Determinarea subiectelor raportului juridic civil
| Comentarii |
|
determinarea subiectelor raportului juridic civil, prin determinarea subiectelor raportului juridic civil înţelegem cunoaşterea părţilor acestui raport.
Pentru a determina subiectele raportului juridic civil, este necesar să facem o distincţie între raporturile care au în conţinutul lor drepturi subiective civile absolute şi raporturile care au în conţinutul lor drepturi subiective civile relative.
în cazul raporturilor civile care au în conţinut un drept absolut (un drept real sau un drept nepatrimonial), este cunoscut sau determinat numai subiectul activ al raportului juridic, care este însuşi titularul dreptului subiectiv civil absolut (de exemplu, proprietarul lucrului). Subiectul pasiv al raportului juridic este format din toate celelalte subiecte de drept civil, deci subiectul pasiv al unui asemenea raport juridic este nedeterminat.
în cazul raporturilor civile care au în conţinut un drept relativ (un drept de creanţă), sunt determinate atât subiectul activ (numit creditoi), cât şi subiectul pasiv (numit debitor). Spre exemplu, într-un raport juridic născut dintr-un contract de depozit, sunt determinate atât subiectul activ (deponentul), cât şi subiectul pasiv (depozitarul).
Subliniem că în literatura de specialitate s-a afirmat că, în cazul raporturilor juridice care au în conţinut un drept de proprietate, numai subiectul activ (proprietarul) ar fi determinat încă din momentul naşterii raportului juridic, iar determinarea subiectului pasiv ar interveni ulterior, anume atunci când o persoană ar încălca obligaţia generală şi negativă de abţinere de la stânjenirea exerciţiului dreptului de proprietate de către titular.111 Afirmaţia, în privinţa determinării ulterioare a subiectului pasiv, este însă inexactă, deoarece, în momentul nesocotirii dreptului de proprietate de către o persoană, se naşte un raport juridic distinct de raportul juridic real, având în conţinutul său dreptul subiectiv de a trage la răspundere pe cel care a încălcat dreptul de proprietate, precum şi obligaţia corelativă ce revine celui care a încălcat dreptul de proprietate de a restabili situaţia anterioară, inclusiv prin repararea prejudiciului cauzat. Spre exemplu, să presupunem că Primus este proprietarul unui anumit autoturism. în raportul juridic real ce are în conţinut acest drept de proprietate, este individualizat numai subiectul activ (Primus), subiectul pasiv fiind format din toate celelalte subiecte de drept civil. Dacă Secundus ar deteriora autoturismul respectiv, atunci s-ar naşte un raport juridic obligaţional, în al cărui conţinut intră dreptul lui Primus de a pretinde de la Secundus repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin fapta ilicită a acestuia.
Generalizând, putem spune că, în măsura în care printr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii se aduce atingere unui drept absolut, se va naşte un raport juridic obligaţional, în conţinutul căruia intră dreptul la repararea prejudiciului cauzat şi obligaţia corelativă acestui drept, fiind determinaţi atât subiectul activ (creditorul), cât şi subiectul pasiv (debitorul).
