Cheltuieli de judecată
| Comentarii |
|
cheltuieli de judecată, 1. sumele cheltuite de părţi cu ocazia îndeplinirii actelor de procedură corespunzătoare poziţiei lor procesuale, pe parcursul desfăşurării procesului civil; 2. sumele cheltuite de către partea care a câştigat procesul şi pe care partea care a pierdut procesul este obligată, prin hotărârea judecătorească ce pune capăt litigiului, să i le ramburseze. C.j. se compun din toate cheltuielile ocazionate de desfăşurarea procesului, respectiv: taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariilor avocaţiale (în cazul în care partea este asistată de un avocat), cheltuielile făcute de avocaţi în interesul clienţilor, cheltuieli prilejuite de administrarea unei probe (ca de exemplu: efectuarea de expertize, descinderea instanţei la faţa locului etc.), cheltuieli pentru transportul şi cazarea părţilor. Legea dispune că acţiunile având un obiect patrimonial se timbrează la valoare; unele acţiuni nepatrimoniale se timbrează cu o sumă fixă, iar unele cereri de chemare în judecată sunt scutite de taxe de timbru. Cât priveşte onorariile de avocat, acestea vor fi stabilite în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului. Onorariile se stabilesc liber între avocat şi client, în limitele legii şi ale statutului profesiei. Este interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocaţi. Onorariile se determină şi se prevăd în contractul de asistenţă juridică la data încheierii acestuia între avocat şi client, înainte de începerea asistenţei şi/ sau reprezentării clientului. Administrarea probelor comporta şi ea efectuarea anumitor cheltuieli, ca de exemplu: plata transportului martorilor, plata onorariului de expert, cheltuielile de deplasare ale
instanţei la faţa locului (dacă s-a făcut o cercetare locală) etc. însăşi participarea părţilor ia dezbateri presupune adeseori anumite cheltuieli de transport, precum şi pierderea unor câştiguri realizate prin muncă etc. Partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, să plătească toate c.j.; ea va suporta atât propriile sale c.j., cât şi pe acelea avansate şi justificate de către partea care câştigă procesul. Legea are în vedere partea care a câştigat irevocabil procesul; astfel, dacă în cursul procesului s-au acordat c.j. şi părţii care, în final, a pierdut, acestea nu se vor mai executa, iar dacă au fost executate sau achitate, se vor adăuga la cele ce trebuie plătite părţii care a câştigat procesul. Fundamentul acordării c.j. îl constituie culpa procesuală. Prin excepţie, în cazul în care pârâtul nu a fost pus în întârziere de către reclamant în prealabil introducerii acţiunii în justiţie şi, prezentându-se la primul termen de judecată, recunoaşte în întregime pretenţiile acestuia, el va fi exonerat de obligaţia de a plăti cheltuielile avansate de reclamant. C.j. se acordă de către instanţă la cerere şi numai în limita în care au fost justificate prin acte doveditoare de către solicitant. C.j. se acordă integral reclamantului căruia instanţa îi admite acţiunea aşa cum a fost formulată; în cazul în care acţiunea a fost admisă numai în parte, el obţine obligarea pârâtului la c.j. numai în proporţia în care a fost admisă acţiunea. Când există cereri de partea ambelor părţi, admise în întregime ori în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata c.j., putând dispune compensarea lor. Pârâtul obţine obligarea reclamantului la cheltuieli numai în cazul respingerii integrale a acţiunii acestuia. Legea dispune că atunci când sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi ei vor fi obligaţi să plătească c.j. în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei. Hotărârea care obligă la c.j. poate fi pusă în executare în termen de 3 ani de la data rămânerii ei definitive.
CHELTUIELI DE JUDECATĂ, 1. Sume cheltuite de părţi cu ocazia îndeplinirii actelor de procedură corespunzătoare poziţiei lor procesuale, pe parcursul desfăşurării procesului. 2. Sume de bani cheltuite de către partea care a câştigat procesul şi pe care partea care a pierdut procesul este obligată prin hotărârea judecătorească ce pune capăt litigiului, să i le restituie. Cheltuielile de judecată sunt ocazionate din plata taxei de timbru, plata onorariilor avocaţiale (în situaţia în care partea este asistată de către un avocat), cheltuieli prilejuite de administrarea unor probe (expertize etc.). Legea dispune că acţiunile având un obiect patrimonial se timbrează la valoare; unele acţiuni nepatrimoniale se timbrează cu o sumă fixă, iar unele cereri de chemare în judecată sunt scutite de taxe de timbru. Partea care cade în pretenţii este obligată să suporte atât cheltuielile de judecată corespunzătoare pretenţiilor sale cât şi de acelea înaintate şi justificate de către partea care câştigă procesul. în cazul în care pârâtul nu a fost pus în întârziere de către reclamant în prealabil introducerii acţiunii în justiţie şi, prezentându-se la primul termen de judecată recunoaşte în întregime pretenţiile acestuia, el va fi exonerat de obligaţia de a plăti cheltuielile avansate de reclamant. Cheltuielile de judecată se acordă integral reclamantului căruia instanţa îi admite acţiunea aşa cum a fost formulată; dacă însă acţiunea a fost admisă numai în parte, el obţine obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată numai în proporţia în care a fost admisă acţiunea. în această ultimă ipoteză, instanţa poate dispune compensarea cheltuielilor de judecată. Pârâtul obţine obligarea reclamantului la cheltuieli numai în cazul respingerii integrale a acţiunii acestuia. Cât priveşte cheltuielile de judecată în apel şi recurs, ele sunt suportate de apelant sau recurent chiar dacă i-a fost respins apelul sau recursul, sau de către intimat în cazul admiterii apelului sau recursului; în această ultimă ipoteză, recurentul câştigă şi cheltuielile făcute la instanţa de fond, deoarece prin efectul casării hotărârii primei instanţe se rediscută şi întreaga problemă a acordării cheltuielilor de judecată. în cazul în care ambele părţi au înaintat apel sau recurs şi ambele apeluri sau recursuri sunt respinse, cheltuielile de judecată în apel sau recurs se compensează. Legea prevede ca atunci când sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi ei vor fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau în solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.
Citește mai mult
cui trebuie sa platesc?fostului sot?si dak nu platesc k nu am posibilitate?va multumesc