Dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative în Cama competentă
| Comentarii |
|
dezbaterea proiectului de lege sau a propunerii legislative în Camera competentă este o fază a procedurii legislative care cuprinde dezbaterea generală, dezbaterea pe texte şi votul final.
Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative. în conformitate cu regulamentului fiecărei Camere, până la momentul începerii dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului, la Senat (art. 93), şi până la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului, la Camera Deputaţilor (art. 96), iniţiatorul îşi poate retrage proiectul sau propunerea. în momentul în care proiectul sau propunerea legislativă a fost adoptată de una dintre Camere, retragerea nu mai poate fi cerută din momentul sesizării celeilalte Camere.
Dezbaterea generală este precedată de prezentarea, de către iniţiator sau de către reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente sesizate în final. Raportul este prezentat, de regulă, de preşedintele comisiei sau de un raportor desemnat de comisie. Cu ocazia dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative, reprezentanţii grupurilor parlamentare îşi exprimă poziţia faţă de conţinutul acestora. Preşedintele le dă cuvântul în ordinea înscrierii şi poate să limiteze timpul destinat dezbaterilor generale, în această fază nu se pot propune amendamente şi nu se votează.
Se continuă cu discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente; deputaţii, senatorii, reprezentantul Guvernului sau iniţiatorul pot lua cuvântul pentru a-şi exprima punctele de vedere. Numai aceste articole sunt supuse votului.
Votul final priveşte ansamblul reglementării.
Votul senatorului sau deputatului este personal, cu alte cuvinte, nu poate fi exercitat prin reprezentant.
Votul poate fi deschis sau secret. Votul deschis sau public se face prin ridicare de mâini, prin apel nominal, prin ridicare în picioare sau electronic.
Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcţii, prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau moţiunilor. în cazul în care prin regulament nu se stabileşte o anumită procedură de vot obligatorie, aceasta se va hotărî de Cameră, la propunerea preşedintelui.
După votarea textelor amendate, se va vota legea în ansamblu.
în conformitate cu art. 76 alin. (1) din Constituţie, se prevede că legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, iar legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.
Adoptarea unui proiect sau a unei propuneri de revizuire a Constituţiei de către Camera Deputaţilor şi Senat se face cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
Pentru ca votul să poată fi exercitat, este necesar să fie întrunit cvorumul, respectiv numărul minim necesar de parlamentari prezenţi pentru ca lucrările unui organ colegial să îşi desfăşoare lucrările în mod legal.
După verificarea cvorumului, la momentul votării se verifică majoritatea necesară pentru adoptarea actului normativ în discuţie, care poate fi simplă, absolută sau calificată.
Majoritatea simplă este majoritatea raportată la cvorumul de vot, asigurând ca rezultatul votării să fie al voinţei majoritare a celor prezenţi.
Majoritatea absolută este majoritatea raportată la numărul total al senatorilor sau, după caz, al deputaţilor şi al senatorilor din Camerele reunite în şedinţă comună. Majoritatea absolută coincide cu însuşi cvorumul de vot şi asigură o stabilitate mai mare a măsurilor adoptate în temeiul ei.
Majoritatea calificată priveşte cele mai importante măsuri ce pot fi adoptate în procesul decizional, cum ar fi revizuirea Constituţiei sau propunerea de punere sub acuzare a Preşedintelui României (art. 96 din Constituţie).
Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de Camera sesizată se trimit celeilalte Camere, care va decide. Cele două Camere trebuie să se pronunţe în termen de 45 de zile. Pentru coduri sau alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile, iar în cazul ordonanţelor de urgenţă, trebuie să se pronunţe în 30 de zile. Dacă se depăşesc termenele prevăzute de lege, proiectul de lege sau iniţiativa legislativă este considerată ca adoptată în forma înaintată de iniţiator. în acest caz, adoptarea se anunţă în plenul Camerei respective, iar proiectul de lege se va transmite către Camera care va decide definitiv.
Camera Deputaţilor sau Senatul, în situaţia în care au competenţă decizională, pot să adopte cu modificări sau fără modificării un proiect de lege sau propunere legislativă primite de la cealaltă Cameră.
