Art. 84 cod procedura civila Cererile
| Comentarii |
|
Capitolul I
Cererile
Cererile
Art. 84
Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.
| ← Art. 83 cod procedura civila Cererile | Art. 85 cod procedura civila Citaţiile şi comunicarea... → |
|---|
Pe de altă parte, pentru a respecta principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, instanţa trebuie să pună în discuţia părţilor noua calificare.
Chiar dacă legea, în scopul evitării formalismului, a prevăzut dreptul instanţei de a da o denumire corectă unei cereri greşit intitulate, totuşi acest drept este limitat la acele situaţii în care suntem în prezenţa
Citește mai mult
unei erori cu privire la temeiul de drept şi la denumirea cererii. Dacă instanţa sesizează o asemenea eroare, are obligaţia de a o pune în discuţia părţilor şi abia subsecvent poate dispune măsurile ce le consideră necesare, pentru a nu încălca principiul contradictorialităţii.Dacă, dimpotrivă, observă, pe baza susţinerilor părţilor, că în cauză ar fi deopotrivă incidente mai multe texte legale, instanţa are, de asemenea, obligaţia de a pune în discuţie această problemă şi de a cere reclamantului (ori ambelor părţi) să-şi precizeze temeiul juridic al acţiunii, fără a putea să îl impună, astfel cum a procedat instanţa în speţă, mai ales că, uneori, ca în situaţia de faţă, schimbarea nejustificată de către instanţă a acţiunii duce la respingerea cererii, în timp ce, cu temeiul de drept iniţial, cererea ar fi fost admisibilă.
Subliniem deci că instanţa are dreptul de a îndrepta denumirea cererii (de a-i schimba temeiul de drept) numai dacă se constată că partea este în eroare; dacă se insistă asupra temeiului ales, fără a exista eroare, obligaţia instanţei este de a soluţiona cererea astfel cum a fost formulată, chiar dacă în cauză sunt aplicabile mai multe texte legale.” -V. Stoica, Fl. Baias, notă la sentinţa civilă nr. 544/E din 3 noiembrie 1986, Tribunalul judeţean Prahova, Revista română de drept nr. 4/1988, p. 63-64.
I. Cerere de chemare în judecatâ
1. Calificare. Pentru a caracteriza acţiunea introdusă, instanţa nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiţi, ci după cel pe care reclamantul a înţeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului şi a scopului urmărit prin exercitarea acţiunii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 484/1978, în C.D. 1978, p. 253);
2. Acţiune în revendicare. Chiar dacă poartă o denumire greşită, cererea de chemare în judecată trebuie calificată de instanţă în raport de scopul urmărit prin promovarea
Citește mai mult
acesteia. Astfel, cererea prin care se solicită evacuarea de pe un teren va fi calificată ca fiind acţiune în revendicare, dacă se constată că reclamantul urmăreşte să reintre în posesia terenului, ca efect al stabilirii valabilităţii titlului său de proprietate şi inexistenţei dreptului de proprietate al pârâtului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1167/1999);3. Nulitate absolută. împrejurarea că reclamantul a folosit expresia „anulare" a unui contract, în loc de „constatarea nulităţii", nu înseamnă că acesta invocă o cauză de nulitate relativă, câtă vreme reiese din acţiune că motivul de nulitate este frauda la lege (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 735/1999);
4. Nulitate. Instanţa trebuie să dea acţiunii caracterizarea ei exactă în raport cu conţinutul ei, iar nu cu denumirea
greşită dată de reclamant. Astfel, deşi acţiunea a fost denumită de reclamant ca fiind de „reziliere", prin conţinutul ei privea un caz de nulitate ce exista în momentul încheierii contractului de închiriere, reclamanta aflându-se într-o vădită eroare de terminologie juridică (C.A. Piteşti, secţia civilă, decizia nr. 825/1998, în C.P.J. 1998, p. 60).
Notă: Datele speţei nefiind suficiente pentru a analiza legalitatea soluţiei rezumate mai sus, ne mulţumim să precizăm doar că instanţa, pe calea îndreptării unei pretinse erori de terminologie juridică, nu ar putea să modifice obiectul cererii de chemare în judecată. Cu alte cuvinte, art. 84 C. proc. civ. se referă la denumirea greşită dată cererii, însă, pe temeiul acestui text de lege, nu s-ar putea modifica respectiva cerere;
5. Acţiune revocatorie. Chiar dacă obiectul cererii a fost formulat în termenii unei cereri în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, faţă de invocarea expresă şi a dispoziţiilor art. 975 C. civ., ce reprezintă sediul acţiunii revocatorii la îndemâna creditorului, cât şi faţă de motivarea în fapt a cererii, în mod corect instanţa a corelat finalitatea urmărită de reclamant prin promovarea acţiunii cu dispoziţiile art. 975 C. civ., ale cărui cerinţe de aplicabilitate au fost verificate în speţă.
O asemenea interpretare era necesară în raport de faptul că temeiurile de drept invocate de reclamant se excludeau reciproc, fiind vorba despre sancţiuni de drept material diferite, respectiv nulitatea şi revocarea actului juridic, impunându-se raportarea la intenţia reclamantului urmărită prin promovarea acţiunii.
