cerere de îndreptare a erorilor materiale, varietate de cerere prin care partea interesată se adresează instanţei, solicitând să procedeze la corectarea erorilor materiale strecurate în hotărârea pronunţată (cum ar fi: cele privitoare la efectuarea unor calcule, cele referitoare la nume, la calitatea sau la susţinerile părţilor etc.). îndreptarea unor asemenea erori se face printr-o încheiere dată în camera de consiliu şi printr-o menţiune trecută, pe baza încheierii, pe ambele exemplare originale ale hotărârii. Această încheiere este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a cerut îndreptarea; rezultă că încheierea prin care s-a îndreptat o hotărâre pronunţată în recurs este irevocabilă. în ceea ce priveşte termenul în care poate fi solicitată îndreptarea greşelilor materiale strecurate într-o hotărâre, pornindu-se de la distincţia dacă hotărârea este sau nu susceptibilă de executare silită: în primul caz, partea interesată ar putea cere îndreptarea şi după desăvârşirea executării silite, dar nu după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere şi obţine executarea silită a hotărârii; iar în cel de-al doilea caz, nu ar mai exista o limitare în timp. S-a exprimat şi opinia potrivit căreia partea care justifică un interes poate solicita oricând îndreptarea greşelilor materiale strecurate într-o hotărâre, cu atât mai mult cu cât legea nu prevede nicio limitare în timp. Nu pot fi îndreptate pe această cale erorile de fond de judecată, oricât de evidente şi de grave ar fi ele. Compunerea instanţei care soluţionează cererea de îndreptare este aceeaşi ca şi pentru judecata în fond. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa consideră că este necesar să dea anumite lămuriri. De asemenea, părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea hotărârii. C.î.e.m. nu se timbrează.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cerere de îndreptare a erorilor materiale
