Clauza de celibat
| Comentarii |
|
clauza de celibat, clauză care condiţionează drepturile unei persoane de statutul său de celibatar. Analiza valabilităţii clauzelor de celibat inserate într-un act juridic trebuie realizată pe două planuri. Astfel, în raport cu actul căsătoriei, sensul acestor clauze nu este acela de a institui o interdicţie totală de a se căsători, deoarece interdicţiile sau piedicile la căsătorie, care sunt adevărate limite ale dreptului persoanei de a se căsători, nu pot fi instituite decât prin lege.
Prin urmare, dacă partea în contra căreia s-a stipulat o asemenea clauză se (re)căsătoreşte, căsătoria rămâne valabilă şi nu poate fi anulată pe considerentul încălcării clauzei de celibat, cel în cauză pierzând însă drepturile sau avantajele condiţionate de respectarea clauzei de celibat.
În raport cu actul juridic în care este inserată, clauza de celibat exercită o presiune asupra persoanei care se vede constrânsă să aleagă între a încheia că
sătoria şi a pierde avantajele actului în care era inserată clauza de celibat. De aceea, există interesul practic de a se stabili caracterul licit sau ilicit al acestei clauze: atunci când clauza de celibat este ilicită, nu numai că persoana în contra căreia s-a stipulat clauza poate să încheie căsătoria, dar, prin anularea clauzei, va putea păstra şi avantajele actului în care clauza a fost inserată, aceasta fiind reputată că nu a existat niciodată; în schimb, atunci când clauza de celibat este considerată licită, în cazul în care este nesocotită, căsătoria rămâne valabilă, dar se vor pierde avantajele care erau subordonate respectării acestei clauze.
Se pot face următoarele distincţii:
- în materia clauzelor de celibat inserate într-un act cu titlu oneros, se consideră că acestea sunt nule, deoarece exercită o presiune asupra individului, care ar trebui să opteze între a se căsători şi a obţine avantajele pe care i le conferă clauza respectivă. în materia raporturilor de muncă au fost considerate nule clauzele de celibat impuse salariaţilor;
- dacă avantajul obţinut în schimbul respectării unei asemenea clauze îl constituie o liberalitate, în principiu clauza este ilicită'21, dar, totuşi, înainte de a o declara nulă, jurisprudenţa mai veche a analizat mobilul care l-a determinat pe autorul ei s-o impună, pentru a stabili în ce măsură acesta este legitim. Dacă o asemenea condiţie este inspirată de motive raţionale (de exemplu condiţia de a nu se recăsători având în vedere viitorul copiilor născuţi din căsătorie, pe care o nouă căsătorie a soţului supravieţuitor i-ar putea prejudicia material şi moral), ea poate fi considerată licită. Dacă însă mobilul este ilegitim, clauza este ilicită, precum în cazul în care sentimentul de gelozie postumă a determinat pe testator să impună soţului său condiţia de a nu se recăsători.