Or, reclamantul nu tinde la însăşi desfiinţarea retroactivă a actului juridic, ci doar la inopozabilitatea acestuia faţă de sine în calitate de creditor în scopul urmăririi unicului bun din patrimoniul debitorului pentru satisfacerea creanţei (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 427/R/2006, în A.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 1);
6. Pensie de întreţinere. Faptul că debitorul pensiei de întreţinere, care a solicitat încetarea plăţii pentru lipsa oricărui venit, a denumit această cerere contestaţie la ordonanţa de poprire nu împiedică instanţa ca, în exercitarea rolului său activ, să soluţioneze cererea după conţinutul ei (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1230/1957, în Legalitatea populară nr. 6/1958, p. 107. în acelaşi sens: Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 460/1965, în C.D. 1965, p. 258);
7. Principiul disponibilităţii.
1) Instanţa nu va putea, întemeindu-se
pe dispoziţiile art. 84 C. proc. civ., să considere o acţiune ca fiind în grăniţuire, atunci când reclamantul, atât în scris, în cererea adresată instanţei, cât şi oral, în cuprinsul susţinerilor făcute în faţa acesteia, a solicitat ca acţiunea sa să fie considerată ca o acţiune posesorie. O altă soluţie ar însemna schimbarea de către instanţă a obiectului şi temeiului juridic ale acţiunii, putând vorbi chiar de o încălcare a principiului disponibilităţii (Trib. lud. Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, decizia nr. 12/1974, în R.R.D. nr. 2/1975, p. 66);
2) Pentru a caracteriza acţiunea introdusă, instanţa trebuie să se orienteze nu după sensul literal sau juridic al termenilor folosiţi, ci după cel pe care reclamantul a înţeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului şi a scopului urmărit prin exercitarea acţiunii. Instanţa nu poate, însă, întemeindu-se pe dispoziţiunile art. 84 C. proc. civ., să considere acţiunea ca fiind în constatarea simulaţiei actului de vânzare-cumpărare, câtă vreme, atât în scris, în cererea adresată instanţei, cât şi oral, în cursul susţinerilor făcute, reclamantul, asistat de apărător, a solicitat ca acţiunea să fie considerată ca o acţiune în constatarea nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare (C.A. Ploieşti, secţia civilă, decizia nr. 3511/2000).
II. Cerere reconvenţională
8. Calificare. în raport de dispoziţiile art. 84 C. proc. civ. şi faţă de conţinutul cererii formulate, instanţa trebuia să pună în discuţia părţilor calificarea cererii intitulată „întâmpinare" ca fiind o cerere reconvenţională (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 186/1998, in C.P.J.C. 1998, p. 168).
III. Căi de atac
9. Calificare. 1) Chiar dacă reclamantul şi-a intitulat calea de atac împotriva sentinţei ca fiind „recurs", tribunalul avea obligaţia să-i dea calificarea juridică exactă şi să judece apelul în completul stabilit de lege pentru această cale de atac (C.A. Cluj, secţia civilă, decizia nr. 883/2001);
2) în cazul în care, în raport cu valoarea obiectului pricinii, hotărârea pronunţată în cauză este supusă numai recursului, conform art. 282' C. proc. civ., instanţa va recalifica, în baza art. 84 C. proc. civ., calea de atac intitulată de pârât ca fiind „apel" (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 12/2005. în acelaşi sens: C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 69/2005).
1. Cererea intitulată de parte „recurs”, care, după datele cuprinse în ea, nu lasă niciun dubiu în ce priveşte scopul urmărit de partea care a depus-o, anume sesizarea directă a instanţei, trebuie considerată drept acţiune în justiţie şi nu ca recurs. - Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 1065/1954, C.D./1952-1954, voi. 1, p. 273.
2. Caracterizarea acţiunii o face instanţa şi nu partea care a introdus-o. Pentru a caracteriza corect acţiunea introdusă, instanţa nu trebuie să se orienteze după sensul literal sau juridic al termenilor folosiţi, ci după cel
Citește mai mult
pe care reclamantul a înţeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului şi scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie. -Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 434/1982, I.G. Mihuţă, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1980-1985, p. 243, nr. 12.3. Deşi intitulată acţiune în contencios administrativ, cererea vizează nemulţumirea petiţionarei în legătură cu încheierea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Un atare obiect al acţiunii atrage competenţa materială a judecătoriei, ca instanţă de drept comun şi, făcând aplicarea art. 159 pct. 2 şi art. 158 alin. (3) C. proc. civ., instanţa trebuia să se dezînvestească în favoarea instanţei de judecată competente şi nu să respingă acţiunea ca neîntemeiată. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 94/1994, B.J./1994, p. 614.
4. Dacă prin cererea intitulată „întâmpinare” pârâta a invocat faptul că a amenajat şi folosit terenul în litigiu de peste 35 de ani, com-portându-se ca un veritabil proprietar, instanţa trebuie să pună în discuţia părţilor calificarea cererii ca fiind o cerere reconvenţională, prin care s-a invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. - T. Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, decizia nr. 186/1998, Culegere de practică judiciară civilă pe anul 1998, p. 168.
5. Caracterizarea cererii de chemare în judecată are în vedere susţinerea reclamantei care a arătat că acţiunea pe care a introdus-o nu priveşte raporturi juridice de asigurare, scopul fiind obţinerea de des-
păgubiri pentru repararea integrală a pagubei de la prepus, în solidar cu comitentul. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 4028/1999, B.J./1990-2003, p. 871.
6. Dacă motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea unui contract -faptul că s-a vândut un bun de folosinţă comună, că prin cumpărarea apartamentelor toţi proprietarii au devenit şi coproprietari ai uscătoriei- îndreptăţeau calificarea cererii ca fiind o acţiune prin care se invocă nulitatea absolută pentru cauză ilicită, respingerea acţiunii întrucât anularea actului s-a solicitat de o persoană care nu este parte a contractului, este greşită. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 735/1999, Juridica nr. 11-12/2000, p. 470.
7. Principiul rolului activ al judecătorului, obligă instanţa ca mai întâi de toate să dea acţiunii calificarea juridică exactă şi în funcţie de aceasta să verifice condiţiile de admisibilitate a cererii şi să se pronunţe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere. - C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 1380/2000, B.J./2000, vol. 1, p. 302.