Art. 86 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
Comentarii |
|
Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură
Art. 86
(1)Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.
(2)Instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.
(3)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
codul de procedură civilă actualizat prin:OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;
Art. 861
După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunica direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a fost comunicat.
Codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
Art. 862
1.În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.
2.Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de informare prevăzute la acelaşi alineat.
Codul de procedură civilă actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
← Art. 85 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... | Art. 87 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... → |
---|
Numai dacă nu este posibilă această modalitate de comunicare, transmiterea se va face prin poştă sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii lui.
2. întrucât comunicarea se face din oficiu, partea interesată nu este obligată să stăruie pentru aceasta.
Citește mai mult
Nemeş, M.A. Hotca, Noua lege a insolvenţei. Legea nr. 85/2006. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, p. 51.Prin Decizia nr. 346 din 21 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 1013 din 3 noiembrie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 C. proc. civ.
în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că, în condiţiile în care afişarea actelor de procedură se face pe un spaţiu public, la care are
acces orice trecător, fie el interesat sau nu, şansele ca actele comunicate să parvină destinatarului sunt relativ mici, mai ales dacă adversarul din proces
Citește mai mult
este vecin cu destinatarul, aşa cum este cazul şi în speţa dedusă judecăţii. A apreciat că aceste inconveniente ar fi înlăturate dacă legea ar conţine următoarea prevedere: „comunicarea actelor de procedură se va face, în toate situaţiile, prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia”. A arătat că statul român pretinde tuturor justiţiabililor să folosească numai calea scrisorii recomandate, în situaţia în care doresc să se adreseze autorităţilor judecătoreşti şi a considerat că statul trebuie să se supună aceloraşi reguli pe care le impune cetăţenilor săi, cu atât mai mult cu cât practica instanţei constituţionale este constantă în a egaliza drepturile de care se bucură justiţiabilii, fie ei autorităţi ale statului, persoane fizice sau persoane juridice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională a constatat că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, a respins-o pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 86 C. proc. civ. nu consacră posibilitatea comunicării actelor de procedură prin afişare, această soluţie practică avându-şi temeiul în dispoziţiile art. 92 alin. (4) din acelaşi cod. Aceste două texte nu pot fi coroborate, în primul rând, întrucât acestea au obiecte diferite, primul referindu-se la comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură, iar cel de-al doilea la înmânarea citaţiilor. în al doilea rând, trebuie să se ţină seama de formula redacţională a art. 86 C. proc. civ. Astfel, acesta, după ce, în alin. (1) consacră regula în materie, în alin. (3) consacră excepţia de la această regulă. Aşa fiind, nu se poate admite că procedura de citare reglementată prin alin. (1) ar putea fi îndeplinită şi prin afişare, într-o
atare interpretare fiind greu de înţeles în ce situaţii comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură nu ar fi totuşi posibilă. Mai mult decât atât, admiţând că, totuşi, o asemenea situaţie s-ar putea ivi, cu titlu de excepţie- nefiind deloc clar care ar putea fi situaţiile în care comunicarea prin afişare nu ar fi posibilă, putându-se totuşi realiza prin scrisoare recomandată, este dificil de acceptat că exigenţele de validitate a comunicării ar fi, de această dată, substanţial mai riguroase decât cele impuse în mod obişnuit. Altfel spus, într-o atare interpretare, ar trebui să se accepte faptul că, în vreme ce agentul procedural sau substituenţii acestuia pot să comunice cererile şi, în general, actele de procedură, inclusiv prin afişare, în situaţia în care o atare comunicare nu este „posibilă”- în exprimarea legii, aceasta urmează a se face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovada de primire etc.
Legiuitorul, instituind cu titlu de regulă, în art. 86 alin. (1) C. proc. civ., comunicarea cererilor şi a actelor de procedură prin agenţii procedurali sau substituenţii lor, a avut în vedere exclusiv situaţia în care o asemenea comunicare se face prin înmânarea respectivelor acte personal titularului sau unei alte persoane legitimate, având acelaşi domiciliu sau reşedinţă.
Imposibilitatea de realizare a procedurii de comunicare, în maniera la care se referă textul legal, are în vedere deci situaţia în care la domiciliul titularului comunicării nu este nimeni, agentul procedural neputând să înmâneze personal actele respective, ceea ce impune şi legitimează utilizarea procedurii de comunicare prevăzute, cu titlu de excepţie, de art. 86 alin. (3) C. proc. civ., prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire.
