Capacitatea civilă a persoanei juridice
| Comentarii |
|
capacitatea civilă a persoanei juridice, 1. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice. Potrivit art. 194 alin. (1) C.civ., persoana juridică se înfiinţează: prin actul de înfiinţare al organului competent, în cazul autorităţilor şi al instituţiilor publice, al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale; prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizat, în condiţiile legii; în orice alt mod prevăzut de lege.
Cât priveşte începutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, dispoziţiile înscrise în art. 205 C.civ. disting între persoanele juridice supuse înregistrării şi celelalte persoane juridice (adică persoanele juridice nesupuse înregistrării). Astfel, persoanele juridice care sunt supuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinţă de la data înregistrării lor. Persoanele juridice nesupuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinţă, în funcţie de modul de înfiinţare aplicabil, după caz, de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii altei cerinţe pe care legea o prevede.
Prin excepţie, unele persoane juridice au o capacitate de folosinţă anticipată (numită şi limitată sau restrânsă), în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 205 alin. (3) C.civ., potrivit căruia persoanele juridice supuse înregistrării pot, chiar de la data actului de înfiinţare, să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii, însă numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil.
Conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinat de scopul (obiectul de activitate) pentru care a fost înfiinţată. Cum scopul nu este acelaşi la fiecare persoană juridică, rezultă că nici capacitatea de folosinţă nu este aceeaşi pentru toate persoanele juridice, ci diferă după specialitatea fiecăreia.
Aşadar, capacitatea de folosinţă a persoanei juridice cuprinde aptitudinea generală şi abstractă de a avea toate acele drepturi şi obligaţii civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice. în ceea ce priveşte persoanele juridice fără scop lucrativ, acestea pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut (art. 206 C.civ.).
Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se sfârşeşte odată cu încetarea fiinţei (desfiinţarea) acesteia. încetarea persoanei juridice poate avea loc printr-unul dintre următoarele moduri: constatarea ori declararea nulităţii, fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţare ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege (art. 244 C.civ.).
2. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice
Persoana juridică trebuie să participe la circuitul civil şi prin încheierea de acte juridice civile, acte a căror esenţă o reprezintă manifestarea de voinţă. Tocmai de aceea, legiuitorul a adoptat soluţia considerării voinţei unei persoane sau unor persoane din colectivul persoanei juridice ca fiind însăşi voinţa persoanei juridice respective.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice se pune în valoare prin organele sale de conducere. în acest sens, art. 209 C.civ. stabileşte că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor, acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.
începutul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice este dat de momentul înfiinţării acesteia, însă realizarea efectivă a capacităţii de exerciţiu astfel dobândite este condiţionată, în practică, de desemnarea organelor sale de administrare. Organele de administrare şi modurile de constituire a acestora sunt reglementate de o serie de dispoziţii din Codul civil şi din alte acte normative ce privesc organizarea şi funcţionarea diferitelor categorii de persoane juridice.
Conţinutul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice este determinat de două limite: capacitatea de folosinţă şi pluralitatea organelor de administrare ale persoanei juridice respective.
Sfârşitul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice corespunde cu încetarea capacităţii sale de folosinţă.
