Investigarea odontologică judiciară
| Comentarii |
|
Urmele de dinți fac parte din categoria acelor urme care oferă o bază sigură de identificare, atât sub raport criminalistic, cât și medico-legal, datorită unor caracteristici ale formei, dispunerii și particularităților prezentate de fiecare dinte, îndeosebi după vârsta de 25 ani, când întreaga dantură este formată. La locul faptei le întâlnim pe corpul uman, în alimente și uneori pe obiecte de folosință curentă, ca: portțigaretul, pixuri, creioane Urmele de dinți prezintă numeroase caracteristici proprii, datorită varietății dinților ca formă, număr, poziție, precum și prin elementele de uzură, boală (anomalii) sau tratament medical. Astfel, lățimea dinților, poziția și distanța dintre ei, uzurile, eventualele lipsuri, diverse afecțiuni (carii), tratamente și lucrări stomatologice (plombe, plăci dentare) . oferă suficiente elemente de identificare a persoanelor. Variațiile de formă ale dinților constau în lungimea și lățimea lor, în poziția pe care o ocupă în maxilare și în striațiile caracteristice ale microreliefului.
După cum precizam anterior, dinții omului se deosebesc între ei prin lungime, lățime, distanță, poziție, grad de uzură, astfel că după urmele lăsate de incisivi și canini persoana poate fi identificată. Dintre părțile componente ale dintelui, pentru cercetările criminalistice prezintă un mai mare interes coroana (partea exterioară a dintelui). Urmele de suprafață redau distanța dintre dinți, lățimea lor, lipsa unuia sau a mai multor dinți de pe mandibulă ori maxilarul superior. Urmele de adâncime, lăsate mai ales pe alimente, redau distanța dintre dinți, lățimea, forma generală și uneori chiar lungimea lor. La nivelul premolarilor sau a molarilor, pot fi identificate anumite striații în relief, cunoscute sub denumirea de creste. De asemenea, după aceste urme se află lipsa unuia sau a mai multor dinți.
Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate, odon-tologia judiciară are rolul de a studia dinții și urmele acestora, astfel încât expertizele stomatologice să servească la stabilirea adevărului în procesul judiciar. Deși acest domeniu de graniță este, în mod firesc, circumscris medicinei judiciare, el conține numeroase elemente de criminalistică. În timpul luptei, pe corpul victimei și chiar pe cel al infractorului, se pot forma urme de dinți. Prezența acestor urme indică împrejurările în care a avut loc fapta. Însă, în majoritatea cazurilor nu este posibilă identificarea dinților după urma mușcăturii de pe corp. Uneori, urmele de dinți sunt descoperite pe produsele alimentare pe care infractorul le consumă la locul infracțiunii. Dacă substanța produsului alimentar este plastică (de exemplu, cașcaval, ciocolată ), atunci pe acestea se imprimă și particularitățile mici ale conformației dinților. Asemenea urme sunt proprii pentru identificare.
Urmele de dinți se prezintă ca urme de adâncime și urme de suprafață, ca urme statice sau dinamice. Ca urme statice le întâlnim frecvent pe corpul uman, ca o consecință a unor mușcături ușoare, prin imprimarea numai a liniei dinților. Aceste urme de suprafață formează, în același timp, și categoria urmelor statice, căci se realizează printr-o simplă apăsare fără a trece la forma dinamică a mușcăturii. Urmele dinamice lăsate de dinți prezintă specificul de a reda în același timp cu procesul de mușcătură și elementele de detaliu ale construcției exterioare a dinților.
În privința posibilităților de identificare, a valorii lor probante, urmele statice sunt considerate mai valoroase datorită redării unui număr mai mare de caracteristici. Majoritatea urmelor dinamice le întâlnim pe diferite alimente consumate numai în parte și mai rar pe corpul uman viu sau pe cadavru (de obicei, pot fi regăsite la infracțiunile de viol, vătămare corporală ). Urmele dinamice, formate în timpul mușcăturii, care a determinat desprinderea unei bucăți din obiectul mușcat, servesc la identificarea persoanelor, îndeosebi a celor tinere. În mod obișnuit, o persoană dezvoltată complet are 32 de dinți. Însă, în diferitele urme de dinți se imprimă doar dinții din față: incisivii, caninii și foarte rar premolarii celor două maxilare.
