Art. 83 cod procedura civila Cererile
| Comentarii |
|
Capitolul I
Cererile
Cererile
Art. 83
(1)Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
(2)Mandatarul avocat certifică el însuşi copia de pe procura sa.
(3)Reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
| ← Art. 82 cod procedura civila Cererile | Art. 84 cod procedura civila Cererile → |
|---|
Pe de altă parte, chiar dacă cererea este făcută de parte personal dar în instanţă se prezintă numai mandatarul, acesta trebuie să-şi justifice calitatea de reprezentant, sub sancţiunea neluării în considerare a prezenţei sale şi pe cale de consecinţă, a absenţei părţii.
2. în privinţa modului în care mandatarul îşi dovedeşte calitatea, textul impune următoarele:
- mandatarul neavocat va alătura cererii procura în original sau în copie legalizată;
- mandatarul avocat va certifica
Citește mai mult
el însuşi copia de pe procura sa. El va anexa la cerere împuternicirea avocaţială potrivit legii avocaţilor;- reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale. De pildă, tutorele sau curatorul va alătura copia deciziei autorităţii tutelare prin care a fost numit.
Consilierul juridic va depune delegaţia eliberată de persoana juridică pe care o reprezintă, iar administratorul-sechestru va anexa hotărârea judecătorească prin care a fost numit.
3. în cazul în care o persoană acţionează atât în nume propriu cât şi în calitate de reprezentant al celorlalţi reclamanţi, pentru cei pe care îi reprezintă trebuie să prezinte procură. Dacă nu se depune procură iar cererea nici nu este semnată de reclamanţii absenţi, instanţa trebuie să-i citeze pe aceştia pentru a-şi preciza poziţia în proces.
- Statutul profesiei de avocat, Anexa nr. 2 - *Semnătura (pe împuternicirea avocaţială - subl. ns.) nu este necesară în situaţia în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părţilor, a conţinutului şi data contractului de
asistenţă juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.
Semnătura avocatului şi aplicarea ştampilei nu sunt necesare în situaţia în care prezenta împuternicire avocaţială este semnată de către client sau reprezentantul acestuia.
1. Contract de asistenţă judiciară.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de avocat, care a avut împuternicire avocaţială şi contract de asistenţă juridică, încheiate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, aşa încât hotărârea prin care s-a constatat nulitatea cererii este nelegală (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 96/1999);
2. Avocat. 1) Potrivit art. 82 C. proc. civ., orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă, între altele, semnătura petentului. în cazul în care cererea se
Citește mai mult
face prin mandatar, art. 83 C. proc. civ. obligă să se alăture cererii procura în original sau în copie legalizată. Semnarea cererii de către avocat, în lipsa unei împuterniciri de a exercita calea de atac în numele părţii, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 83 C. proc. civ. (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 1569/1997, în B.J. 1997, p. 492).Notă: Datele speţei publicate nefiind suficiente pentru a aprecia legalitatea acestei soluţii, facem doar precizarea că, potrivit art. 69 alin. (2) C. proc. civ., avocatul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate să exercite orice cale de atac împotriva hotărârii date. De asemenea,
cererea de exercitare a unei căi de atac, introdusă de o altă persoană decât partea din proces (inclusiv de un avocat ce nu a asistat partea la judecata finalizată cu hotărârea atacată), poate fi ratificată de parte;
2) Semnarea cererii de recurs de către avocat, în lipsa împuternicirii date de conducătorul unităţii, nu îndeplineşte cerinţele legale, astfel încât recursul urmează a fi anulat ca neregulat introdus (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 252/1996, în B.J. 1996, p. 346);
3. Lipsa mandatului. In cazul în care acţiunea a fost formulată de reclamanţi atât în nume propriu, cât şi în numele altor persoane, fără să prezinte vreo procură din partea lor şi fără ca aceştia să fi semnat, în conformitate cu art. 82 C. proc. civ., cererea respectivă, faţă de deficienţele actului de învestire a instanţei, trebuie să se dispună aducerea în instanţă şi a persoanelor indicate ca având calitate de reclamanţi pentru a-şi preciza poziţia în proces. Soluţionând cauza fără clarificarea aspectului menţionat, instanţele au pronunţat hotărâri greşite (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 717/1987, în R.R.D. nr. 1/1988, p. 61).
Soluţia anulării acţiunii poate fi dispusă numai atunci când cererea este formulată în numele părţii, de o persoană ce nu are mandat de reprezentare, nu şi în ipoteza omisiunii alăturării procurii existente Ia cererea de chemare în judecată, deoarece, pentru ca acţiunea să îndeplinească condiţiile înscrise în art. 82 C. proc. civ., interesează existenţa procurii şi nu faptul depunerii ei o dată cu acţiunea.
Dacă contractul de mandat exista la momentul înregistrării acţiunii, soluţia anulării cererii, pe motiv că procura nu a fost alăturată, este nelegală. -C.A. Iaşi,
Citește mai mult
decizia civilă nr. 1314/1999, Jurisprudenţă pe anul 1999, p. 169.Notă - Soluţia este corectă numai în măsura în care instanţa a anulat acţiunea fără să dea un termen pentru a se face dovada calităţii de reprezentant, aşa cum impune art. 161 alin. (1) C. proc. civ.
Dacă însă instanţa a respectat obligaţia impusă de textul menţionat şi procura nu a fost depusă până la termenul acordat în acest scop, anularea acţiunii nu poate fi evitată pe considerentul că ceea ce interesează este existenţa procurii şi nu alăturarea ei cererii de chemare în judecată. O asemenea motivare nesocoteşte dispoziţiile art. 161 C. proc. civ.
Procură emisă în străinătate
în situaţia în care mandatarul depune o procură emisă în străinătate, dar care nu întruneşte condiţiile de validitate potrivit legii române, instanţa de fond este obligată, potrivit art. 161 C. proc. civ., să acorde un termen util părţii, pentru îndeplinirea acestor cerinţe. - Tribunalul Suprem, decizia nr. 83/1978, S. Zilberstein, Fr. Deak, A. Petrescu, C. Bîrsan, V.M. Ciobanu, L. Mihai, îndreptar inter-disciplinar de practică judiciară, Bucureşti, 1983, p. 303.