asigurare de persoane, asigurare care are ca obiect atribute esenţiale ale persoanei, precum viaţa sau sănătatea acesteia. Prin contractul încheiat, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, definit conform condiţiilor contractului de asigurare, să plătească o indemnizaţie de asigurare. Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare; în acest caz, persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării (art. 31 din Legea nr. 136/1995), iar calitatea de asigurat aparţine beneficiarului asigurării. Dintre riscurile care pot fi acoperite prin această formă de asigurare fac parte: decesul; supravieţuirea şi decesul; vătămările corporale; incapacitate permanentă; incapacitate temporară de muncă; spitalizarea şi cheltuielile medicale; boli grave etc. Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. în cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului. Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament. înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului, în modul anterior prevăzut. Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare (art. 32-34 din Legea nr. 136/1995). Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare. Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului, indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau, în lipsa acestora, moştenitorilor legali ai asiguratului (art. 35 din Legea nr. 136/1995). Indemnizaţia de asigurare se datorează independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal, după caz (art. 38 din Legea nr. 136/1995). Denunţarea contractului. O particularitate a asigurărilor de persoane o reprezintă posibilitatea ca asiguratul care a încheiat un contract de asigurare de viaţă individual să aibă la dispoziţie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător, în intervalul căreia poate să denunţe acel contract; aceste prevederi nu se aplică contractelor de acest tip cu o durată de 6 luni sau mai mică (art. 31 din Legea nr. 136/1995).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Asigurare de persoane
