Administrarea şi conducerea societăţii comerciale
| Comentarii |
|
administrarea şi conducerea societăţii comerciale, Statutul juridic al administratorilor. Reguli speciale privind pluralitatea administratorilor. Răspunderea administratorilor
Legea nr. 31/1990 conţine reguli diferite privind conducerea şi administrarea societăţii în funcţie de forma juridică a acesteia.
Pentru societăţile în nume colectiv, legea prevede că dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv (art. 75).
La societatea în comandită simplă, administraţia se va încredinţa unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi (art. 88).
Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie. Societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare sunt administrate de cel puţin trei administratori (art. 137). Potrivit dispoziţiilor art. 143 din lege, consiliul de administraţie poate delega conducerea societăţii unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Tot cu privire la societatea pe acţiuni,
dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 31/1990 prevăd că prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe acţiuni este administrată de un directorat şi de un consiliu de supraveghere.
în sfârşit, în conformitate cu art. 197, societatea cu răspundere limitată este administrată de unul sau mai mulţi administratori, asociaţi sau neasociaţi, numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală.
Din cuprinsul dispoziţiilor legale de mai sus rezultă că, indiferent de forma juridică, societatea comercială este administrată de unul sau mai mulţi administratori, în cazul societăţilor pe acţiuni, dacă sunt mai mulţi administratori ei se organizează şi funcţionează ca un organ colectiv, denumit consiliu de administraţie. Dacă acţionarii optează pentru sistemul dualist, societatea va fi administrată de directorat şi consiliul de supraveghere. în cadrul celorlalte societăţi, administratorii, dacă sunt mai mulţi, lucrează împreună, dar nu sunt organizaţi în organe colective de administrare şi conducere.
Statutul juridic al administratorilor
Datorită rolului pe care îl au în societatea comercială, Legea nr. 31/1990 instituie pentru administratori un regim juridic special. Regulile referitoare la statutul administratorului se referă la: calitatea de administrator; condiţiile de numire în funcţie; desemnarea administratorului; durata funcţiei; publicitatea numirii administratorului; natura juridică a funcţiei de administrator, obligaţiile şi puterile administratorului; încetarea funcţiei de administrator
Calitatea de administrator
Ca regulă, calitatea de administrator este exercitată de o persoană fizică. în forma actuală, Legea nr. 31/1990 [art. 153 alin. (2)] permite desemnarea în calitate de administrator a unei persoane juridice, dar numai în cazul societăţii pe acţiuni. Pentru situaţia în care o persoană juridică este numită administrator, ea este obligată să-şi desemneze un reprezentant persoană fizică care va fi supus aceloraşi condiţii, obligaţii şi răspunderi civile şi penale ca administratorul persoană fizică, care acţionează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se reducă răspunderea solidară.
Condiţiile cerute pentru numirea administratorului
Legea nr. 31/1990 impune persoanelor ce urmează a fi desemnate în funcţia de administrator îndeplinirea unor condiţii speciale.
Capacitatea administratorului
Art. 731 din Legea nr. 31/1990 prevede că persoanele care nu pot fi fondatori nu pot fi nici administratori, iar, potrivit art. 6 din aceeaşi lege, nu vor putea fi fondatori
persoanele care, în condiţiile legii, sunt incapabile. Din interpretarea acestor norme legale rezultă că persoana fizică desemnată ca administrator trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu.
Onorabilitatea administratorului
Legea dispune că funcţia de administrator nu poate fi îndeplinită de o persoană care a fost condamnată pentru infracţiunile prevăzute de art. 6 alin. (2) din lege. Interdicţia priveşte pe administratorul oricărei societăţi comerciale.
Cumulul de funcţii
Una din regulile privind cumulul de funcţii este consacrată de art. 1371 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, potrivit căreia, pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. în cazul în care administratorii au fost desemnaţi dintre salariaţii societăţii, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului. în consecinţă, legea interzice cumulul funcţiei de administrator cu cea de salariat al societăţii.
