Cercetarea urmelor formate de diverse părți ale corpului uman în criminalistică
| Comentarii |
|
Pe lângă conformația ori elementele anatomice ale capului, ridurilor sau cicatricelor, urme caracteristice de un gen aparte se pot forma și prin depunerea de pudră, produse cosmetice sau farduri, întrebuințate cu precădere de femei. Este vorba de urme de stratificare, statice sau dinamice, valoroase pentru identificările de grup fiind, bineînțeles, cele statice. Acest gen de urme poate reda anumite particularități ale elementelor anatomice ale feței (altele decât buzele), neexcluzându-se posibilitatea individualizării persoanei, dacă urma reflectă o caracteristică cu valoarea de identificare.
Urmele de urechi
Sunt cele mai valoroase dintre urmele formate de alte părți ale corpului uman. Explicația constă în aceea că urechea este diferită de la o persoană la alta, atât prin forma generală a pavilionului (rotundă, ovală, triunghiulară, rectangulară sau neregulată), dimensiunea și modul său de dispunere, precum și prin caracteristicile proprii fiecărui element component (lob, helix, tra-gus, concă ). Acestei unicități a „desenului” sau a formatului urechii i se mai adaugă încă o proprietate importantă, și anume fixitatea (imuabilitatea). Forma urechii rămâne neschimbată pe tot parcursul vieții, singura modificare înregistrându-se cu privire la dimensiune.
Urmele de urechi sunt descoperite, de obicei, ca urme invizibile sau slab vizibile pe obiecte lustruite și netede (geamuri, uși ). Acestea se formează prin depunerea substanțelor sudo-ripare și a grăsimilor existente pe ureche. modele de comparație se obțin de la persoanele suspecte prin presarea urechii pe suporturi de același fel cu cele pe care s-au descoperit urmele, dar și pe suporturi plane din sticlă transparentă și sterilizată.
Urmele nasului
Sunt o categorie de urme întâlnită ca atare în practică. Acestea se pot regăsi mai mult în conținutul unor urme de adâncime ale întregii fețe. În mod firesc ele se pot forma numai într-un sol moale, în zăpadă sau nisip. Această categorie de urme poate fi folosită la identificarea persoanei, cu condiția ca elementele componente ale nasului să se imprime pe obiectele cu care intră în contact. Identificarea este posibilă deoarece elemente cum sunt rădăcina, vârful și baza nasului, nările, înălțimea piramidei nazale sunt diferite de la un individ la altul ca formă, dimensiuni și amplasare. La acestea se adaugă o serie de particularități constând din nări depărtate sau lipite, contur rectiliniu, arcuit sau în formă de șa, deviație de sept, vârf bilobat , care imprimă nasului un caracter unic și irepetabil.
Urmele frunții
Ridurile frunții diferă de la o persoană la alta în privința numărului, a formei, a plasamentului, a dimensiunilor și a valorii unghiurilor care se formează în punctele de intersecție. Numărul ridurilor crește odată cu înaintarea în vârstă sau ca urmare a afecțiunilor medicale.
Pe lângă caracteristicile frunții și, mai ales, ale ridurilor, trebuie ținut seama că ele se pot forma în condiții bune pe suprafețe de genul lemnului prelucrat, al metalului, al cimentului ori al linoleumului, datorită faptului că fruntea este una dintre zonele corpului cu cea mai abundentă transpirație. Or, substanțele din compoziția sudorii, în special grăsimile și proteinele, contribuie la formarea unor urme latente, valoroase pentru identificare. Urmele create de riduri sunt, îndeosebi, latente (invizibile sau foarte puțin vizibile), iar relevarea și fixarea acestora se face în condiții similare urmelor de mâini.
Urmele de unghii
Cu ocazia săvârșirii anumitor infracțiuni se creează pe obiectele cu care mâinile vin în contact direct urmele de unghii. Astfel, în cazul unor infracțiuni îndreptate contra persoanei, infracțiuni privitoare la viața sexuală, urmele de unghii se creează pe corpul victimei și al agresorului, sub formă statică și dinamică. Asemenea urme se formează adesea pe corpul victimei în timpul luptei, în timpul strangulării. Prezența urmelor de unghii este importantă, deoarece ea permite să se tragă concluzii cu privire la împrejurările în care s-a produs fapta. Deoarece țesuturile corpului omenesc sunt elastice în mod obișnuit, detaliile mici ale structurii unghiilor nu se imprimă. În afară de aceasta, procesele inflamatorii ulterioare denaturează și mai mult impresiunea formată și așa destul de neclar.
Urmele de unghii (mai exact ale suprafeței acestora) pot conduce la identificarea persoanei, în ipoteza formării în adâncime într-o suprafață cu calități plastice bune, cum ar fi argila, chitul, vopseaua. Explicația constă în aceea că pe suprafața unghiilor există o serie de striații longitudinale, caracteristice fiecărei persoane prin formă, poziție, dimensiune. Desigur, nu avem în vedere aici alte tipuri de urme pe care le poate conține „depozitul subunghial” al agresorului ori al victimei, alcătuit din celule epiteliale, fire de păr, sânge aparținând persoanei zgâriate, acestea făcând obiectul expertizelor biocriminalistice.
Produsele alimentare pe care se află urme de unghii sunt ridicate în întregime. După ridicare, este necesar să se ia imediat măsuri de întărire a urmelor, însărcinându-se cu această operație un expert. Păstrarea îndelungată a obiectelor pe care se află acest tip de urme va conduce la deformarea și apoi la distrugerea completă a urmelor.
Interpretarea la locul faptei a urmelor corpului uman
Urmele corpului uman pot furniza date (uneori la fel de valoroase ca însăși expertiza de identificare propriu-zisă) referitoare la cele petrecute în momentul săvârșirii infracțiunii, la raportul dintre victimă și agresor, la modul în care a acționat autorul, la numărul de persoane Este vorba în special de interpretarea lor în condițiile cercetării locului faptei.
Expertiza criminalistică a urmelor lăsate de corpul uman
Examinarea tehnică criminalistică a urmelor formate de diverse părți ale corpului uman este în măsură să ofere unele informații referitoare la modul de formare și la vechimea urmei, la eventualele caracteristici capabile să individualizeze persoana sau grupul de persoane presupuse a fi creat urma. Totodată, este posibilă stabilirea înălțimii persoanei și, cu destulă aproximație, a sexului și a vârstei, a constituției corporale. Examenul comparativ al urmelor descoperite și al modelelor de comparație, îndeosebi în cazul urmelor de ureche și, într-o anumită măsură, al urmelor ridurilor de pe frunte, poate servi la identificarea persoanei, în rest cercetarea rezumându-se la determinarea apartenenței de gen sau grup.
