu cât nu este dovedit că ar fi cunoscut despre existenţa acelui proces (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 154/1992);

3) Din interpretarea art. 271 şi art. 272 C. proc. civ., rezultă că hotărârile care consfinţesc învoiala părţilor, adică dispozitivul lor, reprezintă de fapt o transpunere a convenţiei părţilor, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe şi finalizată pe convingerile instanţei. Ca urmare, această convenţie a părţilor, chiar dacă este consacrată printr-o hotărâre judecătorească, este susceptibilă, ca orice contract, de a fi atacată pe calea acţiunii în anulare pentru motivele de nulitate prevăzute de lege (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1031/1992, Probleme de drept 1990-1992, p. 262). în acelaşi sens: C.A. laşi, secţia civilă, decizia nr. 1098/1997, în C.P.J. 1997, p. 49;

4) Tranzacţia, ca act de dispoziţie al părţilor şi modalitate de stingere a procesului, reprezintă un contract judiciar, hotărârea de expedient constituind convenţia părţilor, care reprezintă, de altfel, şi dispozitivul hotărârii. întrucât instanţa nu procedează la judecată, ci doar consfinţeşte convenţia părţilor, dacă una din părţi susţine că tranzacţia nu reprezintă voinţa liberă şi neviciată sau că încalcă dispoziţiile legale imperative, privitoare la valabilitatea convenţiilor, atunci hotărârea de expedient poate forma obiectul unei acţiuni în nulitate (Trib. Bucureşti, secţia a IIl-a civilă, decizia nr. 323/1993, în C.P.J. 1993, p. 374, nr. 94);

3. Revizuire. 1) Hotărârea de expedient nu poate fi atacată pe calea revizuirii. înlăturând convenţia pe calea revizuirii hotărârii de expedient, instanţa ar nesocoti voinţa părţilor şi caracterul obligatoriu al convenţiilor, recunoscut acestora prin lege (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 750/1981, în R.R.D. nr. 2/1982, p. 62).
Notă: în doctrină, s-a susţinut şi opinia, justificată, că unele motive de revizuire ar putea fi valorificate şi împotriva hotărârii de expedient, spre exemplu, motivul prevăzut de art. 322 pct. 3 sau de art. 322 pct. 6 C. proc. civ;

2) Cum printr-o hotărâre pronunţată în baza art. 271 C. proc. civ. se consfinţeşte numai învoiala părţilor, fără să aibă loc o judecată propriu-zisă, împotriva unei asemenea hotărâri nu se poate exercita calea de atac a revizuirii, ci numai aceea a unei acţiuni în anulare, în condiţiileart. 1712-1714 C. civ. sau pentru vicii de consimţământ (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1751/1983, în I.C. Mihuţă, Repertoriu IV, p. 266, nr. 123).