Apoi, art. 153 din Legea nr. 31/1990 stipulează că o persoană fizică poate exercita concomitent cel mult cinci mandate de administrator şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României. Limitarea cumulului de mandate priveşte deopotrivă administratorul persoană fizică şi reprezentantul permanent al administratorului persoană juridică. Limita cumulului de mai sus nu operează în cazurile în care cel ales în consiliul de administraţie sau în consiliul de supraveghere este proprietar a cel puţin o pătrime din totalul acţiunilor societăţii sau este membru în consiliul de administraţie ori în consiliul de supraveghere al unei societăţi pe acţiuni care deţine pătrimea arătată.
Persoana care încalcă limitările de mai sus este obligată să demisioneze din funcţiile de membru al consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere care depăşesc numărul maxim de mandate, în termen de o lună de la data apariţiei situaţiei de incompatibilitate. La expirarea acestei perioade, el va pierde mandatul obţinut prin depăşirea numărului legal de mandate, în ordinea cronologică a numirilor, şi va fi obligat la restituirea remuneraţiei şi a altor beneficii primite către societatea în care a exercitat acest mandat. Deliberările la care el a luat parte în exercitarea mandatului respectiv rămân valabile.
Pentru societăţile cu răspundere limitată, legea dispune că administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de administrator în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea revocării şi răspunderii pentru daune.
Desemnarea administratorilor societăţii
Atributul desemnării administratorilor revine asociaţilor societăţii. Potrivit dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 31/1990, asociaţii trebuie să prevadă în actul constitutiv persoanele care vor îndeplini funcţia de administrator. Ulterior, administratorii sunt aleşi de adunarea generală a asociaţilor.
în cazul societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită simplă, legea prevede că administratorii sunt aleşi prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social (art. 77 şi art. 90).
în societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, administratorii sunt aleşi de adunarea generală ordinară a acţionarilor cu cvorumul şi majoritatea prevăzute de lege.
Administratorii societăţii cu răspundere limitată sunt aleşi de adunarea asociaţilor cu votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale (art’. 194).
Pentru cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, art. 1372 din Legea nr. 31/1990 consacră anumite reguli ce privesc vacanţa unuia sau a mai multor posturi de administratori. Astfel, în conformitate cu textul de lege menţionat, în caz de vacanţă a unuia sau a mai multor posturi de administrator, dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, consiliul de administraţie procedează la numirea unor administratori provizorii, până la întrunirea adunării generale a acţionarilor. Dacă vacanţa postului/posturilor determină scăderea numărului administratorilor sub minimul legal, administratorii rămaşi sunt obligaţi să convoace de îndată adunarea generală a acţionarilor, pentru a completa numărul de membri ai consiliului de administraţie. Dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a desemna persoana însărcinată cu convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor, care să facă numirile necesare. Când este un singur administrator şi acesta vrea să renunţe la mandat, el va trebui să convoace adunarea generală ordinară. în caz de deces sau de imposibilitate fizică de exercitare a funcţiei de administrator unic, numirea provizorie se va face de către cenzori, însă adunarea generală ordinară va fi convocată de urgenţă pentru numirea definitivă a administratorului.
Regulile de mai sus sunt cuprinse în secţiunea dedicată administraţiei societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni însă, datorită eficienţei lor juridice, îşi pot găsi aplicare în toate formele de societate.
în sfârşit, se impune a fi reţinut că persoana desemnată în calitate de administrator trebuie să accepte expres numirea sa şi să aibă încheiată o asigurare de răspundere civilă profesională.
Publicarea numirii administratorilor
Legea nr. 26/1990 prevede obligaţia arătării administratorilor societăţii şi puterilor acestora cu menţiunea care dintre ei are împuternicirea să reprezinte societatea. Potrivit dispoziţiilor art. 45 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu cele ale art. 19 din Legea nr. 26/1990, după înmatricularea societăţii, administratorii împuterniciţi
cu reprezentarea societăţii au obligaţia să depună, la registrul comerţului, semnăturile lor. Aceeaşi obligaţie a depunerii semnăturilor la registrul comerţului o instituie Legea şi în sarcina conducătorilor sucursalelor societăţii. întrucât Legea nr. 31/1990 (art. 45) se referă numai la reprezentanţii societăţii, înseamnă că nu toţi administratorii societăţii sunt obligaţi să depună semnăturile, ci numai cei care au fost mandataţi cu puterea de reprezentare a societăţii.
