Principiilor efectelor nulităţii actelor juridice
| Comentarii |
|
principiilor efectelor nulităţii actelor juridice, cele trei principii ale efectelor nulităţii sunt:
- retroactivitatea efectelor nulităţii, în sensul că efectele nulităţii se produc din momentul încheierii actului juridic;
- repunerea în situaţia anterioară (restitutio in integrum), care se realizează prin restituirea prestaţiilor efectuate în temeiul actului juridic anulat;
- anularea atât a actului juridic iniţial, cât şi a actului juridic subsecvent (resoluto iu re dantis, resolvitur ius accipientis).
Cât priveşte corelaţia dintre principiile efectelor nulităţii, este de observat că principiul retroactivităţii efectelor nulităţii determină principiul restabilirii situaţiei anterioare, în sensul că retroactivitatea nu ar însemna practic nimic dacă tot ceea ce s-a prestat În temeiul actului juridic lovit de nulitate nu ar fi supus restituirii. Principiul retroactivităţii determină (nu însă direct, ci indirect, adică prin intermediul principiului restabilirii situaţiei anterioare) şi principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, în sensul că dreptul transmis prin actul juridic nul, fiind desfiinţat retroactiv, este supus restituirii, dar această restituire nu se poate face decât prin desfiinţarea actului subsecvent de transmitere către un subdobânditor sau prin care s-a constituit un drept în legătură cu acesta.
Se poate spune că ultimele două principii menţionate mai sus apar drept consecinţe ale principiului retroactivităţii efectelor nulităţii, reprezentând, totodată, mijloace de asigurare efectivă a retroactivităţii.
Principiile efectelor nulităţii sunt consecinţe ale principiului mai larg quod nullum est, nullum producit effectum, care se manifestă şi se realizează tocmai prin cele trei principii menţionate mai sus. De aici se poate desprinde concluzia că excepţiile de la principiile efectelor nulităţii constituie, în acelaşi timp, şi limitări ale principiului quod nullum est, nullum producit effectum.
