cerere de încuviinţare a adopţiei, mijloc procedural prin care adoptatorul sau familia adoptatoare, respectiv direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul acestora pot solicita instanţei judecătoreşti competente (tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului), la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, încuviinţarea adopţiei. Cererea trebuie să fie însoţită de: a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată; b) certificatul medico-legal privind starea de sănătate a copilului, eliberat de organul competent; c) atestatul valabil al adoptatorului sau al familiei adoptatoare; d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei; e) certificatele de naştere şi certificatul de căsătorie, după caz, ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată; f) cazierul judiciar al adoptatorului sau al membrilor familiei adoptatoare; g) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie; h) documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului. Instanţa judecătorească va admite cererea numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului [v. şi procedura adopţiei interne]
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cerere de încuviinţare a adopţiei