Faptul că, în speţă, ca urmare a unei interpretări şi aplicări deficitare a reglementării legale în materie, comunicarea sentinţei s-a făcut prin afişare, cu consecinţe prejudiciabile pentru autorul excepţiei de necon-
stituţionalitate, constituie exclusiv o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţelor ordinare, şi nu poate fi convertită într-o problemă de constituţionalitate, întrucât neconstituţionalitatea unei norme legale constituie un viciu intrinsec al acesteia şi niciodată produsul unei înţelegeri arbitrare, care se abate de la spiritul şi finalitatea avute în vedere de legiuitor.
- 1. Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 64 - Citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se fac, de către oficiul registrului comerţului, prin poştă, cu scrisoare recomandată, ataşându-se recipisa la dosar, sau prin agenţi ai oficiului registrului comerţului, ori în condiţiile Codului de procedură civilă.
- 2. Ordonanţa Guvernului nr. 10/ 2004privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, art. 4 alin. (2) - Recursul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la
Citește mai mult
curtea de apel, citarea părţilor urmând săfie făcută în condiţiile art. 86-94 din Codul de procedură civilă, în cazul Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi al lichidatorului, şi prin publicitate în două ziare de circulaţie naţională, în cazul celorlalte părţi. Atunci când Banca Naţională a României a făcut cererea pentru declanşarea procedurii, aceasta va fi citată în condiţiile art. 86-94 din Codul de procedură civilă.
- 3. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, titlul XIII Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare, art. 3 - (1) Cu excepţia citării părţii pentru primul termen de judecată sau pentru primul termen ulterior repunerii cauzei pe rol, precum şi a comunicării hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează procesul în curs, oricare dintre părţi poate îndeplini, prin intermediul executorului judecătoresc, procedura de citare sau de comunicare a cererilor ori înscrisurilor către cealaltă parte.
(2) în acest caz, partea nu poate, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 118 alin. (3) din Codul de procedură civilă, să ceară amânarea judecării cauzei pentru pregătirea apărării sau pentru a lua la cunoştinţă de cererile ori înscrisurile comunicate, dacă dovada citării ori a comunicării făcute cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată este depusă la acel termen.
- 4. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, art. 7 alin. (1) şi (3] - (1) Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de pro-
cedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Buletinul procedurilor de insolvenţă va fi realizat şi în formă electronică.
(...)
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
1. Comunicare făcută de parte.
Comunicarea copiei de pe cerere şi înscrisuri o face instanţa, astfel încât o comunicare făcută de reclamant, chiar prin scrisoare recomandată, nu poate fi considerată valabilă (Trib.Jud. Ialomiţa, secţia civilă, decizia nr. 224/1972, în R.R.D. nr. 6/1973, p. 158);
2. Necomunicarea întâmpinării. în cauză instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea tuturor actelor de procedură se va face din oficiu. Este adevărat că nu există o dispoziţie expresă a Codului de procedură civilă prin
Citește mai mult
care să se prevadă comunicarea din oficiu a întâmpinării, însă această obligaţie revine instanţei întrucât şi întâmpinarea reprezintă un act de procedură, iar, pe de altă parte, art. 116 C. proc. civ. prevede obligativitatea depunerii la dosar a atâtor copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt, însoţite de numărul corespunzător de copii de pe înscrisurile pe care aceasta se sprijină; această dispoziţie nu-şi poate avea raţiunea decât în scopul comunicării copiilor către părţile potrivnice, pentru asigu-rarea echilibrului şi simetriei în raport de comunicarea, tot din oficiu, a cererii de chemare în judecată, de apel ori de recurs, împreună cu actele anexate.
Refuzul instanţei de a comunica apelantului întâmpinarea şi actele depuse la dosar - mai ales în situaţia în care acesta a solicitat expres comunicarea respectivelor acte de procedură, învederând că locuieşte la mare distanţă de sediul instanţei şi doreşte judecarea în lipsă - a reprezentat o încălcare a dreptului la apărare şi o nesocotire a principiului contradictorialităţii care guvernează procesul civil.
De asemenea, asigurând numai comunicarea cererii de apel şi a înscrisurilor doveditoare către intimaţi, dar nu şi întâmpinarea şi înscrisurile depuse de intimaţi către apelanţi, instanţa a nesocotit principiul „egalităţii armelor" consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului referitor la dreptul la un proces echitabil (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 123/R/2005. în acelaşi sens; C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 7 7 9/R/2005, decizia nr.127/R/2005, decizia nr. 130/R/2005, decizia nr. 176/R/2005).
Notă: în cazul în care instanţa nu a comunicat din oficiu întâmpinarea,
reclamantul sau, după caz, apelantul, recurentul etc. are posibilitatea ca, la primul termen de judecată, să ceară să i se comunice întâmpinarea şi, totodată, să solicite amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acesteia.