Depunerea semnăturilor la oficiul registrului comerţului se face în termen de 15 zile de la data înmatriculării societăţii sau, după caz, de la data alegerii lor de către adunarea asociaţilor.
în concret, specimenul de semnătură poate fi depus prin semnarea în registrul comerţului, iar semnătura va fi verificată de oficiul registrului comerţului; în absenţa reprezentantului în cauză ori la alegere, semnătura în registru poate fi înlocuită prin prezentarea acesteia legalizată de notarul public [art. 18 alin. (2) şi art. 19 din Legea nr. 26/1990].
Potrivit prevederilor art. 153 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie are obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului înregistrarea oricărei schimbări în persoana administratorilor şi publicarea acestor date în Monitorul Oficial.
Numirea în funcţia de administrator sau încetarea acestei funcţii nu poate fi invocată faţă de terţi dacă nu a fost publicată în conformitate cu legea.
Remunerarea administratorilor
Pentru societăţile în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea cu răspunderea limitată, legea prevede că asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi administratori, fixându-le şi eventuala lor remuneraţie [art. 77, art. 90 şi art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990). La societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni, remuneraţia administratorilor este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor (art. 153 din Legea nr. 31/1990).
Deducem din normele legale de mai sus că remunerarea administratorilor este facultativă, iar nu obligatorie. De asemenea, prerogativa stabilirii remuneraţiei administratorilor aparţine asociaţilor, ce poate fi exprimată cu prilejul constituirii societăţii în cuprinsul actului constitutiv sau ulterior, în cadrul adunărilor generale.
Legea nr. 31/1990 (art. 1444) prevede că este interzisă creditarea de către societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operaţiuni precum: a) acordarea de împrumuturi; b) acordarea de avantaje financiare cu prilejul încheierii de către societate cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri, prestări de servicii sau de executare de lucrări; c) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a oricăror împrumuturi acordate administratorilor sau a oricăror altor obligaţii personale ale acestora faţă de terţe persoane; d) dobândirea cu titlu oneros ori plata în tot sau în parte a unei creanţe ce are drept obiect un împrumut acordat de o terţă persoană administratorilor ori o altă prestaţie personală a acestora.
Legea extinde interdicţiile de mai sus şi asupra operaţiunilor în care sunt interesaţi soţul sau soţia, rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului, precum şi asupra operaţiunilor care privesc o societate civilă sau comer
cială la care una dintre persoanele menţionate este administrator ori deţine, singură sau împreună cu una dintre persoanele mai sus menţionate, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris.
Interdicţiile de mai sus nu-şi găsesc aplicare în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, precum şi în cazul în care operaţiunea este încheiată de societate în condiţiile exercitării curente a activităţii sale, iar clauzele nu sunt mai favorabile decât cele pe care, în mod obişnuit, societatea le practică faţă de terţe persoane [art. 144'*' alin. (3)].
Natura juridică a raporturilor dintre administrator şi societatea comercială
Art. 72 din Legea nr. 31/1990 dispune: „obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi cele special prevăzute în această lege”. Din norma legală citată rezultă că raporturile din administrator şi societate sunt raporturi de mandat, având deci natură contractuală.
Legea instituie anumite obligaţii speciale în sarcina administratorilor, de unde concluzia potrivit căreia natura juridică a raporturilor dintre administratori şi societate este deopotrivă legală şi contractuală.
Obligaţiile administratorului
Legea nr. 31/1990 reglementează o serie de obligaţii care revin administratorului societăţii în exercitarea mandatului său.
