Actele Parlamentului
| Comentarii |
|
actele Parlamentului, Parlamentul adoptă două categorii mari de acte, şi anume acte cu caracter politic (declaraţia, mesajul, apelul etc.) şi actele cu caracter juridic, cele mai importante de altfel şi asupra cărora vom insista în cadrul acestui capitol (legile, hotărârile, regulamentele parlamentare, moţiunile).
Cu privire la actele cu caracter politic, acestea pot fi adoptate în cadrul fiecărei Camere sau în plenul Parlamentului, în toate domeniile vieţii sociale şi reprezintă manifestări de voinţă ale forului legislativ.
Legile
în conformitate cu art. 67 alin. (1) din Constituţie, Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărai şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.
Legile, ca acte juridice al Parlamentului, se împart în legi constituţionale, organice şi ordinare.
Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
Legile organice reglementează relaţiile sociale foarte importante din următoarele domenii:
a) sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Tării;
f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea generală a învăţământului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
r) statutul minorităţilor naţionale din Romania;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.
Aceste legi sunt votate cu o majoritate mai mare, respectiv o majoritate absolută.
Legile ordinare reglementează acele relaţii sociale unde nu intervin legile organice.
Hotărârea, ca act juridic al Parlamentului
Un al doilea act al Parlamentului este hotărârea, care poate avea caracter normativ sau nenormativ, deosebindu-se prin aceasta de legi, care au întotdeauna caracter normativ.
Având o forţă juridică inferioară legii datorită procedurii de elaborare şi conţinutului lor, hotărârile pot fi emise de fiecare Cameră în parte, fie de ambele Camere reunite.
Hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi în fiecare Cameră, cu excepţia hotărârilor prin care se adoptă regulamentele Camerelor, care se adoptă cu majoritatea membrilor fiecărei Camere, ca şi legile organice.
în ceea ce priveşte hotărârile individuale, acestea iau forma unor propuneri verbale, sunt supuse aprobării Camerelor şi se consemnează într-un proces-verbal.
Regulamentele parlamentare
în conformitate cu art. 64 alin. (1) din Constituţie, fiecare Cameră îşi adoptă, în virtutea principiului autonomiei regulamentare, propriul regulament de organizare şi funcţionare.
Cele două Camere, potrivit art. 65 alin. (2) din Constituţie, cu votul majorităţii membrilor lor, adoptă un regulament al şedinţelor comune.
Regulamentele au caracter normativ din punct de vedere al conţinutului şi reglementează organizarea internă şi funcţionarea Camerelor, drepturile şi obligaţiile membrilor Camerelor şi ale organelor de conducere ale acestora.
Regulamentele sunt supuse controlului de constituţionalitate.
Moţiunile
în Constituţia României sunt reglementate două feluri de moţiuni: moţiunile simple şi moţiunile de cenzură.
Potrivit art. 112 alin. (2) din Constituţie, Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să îşi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări. Moţiunea simplă se adoptă la nivelul fiecărei Camere, spre deosebire de moţiunea de cenzură, care exprimă voinţa întregului Parlament.
Moţiunea de cenzură este reglementată în art. 113 din Constituţie, în care se precizează că cele două Camere, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.
Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.
Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit art. 114 din Constituţie.
Acest articol arată că Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile art. 113 din Constituţie.
Dacă Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Actele Parlamentului
