Art. 272 cod procedura civila Hotărîrile care consfinţesc învoiala părţilor Hotărîrile
Comentarii |
|
Capitolul IV
Hotărîrile
Secţiunea III
Hotărîrile care consfinţesc învoiala părţilor
Hotărîrile
Secţiunea III
Hotărîrile care consfinţesc învoiala părţilor
Art. 272
Învoiala va fi înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
← Art. 271 cod procedura civila Hotărîrile care consfinţesc... | Art. 273 cod procedura civila Hotărîrile care consfinţesc... → |
---|
1. Declaraţie verbală a părţilor.
Existenţa unui înscris de împăcare nu este de esenţa hotărârii de expedient şi el poate fi înlocuit printr-o declaraţie verbală a părţilor, atestată de judecător. Dacă partea, prezentă în instanţă, nu ridică nicio obiecţie la declaraţia de împăcare făcută de avocat, chiar fără procură specială, împăcarea este valabilă (C.S.J., colegiul civil, decizia nr. 1499/1950, în Justiţia Nouă nr. 1/1951, p. 78).
Notă: De altfel, potrivit art. 131 C. proc. civ., în faţa primei instanţe, dacă părţile se împacă, judecătorul va constata condiţiile împăcării în
Citește mai mult
cuprinsul hotărârii pe care o va pronunţa, hotărâre care, ca şi hotărârea de expedient, nu este supusă apelului;2. Neconsemnarea tranzacţiei.
Conform art. 1704 C. civ., tranzacţia este un contract prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce poate să nască. Tranzacţiile au între părţile contractante puterea unei hotărâri judecătoreşti definitive. învoiala părţilor, potrivit ait 272 alin. (1) C. proc. civ., va trebui să fie înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii. Deci, tranzacţia neconsemnată într-o hotărâre judecătorească de expedient sau într-un act autentic susceptibil de executare silită nu constituie titlu executoriu şi nu poate fi învestită cu formulă executorie (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 662/1999, în B.J. - Bază de date);
3. Donaţie. Instanţa nu va putea primi o tranzacţie în forma unui înscris sub semnătură privată, în cazul în care tranzacţia cuprinde o donaţie, deci un contract pentru care legea cere încheierea unui act autentic ad validitatem, pentru a nu se eluda dispoziţiile legale
referitoare la donaţii (Trib. Suprem, secţia civilă, secţia civilă, decizia nr. 334/1973, în R.R.D. nr. 9/1973, p. 156).
Notă: Tranzacţia presupune, prin definiţie, renunţări la drepturi şi concesii reciproce, astfel încât este greşit să se vorbească de o eventuală donaţie. Actul juridic nu îşi schimbă natura juridică, rămânând tot o tranzacţie, chiar şi atunci când, în schimbul bunului asupra căruia poartă litigiul, una dintre părţi oferă celeilalte părţi un alt bun, care nu formează obiectul judecăţii. Soluţia instanţei este greşită şi datorită faptului că nu ţine cont de unul din efectele oricărei hotărâri judecătoreşti, deci şi al hotărârii de expedient, anume acela de a avea natura juridică a unui înscris autentic. Aşadar, eventuala formă solemnă ad validitatem, cerută de lege, este respectată prin chiar consemnarea învoielii părţilor în dispozitivul hotărârii;
4. Lămurirea dispozitivului. Dispoziţiile art. 281' C. proc. civ., privind lămurirea hotărârii sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor de expedient (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 205/2005, în B.J. - Bază de date).