circumstanţe - împrejurări, stări, situaţii, calităţi sau alte date ale realităţii care, deşi nu fac parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii, au, totuşi, legătură fie cu fapta săvârşită, fie cu persoana infractorului şi determină reducerea pedepsei sub minimul special sau, dimpotrivă, agravarea pedepsei, cu posibilitatea depăşirii maximului special. După modul de stabilire a lor şi de determinare a efectului pe care îl au asupra răspunderii penale şi a pedepsei, ~ pot fi legale, atunci când sunt prevăzute expres de lege şi odată constatată existenţa lor, impun judecătorilor obligaţia de a le reţine, sau judiciare, nedeterminate prin lege, aplicarea lor fiind lăsată la aprecierea judecătorilor. După efectele pe care le pot avea, ~ sunt agravante, atunci când indică un pericol social sporit al faptei sau o periculozitate mai mare a făptuitorului şi pot determina o înăsprire a pedepsei, sau atenuante, atunci când indică un pericol social redus al faptei sau o periculozitate minimă ori nesemnificativă a făptuitorului şi pot determina aplicarea unei pedepse mai uşoare. Atât ~ agravante, cât şi ~ atenuante pot fi, după sfera lor de aplicare, generale, produ-cându-şi efectele în cazul oricărei infracţiuni sau speciale, cu efecte restrânse la infracţiunea pentru care sunt prevăzute. Codul penal român prevede ca ~ agravante legale, cu caracter general (art. 75 C. pen.): săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună; săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, prin violenţe asupra membrilor familiei sau prin metode ori mijloace care prezintă pericol public; săvârşirea infracţiunii de către un major împreună cu un minor; săvârşirea infracţiunii din motive josnice; săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei;
săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de situaţia prilejuită de o calamitate. Instanţa poate reţine ca circumstanţe agravante (judecătoreşti) şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav. Legea prevede ca ~ atenuante legale (art. 73 C. pen.): depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Instanţa poate reţine ca ~ atenuante (judecătoreşti) şi alte împrejurări, cum ar fi: conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii; stăruinţa lui de a înlătura rezultatul infracţiunii sau de a repara paguba produsă; prezentarea sa de bună voie în faţa autorităţii; comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii sau arestării participanţilor etc. Circumstanţele agravante sau atenuante se pot referi fie la faptă, caz în care se numesc ~ reale, fie la persoana făptuitorului, caz în care se numesc ~personale. Circumstanţele reale se răsfrâng asupra participanţilor numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut, în timp ce circumstanţele personale nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi (art. 28 C. pen.).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Circumstanţe
