Examinarea şi avizarea proiectelor de lege / propunerilor legislative în comisiile permanente ale fiecărei Camere
| Comentarii |
|
examinarea şi avizarea proiectelor de lege / propunerilor legislative în comisiile permanente ale fiecărei Camere, în vederea dezbaterii şi adoptării iniţiativelor legislative de către plenul fiecărei Camere, proiectele de lege şi propunerile legislative sunt analizate în cadrul comisiilor permanente.
După înregistrarea iniţiativelor legislative şi rezolvarea problemelor de competenţă, biroul permanent, sub semnătura preşedintelui fiecărei Camere, sesizează comisiile permanente competente, în vederea întocmirii rapoartelor şi elaborării avizelor.
Potrivit regulamentului fiecărei Camere, în situaţia în care o altă comisie decât cea sesizată se consideră competentă cu privire la un proiect de lege, o propunere legislativă sau un amendament ori în situaţia în care comisia sesizată consideră că iniţiativa transmisă este de competenţa în fond a altei comisii, solicitarea privind rezolvarea conflictului de competenţă se înaintează biroului permanent. în caz de refuz din partea acestuia, plenul Camerei hotărăşte asupra conflictului de competenţă, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi.
Comisia permanentă sesizată în fond este cea care va supune dezbaterii plenului Camerei raportul asupra proiectului sau propunerii legislative cu care a fost sesizată, asigurând, astfel, pregătirea lucrărilor în plen. Pentru avizarea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative pot fi sesizate în fond mai multe comisii permanente.
în cazul proiectelor legii bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al celor rectificative, pentru care dezbaterile presupun elaborarea unor rapoarte comune ale comisiilor parlamentare, acestea sunt sesizate, separat, de către birourile permanente ale Camerei din care fac parte. în vederea întocmiri de avize sau rapoarte comune, comisiile permanente de specialitate se pot întruni şi în şedinţe comune.
Totodată, pentru avizarea unor proiecte de lege complexe sau pentru elaborarea unor propuneri legislative, atât Senatul, cât şi Camera Deputaţilor pot constitui, prin hotărâre, comisii speciale, în acest caz, proiectele de lege astfel avizate şi propunerile legislative elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.
Procedura dezbaterii proiectelor de lege sau a propunerilor legislative la comisie este asemănătoare cu procedura din plen, deoarece comisia are acelaşi grad de reprezentativitate politică pe care îl are şi Parlamentul în ansamblul său. Spre deosebire de procedura din plen, în cadrul comisiei are loc analizarea în detaliu, articol cu articol, a tuturor dispoziţiilor proiectelor sau propunerilor legislative, precum şi a implicaţiilor acestora.
O altă trăsătură specifică procedurii în cadrul comisiilor o constituie caracterul închis al şedinţelor, cu alte cuvinte, faptul că şedinţele comisiilor nu sunt publice. Condiţiile în care reprezentanţii mijloacelor de informare în masă au acces la lucrările comisiilor se stabilesc de plenul acestora.
Reprezentanţii Guvernului au acces la lucrările comisiilor, potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc că membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. în situaţia în care comisia solicită participarea la lucrările sale a unor reprezentaţi ai Guvernului sau a conducătorilor unor instituţii publice, prezenţa acestora este obligatorie.
în ceea ce priveşte examinarea proiectelor de lege şi a propunerilor legislative, dezbaterea în cadrul comisiilor permanente sesizate se face pe baza textului iniţiativei legislative cu care Camera respectivă este sesizată, a avizelor primite de la celelalte comisii, precum şi a amendamentelor propuse de parlamentari.
Pot formula amendamente parlamentarii şi reprezentanţii Guvernului. Cetăţenii - în cadrul iniţiativei populare -, ca şi Preşedintele României - în cadrul iniţiativei constituţionale - nu se bucură de dreptul de a formula amendamente.
Rezultatul examinării în cadrul comisiilor parlamentare se consemnează într-un aviz consultativ, care nu obligă deci Parlamentul să îl respecte.