Dintre principalele obligaţii ale administratorului amintim :
a) obligaţia de a îndeplini formalităţile necesare constituirii societăţii (art. 36);
b) obligaţia de a depune semnăturile la registrul comerţului, în cazul când a fost desemnat reprezentant al societăţii (art. 45);
c) obligaţia de a prelua şi păstra documentele privind constituirea societăţii [art. 30 alin. (2)];
d) obligaţia de a administra societatea, adică de a face toate operaţiile cerute pentru îndeplinirea obiectului societăţii (art. 70);
e) obligaţia de a urmări efectuarea de către asociaţi a vărsămintelor datorate (art. 73);
f) obligaţia de a ţine registrele cerute de lege şi corecta lor ţinere (art. 73);
g) obligaţia de a întocmi situaţia financiară anuală, precum şi de a asigura respectarea legii la repartizarea profitului şi plata dividendelor (art. 73);
h) obligaţia de a lua parte la toate adunările societăţii, la consiliile de administraţie şi organele de conducere similare acestora [art. 70 alin. (2)];
i) obligaţia de a duce la îndeplinire hotărârile adunării generale a asociaţilor (art. 73);
j) obligaţia de a îndeplini îndatoririle prevăzute de actul constitutiv, precum şi cele stabilite de lege (art. 73).
întrucât sunt prevăzute în mod expres de lege, acestea sunt cunoscute sub denumirea de obligaţii legale ale administratorilor, însă în actele constitutive ale societăţii pot fi stabilite şi alte obligaţii ale administratorilor.
Puterile administratorilor
Puterile administratorilor supt consacrate în principal în cuprinsul art. 7, art. 8 şi art. 70 din Legea nr. 31/1990. în conformitate cu normele legale menţionate, administratorul reprezintă societatea în raporturile juridice cu terţii şi efectuează toate operaţiunile pentru ducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii. în concret, administratorul este împuternicit să încheie actele de conservare, actele de administrare şi actele de dispoziţie pe care le impune gestiunea societăţii. în privinţa actelor de dispoziţie, legea consacră anumite reguli speciale privind încheierea acestora.
Astfel, art. 441 dispune că dobândirea de către societate, într-un interval de cel mult 2 ani de la constituire sau de la autorizarea începerii activităţii, a unui bun de la un fondator ori acţionar, contra unei sume sau a altor contravalori reprezentând cel puţin o zecime din valoarea capitalului social subscris, va fi supusă aprobării prealabile a adunării generale a asociaţilor.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 150 din Legea nr. 31/1990, dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel şi sub rezerva dispoziţiilor art. 44*, sub sancţiunea nulităţii, administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească bunuri către/sau de la societate, având o valoare de peste 10% din activele nete ale societăţii, numai după obţinerea aprobării adunării generale extraordinare, în condiţiile prevăzute la art. 115.
O îngrădire de mare însemnătate juridică este consacrată în materia societăţilor comerciale pe acţiuni. Astfel, potrivit prevederilor art. 153din Legea nr. 31/1990, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele şi în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acţionarilor.
în afară de prevederile legale de mai sus, anumite îngrădiri asupra puterilor administratorilor pot fi stabilite şi prin actul constitutiv sau în cadrul adunării generale a asociaţilor.
Potrivit art. 701 din Legea nr. 31/1990, pentru încheierea actelor juridice de dispoziţie nu este necesară o procură specială şi în formă autentică nici măcar în cazul în care actele juridice în cauză trebuie încheiate în formă autentică.
Administratorii societăţii încheie actele juridice în temeiul mandatului general conferit de către asociaţi şi prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 31/1990.
Trebuie precizat totuşi că, în acord cu dispoziţiile art. 75, art. 90 şi art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, dreptul de a reprezenta societatea în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în actul constitutiv.
Actele juridice încheiate în limitele legii şi ale prevederilor actului constitutiv de către administratori în numele şi pe seama societăţii angajează societatea în raporturile cu terţii, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate (art. 55). Prin excepţie, acest efect nu se produce în cazul în care societatea dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depăşirea obiectului de activitate ori când actele astfel încheiate depăşesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Potrivit legii, publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoaşterii. Din contră, potrivit dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din lege, clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţilor comerciale care limitează puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 din lege, administratorul care are dreptul de a reprezenta societatea nu-l poate transmite altei persoane, decât dacă această facultate i s-a acordată în mod expres. în cazul încălcării acestei interdicţii, societatea poate pretinde de la persoana substituită beneficiile rezultate şi, în solidar cu administratorul ce a transmis mandatul său, acoperirea pagubelor produse societăţii.
