Asigurare
| Comentarii |
|
asigurare, 1. Operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate (art. 2 din Legea nr. 32/2000). A. nu se confundă cu „activitatea de asigurare", această din urmă noţiune fiind mult mai largă decât cea de a., cuprinzând toate operaţiunile esenţiale legate de a., asigurători, reasigurare şi intermedierea în asigurări. 2. în limbajul obişnuit, prin a. se înţelege raportul concret dintre asigurat şi asigurător cuprins într-o poliţă de asigurare în care este contractată o anumită formă de asigurare. 3. contract de a. Contractul prin care o persoană - contractantul asigurării sau asiguratul - se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată - denumită indemnizaţie, rezultată din contractul de a. încheiat -, în limitele şi la termenele convenite (art. 9 din Legea nr. 136/1995).
I. Proba contractului. Contractul de a. se încheie în formă scrisă şi se probează prin poliţa de a. sau certificatul de a. emis şi semnat de asigurător ori cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de a. (art. 10-12 din Legea nr. 136/1995). Documentul de a. poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător. Documentele care atestă încheierea unei a. pot fi semnate şi certificate prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. în acest sens, art. 5-11 din Legea nr. 455/2001 prevăd că înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are acelaşi efect ca actul autentic între cei care l-au subscris şi între cei care le reprezintă drepturile. în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. în cazul în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnătura, instanţa va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiză tehnică de specialitate. în acest scop, expertul sau specialistul este dator să solicite certificate calificate, precum şi orice alte documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului înscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat. Partea care invocă înaintea instanţei o semnătură electronică extinsă, un certificat calificat sau un mecanism securizat de creare a semnăturii trebuie să probeze că acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. Contractul de a. nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. Doar în cazurile de forţă majoră, în care documentele de a. au dispărut şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenţa acestora.
Contractul de a. atestă existenţa asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. încheierea contractului de a. de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule se dovedeşte cu poliţa de a./documentul Carte Verde. La înscrierea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui vehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existenţei unei a. de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule (art. 481 din Legea nr. 136/1995). II. Etapa precontractuală. Contractul de a. presupune o fază precontractuală al cărei scop este acela de a informa potenţialul asigurat în legătură cu principalele clauze ale contractului de a. ce urmează să îl perfecteze. Informarea este necesară şi pentru asigurător în vederea cunoaşterii caracteristicilor esenţiale ale riscurilor specifice formei de a. ce se contractează. Persoana care încheie a. este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt, în mod obiectiv, esenţiale pentru evaluarea riscului (art. 13 din Legea nr. 136/1995). în ceea ce
îl priveşte pe asigurător, acesta trebuie să comunice asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi, înainte de semnarea contractului de a., cel puţin următoarele informaţii: durata contractului, modul de derulare a acestuia, suspendarea sau rezilierea contractului, mijloacele şi termenele de plată a primelor, metodele de calcul şi distribuţie a bonificaţiilor, modalităţile de soluţionare a reclamaţiilor privind contractele, precum şi alte informaţii necesare pe durata derulării contractului (art. 241 din Legea nr. 32/2000).
III. Cuprinsul contractului. în contractul de a. se vor specifica cel puţin detaliile de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului a., dacă acesta nu este parte la contract. Contractul de a. trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: i) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante; ii) obiectul a.: bunuri, persoane, răspundere civilă, credite şi garanţii, a. de pierderi financiare, alte a.; iii) riscurile ce se asigură; iv) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului; v) primele de a.; vi) sumele asigurate.
IV. Efectele contractului. Contractul de a., fiind un contract sinalagmatic, creează obligaţii în sarcina ambelor părţi. Obligaţiile asiguratului. Principalele obligaţii ale asiguratului constau în: comunicarea împrejurărilor esenţiale şi a informaţiilor referitoare la bunurile sau valorile ce se asigură; plata primelor de a.; încunoştinţarea asigurătorului în legătură cu producerea cazului asigurat. Obligaţiile asigurătorului. Principala obligaţie a asigurătorului este aceea de plată a indemnizaţiei de a. la producerea cazului asigurat. Indemnizaţia se plăteşte asiguratului sau, după caz, beneficiarului, moştenitorilor asiguratului ori terţului păgubit, potrivit condiţiilor prevăzute în contract.
V. încetarea contractului. Situaţii: i) prin expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; ii) producerea riscului asigurat anterior începerii răspunderii asigurătorului sau imposibilitatea producerii acestuia. Dacă înainte de a începe obligaţia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept (art. 14 din Legea nr. 136/1995);
iii) neplata primelor de a. Dacă nu s-a convenit altfel (de ex, este stipulată în contract o clauză privind termenul de păsuire), contractul de a. se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de a. (art. 17 din Legea nr. 136/1995);
iv) denunţarea contractului. Denunţarea contractului de a. de către una din părţi se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a
celeilalte părţi, care trebuie făcută cu cel puţin 20 de zile înainte de denunţare (art. 20 din Legea nr. 136/1995); v) prin acordul de voinţă al ambelor părţi.
asigurare, 1. acţiunea de a se asigura; 2. raport juridic în baza căruia cel asigurat sau o altă persoană desemnată prin contractul de asigurare, are dreptul la o despăgubire în cazul riscului prevăzut.
asigurare, în concepţia Legii nr. 32/2000, asigurarea reprezintă operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia
unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate.
Asigurarea nu se confundă cu „activitatea de asigurare" care desemnează, potrivit legii, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii sau atrase prin activitatea desfăşurată. Se observă că noţiunea de activitate de asigurare este mult mai largă decât cea de asigurare, cuprinzând toate operaţiunile esenţiale legate de asigurare, asigurători reasigurare şi intermedierea în asigurări.
în limbajul obişnuit, prin asigurare se înţelege raportul concret dintre asigurat şi asigurător cuprins într-o poliţă de asigurare în care este contractată o anumită formă de asigurare.
