cerere de înfiinţare a popririi, mijloc procedural prin care creditorul a cărui creanţă are ca obiect o sumă de bani se adresează executorului judecătoresc, solicitând ca, în vederea realizării acelei creanţe, să înfiinţeze poprire, pe seama terţului poprit, asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmări-bile datorate debitorului de terţ sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Poate face c.î.p. şi creditorul titularului titlului executoriu, precum şi procurorul. Cererea trebuie să cuprindă indicarea datelor de identitate a debitorului urmărit şi a terţului poprit, precizarea cuantumului creanţei pentru care se cere poprirea şi să fie semnată de către creditor (personal sau prin mandatar); creditorul trebuie să indice nu numai capitalul pentru care se solicită poprirea, ci şi eventualele dobânzi şi cheltuieli de judecată; la cerere se va alătura şi titlul executoriu care urmează a fi valorificat pe această cale; potrivit legii, c.î.p. este supusă taxelor judiciare de timbru; competenţa de soluţionare a cererii aparţine executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori celui de la domiciliul sau sediul terţului poprit, fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă [v. şi adresă de înfiinţare a popririi].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cerere de înfiinţare a popririi
