Cauzele de nulitate relativă
| Comentarii |
|
cauzele de nulitate relativă, potrivit art. 1251 Noul Cod Civil, actul juridic „este anulabil când au fost nesocotite dispoziţiile legale privitoare la capacitatea de exerciţiu, când consimţământul uneia dintre părţi a fost viciat, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege”. De asemenea, reamintim că pentru nulităţile virtuale, art. 1252 noul cod civil stabileşte o prezumţie de nulitate relativă, în sensul că, dacă nu rezultă neîndoielnic din dispoziţia legală care instituie o condiţie de validitate că interesul ocrotit este unul general, atunci nerespectarea acesteia atrage nulitatea relativă.
Următoarele cauze atrag nulitatea relativă a actului juridic civil:
- nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea civilă a persoanei, însă numai atunci când: actul juridic de administrare sau de dispoziţie este încheiat de persoana lipsită de capacitate de exerciţiu, actul juridic de administrare s-a încheiat fără încuviinţarea ocrotitorului legal şi este lezionar pentru minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă, actul juridic de dispoziţie s-a încheiat fără încuviinţarea prealabilă a ocrotitorului legal sau a instanţei de tutelă (aşadar, în toate aceste situaţii, este vorba despre încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea civilă de exerciţiu a persoanei fizice); actul juridic s-a încheiat pentru persoana juridică de persoane fizice incapabile, incompatibile sau, după caz, numite în organele de administrare şi de control ale persoanei juridice cu încălcarea dispoziţiilor legale ori statutare şi produce o vătămare persoanei juridice respective [art. 211 alin. (1) noul Cod Civil]; actul juridic s-a încheiat cu nerespectarea unei incapacităţi speciale de folosinţă, instituită pentru protecţia unor interese individuale. În schimb, ca regulă, sunt valabile actele juridice încheiate cu depăşirea puterilor conferite organelor persoanei juridice. Astfel, art. 210 alin. (2) noul Cod Civil stabileşte că „actele juridice încheiate de către fondatori sau de către persoanele desemnate cu depăşirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului, pentru înfiinţarea persoanei juridice, precum şi actele încheiate de alte persoane nedesemnate obligă persoana juridică în condiţiile gestiunii de afaceri”, iar art. 218 alin. (2) noul Cod Civil prevede că, „în raporturile cu’terţii, persoana juridică, este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc puterea de reprezentare conferită prin actul de constituire sau statut, în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii o cunoşteau la data încheierii actului”;
- lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic civil [art. 1205 alin. (1) noul Cod Civil]. Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 1998/1989, citată mai sus; C.A. Braşov, dec. civ. nr. 374/R/1995, în C.P.J.C. 1994-1998, p. 51; C.A. Ploieşti, dec. civ. nr. 477/1998, în B.J., semestrul 1/1998, p. 181; C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., dec. nr. 2079/1999 şi dec. nr. 3247/1999, în C.P.J.C. 1999, p. 80 şi p. 64. S-a mai decis că lipsa discernământului nu constituie un caz de nulitate absolută, deoarece lipsa discernământului în exprimarea voinţei nu relevă inexistenţa consimţământului, ci un simplu viciu al acestuia, care nu atrage decât nulitatea relativă a actului (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. intelect., dec. nr. 3255/2005, www.scj.ro). Soluţia este corectă sub aspectul că lipsa discernământului la încheierea unui act juridic civil atrage nulitatea relativă a acestuia, iar nu nulitatea absolută, însă este inexactă afirmaţia că lipsa discernământului ar fi un viciu de consimţământ (sunt vicii de consimţământ: eroarea, dolul, violenţa şi leziunea), chiar dacă existenţa discernământului este o cerinţă a valabilităţii consimţământului;
- viciile de consimţământ (eroarea esenţială, dolul, violenţa şi leziunea);
- lipsa cauzei [art. 1238 alin. (1) noul Cod Civil]. Uneori, legea sancţionează cu nulitatea relativă şi cazuri particulare de cauză ilicită sau imorală, spre exemplu, potrivit art. 215 alin. (1) noul Cod Civil, „este anu-labil actul juridic încheiat în frauda intereselor persoanei juridice de un membru al organelor de administrare, dacă acesta din urmă, soţul, ascendenţii sau descendenţii lui, rudele în linie colaterală sau afinii săi, până la gradul al patrulea inclusiv, aveau vreun interes să se încheie acel act şi dacă partea cealaltă a cunoscut sau trebuia să cunoască acest lucru”;
- nerespectarea dreptului de preempţiune în cazurile expres (şi limitativ) prevăzute de lege, anume de art. 15 alin. (2) şi art. 30 alin. (3) din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor naţionale, precum şi de art. 42 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
