Asigurare de bunuri
| Comentarii |
|
asigurare de bunuri, asigurare care are ca obiect bunuri. In a. de b., asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane îndreptăţite o despăgubire. Pentru a putea încheia o a. de b., asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat (art. 25 din Legea nr. 136/1995). Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază (art. 30 din Legea nr. 136/1995). Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut. în cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor (art. 26 din Legea nr. 136/1995). în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul este obligat la plata despăgubirilor. Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea, în contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător (art. 27 din Legea nr. 136/1995). în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract (art. 28 din Legea nr. 136/1995). în cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun (asiguratul fiind obligat să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi), fiecare asigurător este obligat la plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului (art. 29 din Legea nr. 136/1995).
asigurarea de bunuri, această formă de asigurare poate avea ca obiect, în principiu, orice fel de bunuri: mobile, imobile, corporale, incorporate, indiferent de destinaţia lor civilă, comercială, administrativă sau de altă natură. Inclusiv bunurile proprietate publică ale statului sau ale unităţilor administrative centrale sau locale pot fi asigurate, deoarece, asigurarea reprezintă un act de administrare a bunului şi nu de dispoziţie a acestuia.
Asigurarea de bunuri face parte din categoria asigurărilor generale şi prezintă anumite particularităţi pe care le vom înfăţişa în cele ce urmează.
Asigurarea de bunuri este o asigurare facultativă, dar există situaţii în care normele legale impun proprietarilor sau deţinătorilor obligaţia de a încheia un contract de asigurare. Astfel de asigurări se înfăţişează mai degrabă ca asigurări de răspundere civilă, deoarece au drept scop protecţia terţilor împotriva riscurilor produse de exploatarea unor bunuri periculoase. Sunt avute în vedere, în principal, bunurile a căror deţinere şi întrebuinţare prezintă un grad ridicat de pericol social. Asigurarea unor astfel de bunuri este obligatorie, fie că sunt în stare statică (bunurile nucleare), fie în stare de funcţionare, de exploatare. Un astfel de caz este cel al deţinătorilor de vehicule. Asigurarea obligatorie a deţinătorilor de vehicule este însă calificată de legiuitor ca o asigurare de răspundere civilă şi nu ca o asigurare de bunuri.
Asigurarea de bunuri are ca obiect protecţia proprie a asiguratului împotriva riscurilor ce planează asupra bunului, precum incendiul, inundaţia, furtul etc. şi a cărei pieire totală sau parţială ar crea consecinţe negative în patrimoniul asiguratului. în schimb, asigurarea obligatorie a deţinătorilor de bunuri periculoase poartă asupra pagubelor produse de bunuri în formă statică sau dinamică terţelor persoane. Deci, prin asigurările obligatorii nu se indemnizează pagubele suferite de către proprietarul sau detentorul bunului asigurat, ci exclusiv prejudiciile materiale şi morale suferite de către terţele persoane. Pentru ca şi asiguratul să fie despăgubit este necesar să încheie o asigurare facultativă asupra bunului în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 2214 Noul Cod Civil, în cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.
Asigurarea de bunuri prezintă anumite particularităţi în raport cu celelalte forme de asigurare, care privesc existenţa unui interes în asigurare, riscurile asigurate şi obligaţiile părţilor contractante.
Interesul în asigurare
O particularitate cu importanţă deosebită în asigurările de bunuri este aceea potrivit căreia asiguratul trebuie să justifice un interes în contractarea asigurării. în acest sens, art. 2215 noul cod civil dispune „Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat". Interes în asigurarea bunului are proprietarul, posesorul acestuia, locatarul - utilizator din contractul de leasing, chiriaşul, comodatarul, antreprenorul etc.
Lipsa interesului în asigurare atrage refuzul asigurătorului de a încheia asigurarea, iar pierderea interesului pe durata contractului de asigurare determină încetare acestuia. Mai exact, când pieirea totală sau parţială a bunului nu produce niciun fel de prejudiciu în patrimoniul unei persoane, aceasta nu are nici interes în asigurare şi astfel nu poate încheia, în nume propriu, o asigurare cu privire la acel bun. De aceea, în poliţele de asigurare ce poartă asupra unui bun, de regulă, se menţionează că înstrăinarea lui atrage şi încetarea contractului de asigurare, tocmai datorită lipsei interesului asigurat.
Riscurile asigurate
Ca în orice formă de asigurare, riscul asigurat în asigurarea de bunuri reprezintă un eveniment viitor, posibil dar incert, la care pot fi supuse bunurile pe durata asigurării, eveniment ce nu se produce din voinţa asiguratului sau beneficiarului asigurării'.
Riscurile specifice asigurării de bunuri sunt supuse aceloraşi reguli generale pe care le-am prezentat cu prilejul abordării contractului de asigurare cadru, motiv pentru care facem trimitere la acestea. în concret, bunurile pot fi asigurate pentru riscuri precum: distrugere (pieire) totală sau parţială, furt, incendiu, inundaţii, cutremur, alunecări de teren, vânt puternic şi orice alte evenimente ce ar putea produce consecinţe păgubitoare asupra bunului şi implicit a deţinătorului acestuia.
Desigur că nu toate riscurile ce planează asupra bunurilor vor fi acoperite de asigurător, ci doar cele cuprinse în contractul de asigurare. Aşa cum s-a subliniat în doctrina de specialitate, pentru plata despăgubirilor este necesar ca riscurile
asigurabile să devină riscuri asigurate prin contractarea lor cu o societate de asigurare.
Încheierea contractului de asigurare de bunuri
Normele din materia asigurărilor nu conţin reguli speciale privind încheierea contractului de asigurare de bunuri. Aceasta înseamnă că încheierea unui astfel de contract va fi guvernată de regulile generale ale încheierii contractului de asigurare cuprinse în art. 2203 alin. (1) noul Cod Civil Potrivit textului de lege citat, persoana care încheie o asigurare este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt esenţiale pentru evaluarea riscului.
înalta Curte de Casaţie a statuat că, în situaţia asigurărilor de bunuri, asiguratul este dator să nu declare o valoare mai mare decât cea reală, şi chiar dacă o face, asigurarea este valabilă până la concurenţa valorii reale a bunurilor.
întrebările la care trebuie să răspundă viitorul asigurat, pot fi furnizate şi intermediarului care mijloceşte perfectarea asigurării.
Ascunderea unor vicii ale bunului care ar putea grăbi, determina sau amplifica consecinţele survenirii evenimentului asigurat poate fi sancţionată inclusiv cu nulitatea mai ales când sunt întrunite condiţiile dolului prin reticenţă sau o cauză imorală în condiţiile art. 2204 noul Cod Civil
Doresc o asigurare.pe societate .de bunuri.in valoare de 100 000 euro si as dori sa stiu.care este suma noastra de plata si conditiile.
Va multumesc.
Matasaru Victoria