clasare - modalitate de încetare a procesului penal, în faza de urmărire penală, potrivit art. 11 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., pentru vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. şi când nu există învinuit în cauză (aceste două condiţii trebuie întrunite cumulativ). Nu există învinuit atunci când, cu toate cercetările întreprinse, făptuitorul nu a putut fi identificat sau, deşi a fost descoperit, a decedat înainte de a se porni procesul penal pentru infracţiunea săvârşită. Clasarea se poate dispune şi pentru motivul că fapta nu există sau că, deşi există, nu este dintre cele prevăzute de legea penală, ori pentru motivul că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii ori a intervenit amnistia, prescripţia sau decesul făptuitorului [art. 10 alin. (1) lit. a), b), d), g) C. proc. pen.]. Dacă după clasare se descoperă făptuitorul şi apare o situaţie de natură să justifice constatarea că nu există, în fapt, cazul de împiedicare a exercitării urmăririi penale care a determinat clasarea, se poate reveni asupra acesteia. Clasarea se dispune de procuror, la propunerea organului de cercetare penală sau din oficiu, şi are ca efect încetarea cercetărilor.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Clasare