Încetarea funcţiei de administrator
Funcţia de administrator al societăţii încetează prin: expirarea duratei mandatului, revocarea administratorului, renunţarea administratorului, moartea, incapacitatea administratorului.
Revocarea administratorului
Administratorii societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită simplă şi societăţii cu răspundere limitată sunt revocaţi de asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social, în afară de cazul în care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv [art. 77 alin. (2), art. 90 şi art. 197 alin. (3)].
în cazul societăţii pe acţiuni şi comandită pe acţiuni, revocarea administratorilor este de competenţa adunării generale a acţionarilor (art. 111).
Datorită caracterului intuitu personae al calităţii de administrator, revocarea administratorului este o revocare ad nutum, adică revocarea poate interveni oricând şi independent de vreo culpă contractuală a administratorului.
Trebuie reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie. Singurul drept pe care îl are administratorul ce a fost revocat fără justă cauză este cel privind acoperirea pagubelor pe care dovedeşte că le-a suferit [art. 1371 alin. (4)].
Renunţarea administratorului
Aşa cum revocarea este ad nutum, tot astfel şi renunţarea poate interveni oricând din partea administratorului. Dacă prin renunţarea sa la mandat administratorul a cauzat un prejudiciu, societatea are dreptul la despăgubiri. Pentru a fi opozabile terţilor, revocarea, cât şi renunţarea la mandatul de administrator sunt supuse publicităţii.
Reguli speciale privind pluralitatea administratorilor
în societatea în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, administratorii nu sunt organizaţi în organe colegiale de administrare. în schimb, în cazul societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, administratorii sunt organizaţi în consiliul de administraţie. Dacă se optează pentru sistemul dualist, conducerea şi administrarea societăţii pe acţiuni se realizează de către directorat şi consiliul de supraveghere.
Legea reglementează reguli speciale privind modul de lucru al administratorilor care nu sunt cuprinşi în organe colegiale de administrare, diferite de cele privind organele colegiale de administrare a societăţii.
Regulile care guvernează modul de lucru al administratorilor sunt cuprinse, în principal, în art. 76 şi art. 78 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 76, dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitatea, chiar momentană, de a lua parte la administraţie.
Dacă un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe care-l exercită societatea, acesta trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi administratori înainte de a o încheia, sub sancţiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din această operaţie. în caz de opoziţie a vreunuia dintre ei, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social (art. 78 din Legea nr. 31/1990).
Răspunderea administratorilor
Legea nr. 31/1990 reglementează răspunderea administratorilor faţă de societatea în care îşi exercită mandatul. Art. 72 din Legea nr. 31/1990 prevede, cu valoare de principiu, că obligaţiile şi răspunderea administratorului sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele speciale referitoare la această lege. Am mai făcut precizarea că natura juridică a raporturilor dintre administrator şi societate este mixtă, legală şi contractuală. Tot astfel va fi şi răspunderea administratorului în funcţie de izvorul obligaţiilor încălcate, respectiv o răspundere contractuală sau delictuală'.
Pentru societatea pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, administrată de o persoană juridică, legea reglementează aceeaşi răspundere civilă, delictuală sau penală, în sarcina persoanei fizice reprezentant al persoanei juridice.
Răspunderea civilă a administratorilor
Răspunderea civilă a administratorilor este supusă dispoziţiilor dreptului comun şi prevederilor speciale din Legea nr. 31/1990.
Cazurile de răspundere
Principalele cazuri de răspundere a administratorilor sunt enumerate în art. 73 din Legea nr. 31/1990. Acest articol reglementează o răspundere solidară pentru nerespectarea unor obligaţii care privesc: realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi; existenţa reală a dividendelor plătite; existenţa registrelor ţinute de lege şi corecta lor ţinere; exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Se înţelege că administratorii vor răspunde faţă de societate şi pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute în actul constitutiv sau stabilite de adunarea generală a asociaţilor.
Legea nr. 31/1990 reglementează două cazuri speciale de răspundere a administratorului pentru fapta altei persoane în cuprinsul dispoziţiilor art. 1442.
