Capacitatea civilă a persoanei fizice
| Comentarii |
|
capacitatea civilă, capacitatea civilă nu reprezintă altceva decât calitatea de a fi subiect de drept civil. Ea este o componentă a capacităţii juridice.
în structura capacităţii civile intră două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
Prin capacitatea de folosinţă se înţelege aptitudinea (generală şi abstractă) a unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii civile (art. 34 C.civ.).
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile (art. 37 C.civ.).
Capacitatea civilă a persoanei fizice
Articolul 28 alin. (1) C.civ., potrivit căruia „capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor”, recunoaşte calitatea de subiect de drept civil tuturor persoanelor fizice. Noţiunea de persoană fizică defineşte omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile [art. 25 alin. (2) C.civ.].
1. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
Orice persoană fizică are capacitate de folosinţă [art. 28 alin. (2) teza I C.civ.]. întrucât lipsa acesteia ar echivala cu lipsa calităţii de subiect de drept civil, art. 29 alin. (1) C.civ. dispune că nicio persoană fizică nu poate fi lipsită de capacitatea de folosinţă şi că îngrădirea (limitarea) capacităţii de folosinţă poate avea loc numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege. Alineatul următor al aceluiaşi articol prevede că persoana fizică nu poate renunţa, nici total, nici parţial, la capacitatea sa de folosinţă.
începutul capacităţii de folosinţă este marcat de momentul naşterii persoanei (art. 35 C.civ.). De la această regulă există şi o excepţie, stabilită de art. 36 C.civ., potrivit căruia „drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu” - infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis eius agitur.
Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este dat de aptitudinea de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile, cu excepţia celor oprite de lege.
încetarea capacităţii de folosinţă are loc odată cu moartea persoanei fizice (art. 35 C.civ.). Data morţii este, după caz, data trecută în actul de deces (în cazul morţii fizic constatate) sau data pe care hotărârea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind aceea a morţii (în cazul morţii declarate prin hotărâre judecătorească).
2. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice
Dacă orice persoană fizică are capacitate de folosinţă, nu toate persoanele fizice au capacitate de exerciţiu. Sub acest aspect, deosebim trei categorii de persoane fizice: persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă şi persoane cu capacitate de exerciţiu deplină.
Sunt lipsite total de capacitate de exerciţiu, persoanele care nu au împlinit vârsta de 14 ani, precum şi persoanele puse sub interdicţie judecătorească [art. 43 alin. (1) C.civ.]. Potrivit art. 43 alin. (2) C.civ., pentru aceste persoane, în principiu, actele juridice se încheie de reprezentanţii lor legali (părinţii sau, după caz, tutorele ori curatorul).
Capacitatea de exerciţiu restrânsă o are minorul între 14 şi 18 ani (art. 41 C.civ.). El participă personal la încheierea actelor juridice, dar, în principiu, cu încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal (părintele, tutorele sau, după caz, curatorul).
Capacitatea de exerciţiu deplină se dobândeşte la majorat, deci la împlinirea vârstei de 18 ani (art. 38 C.civ.). Persoanele care se căsătoresc înainte de această vârstă dobândesc, prin căsătorie, capacitatea deplină de exerciţiu [art. 39 alin. (1) C.civ.]. De asemenea, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitate deplină de exerciţiu (art. 40 C.civ.).
încetarea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice are loc: odată cu încetarea capacităţii de folosinţă, adică la moartea persoanei; prin punerea sub interdicţie judecătorească; faţă de minorul de rea-credinţă, prin anularea căsătoriei mai înainte ca persoana să împlinească 18 ani (în acest din urmă caz este vorba de o încetare temporară a capacităţii depline de exerciţiu, respectiva persoană revenind la capacitatea restrânsă de exerciţiu, dar numai până la împlinirea vârstei de 18 ani sau, după caz, până la o nouă căsătorie înainte de această vârstă).