Un prim caz este cel al răspunderii administratorilor faţă de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcţiei lor. Desigur că vor răspunde doar acei administratori ce erau însărcinaţi cu supravegherea şi coordonarea directorilor, respectiv personalului ce a cauzat prejudiciul societăţii.
Al doilea caz este cel al răspunderii administratorilor cu predecesorii lor imediaţi dacă, având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni şi auditorului financiar. Pentru acest din urmă caz, legea instituie răspunderea solidară a administratorilor.
Condiţiile răspunderii
Pentru tragerea la răspundere a administratorilor este necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege. Aceste condiţii sunt cele reglementate de dreptul comun, precum şi cele specifice materiei societăţilor comerciale.
în ceea ce priveşte dreptul comun, legea face distincţie în funcţie de caracterul gratuit sau oneros al mandatului. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2.018 Noul Cod Civil, dacă mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este ţinut să execute mandatul cu dili-genţa unui bun proprietar. Dacă mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat să îl îndeplinească cu diligenţa pe care o manifestă în propriile afaceri. în cazul în care administratorul este remunerat, răspunderea lui va fi apreciată in abstracta, administratorul va răspunde indiferent de forma şi de gradul culpei sale.
Legea nr. 31/1990 reglementează unele situaţii speciale care înlătură răspunderea administratorilor. în concret, potrivit art. 144 s-a subliniat, pe bună dreptate, că simpla absenţă de la şedinţa consiliului de administraţie nu-l exonerează pe cel în cauză de răspundere dacă nu a comunicat împotrivirea sa cenzorilor sau auditorilor financiari, după caz, şi nu s-a preocupat să se consemneze poziţia sa în registrul consiliului de administraţie.
Acţiunea în răspundere
Potrivit dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 31/1990, acţiunea în răspundere contra administratorilor pentru daunele cauzate societăţii aparţine adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută de art. 112 din lege. Norma este cuprinsă în secţiunea consacrată societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, dar principiile ei pot fi extinse asupra tuturor formelor juridice de societate.
Dacă adunarea generală decide să pornească acţiunea în răspundere contra administratorilor, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii [art. 155 alin. (4)]. Consecinţa încetării mandatului administratorilor în cazul hotărârii de introducere a acţiunii în răspundere reprezintă expresia caracterului intuitu personae a raporturilor juridice dintre societate şi administrator.
Dacă adunarea generală nu introduce acţiunea în răspundere contra administratorilor, atunci acţiunea poate fi promovată şi de către acţionarii reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social [art. 155’ alin. (1)]. Potrivit aceluiaşi text de lege, acţiunea se introduce în nume propriu de către acţionari, dar în contul societăţii. Din această cauză cheltuielile de judecată vor fi suportate de acţionarii care au introdus acţiunea. în caz de admitere, acţionarii au dreptul la rambursarea de către societate a sumelor avansate cu acest titlu. Pentru introducerea acţiunii, acţionarul petent trebuie să fi avut deja calitatea de acţionar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale problema introducerii acţiunii în răspundere [art. 1551 alin. (2)].
Introducerea acţiunii în răspundere de către acţionari nu produce efectul încetării mandatului de administrare, ca în cazul promovării acţiunii de către adunarea generală. Nici chiar admiterea acţiunii şi rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei nu decade ope legis pe administratorul în cauză din calitatea sa. Revocarea din funcţie a administratorului împotriva căruia s-a admis acţiunea în răspundere promovată de acţionari în condiţiile art. 1551 alin. (1) este lăsată la aprecierea adunării generale a acţionarilor care va decide în consecinţă.
Răspunderea penală a administratorilor
Legea nr. 31/1990 incriminează anumite infracţiuni ale administratorilor în Titlul VIII (art. 271-275). în literatura de specialitate se susţine pe bună dreptate că deşi art. 155 din Legea nr. 31/1990 se referă în mod general la „acţiunea în răspundere”, totuşi, acţiunea penală nu poate aparţine adunării generale, ci ea se exercită de către procuror (art. 264 C. proc. pen.). Concluzia se întemeiază pe faptul că, reglementând infracţiunile săvârşite de administrator. Legea nr. 31/1990 nu prevede că punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Administrarea şi conducerea societăţii comerciale
