Clasificarea normelor juridice
| Comentarii |
|
clasificarea normelor juridice,
1. În funcție de obiectul de reglementare juridic și potrivit metodelor de reglementare
Din acest punct de vedere normele pot fi de:
• drept constituțional,
• drept penal,
• drept administrativ,
• drept civil etc.
2. După izvorul de drept din care provin
În funcție de acest criteriu, normele juridice pot fi:
• legi,
• decrete,
• ordonanțe de guvern etc.
3. După sfera de acțiune și gradul de generalitate
După acest criteriu, normele juridice pot fi:
• norme juridice generale, care se aplică tuturor relațiilor sociale prevăzute de o ramură de drept sau domeniu de drept;
• norme juridice speciale, care au o arie restrânsă de reglementare, o ramură de drept. De pildă, Codul civil cuprinde norme privitoare la contracte, familie, succesiuni. Remarcăm caracterul relativ al acestei clasificări, în sensul în care dacă normele juridice din Codul civil sunt speciale față de dreptul pozitiv, ele pot avea însă, la rândul lor, și caracter general, dacă raportăm, de exemplu, contractul de schimb la materia contractelor în genere. Mai exact, normele juridice ce reglementează contractul de schimb sunt norme speciale față de normele juridice ce reglementează contractele;
• norme juridice de excepție, care sunt norme de aplicabilitate restrânsă, derogând de la normele generale, fiind de strictă aplicare. De exemplu, Capitolul II, Secțiunea I din Titlul II al Cărții a II-a din Codul civil, prin care se reglementează „Condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei”, stabilește la art. 272 alin. (1) regula generală conform căreia căsătoria se poate încheia de viitorii soți, dacă au împlinit vârsta de 18 ani, iar alin. (2) al art. 272 stabilește norma de excepție, în sensul că pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților săi sau, după caz, a tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție minorul își are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinți refuză să încuviințeze căsătoria, instanța de tutelă hotărăște și asupra acestei divergențe, având în vedere interesul superior al copilului.
4. După caracterul sau naturii conduitei
În funcție de acest criteriu, normele juridice se împart în norme:
• Imperative, care impun, ordonă un anumit comportament prin care subiectul de drept trebuie să dea, să facă sau să nu facă ceva. La rândul lor, normele imperative pot fi:
> onerative, când impun în sarcina individului o acțiune, o obligație, de exemplu art. 1641 NCC, în cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligației de restituire este ținut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori a înstrăinării, în funcție de cea mai mică dintre aceste valori;
> prohibitive, sunt normele care interzic săvârșirea unor acțiuni, a unor fapte. De exemplu, art. 277 alin. (1) NCC, unde se prevede că este interzis să se căsătorească persoane de același sex.
• Permisive, care pot fi:
> norme supletive, a căror caracteristică constă în aceea că atunci când subiectele de drept nu folosesc libertatea care le-a fost acordată, norma juridică suplinește voința subiectelor, dispunând într-un mod determinat. Astfel, spre exemplu, în caz de divorț părțile se pot învoi în legătură cu numele pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei, iar instanța de judecată ia act de învoiala părților, consemnând-o în hotărârea de divorț. Dacă însă părțile nu utilizează această libertate, instanța - spune legea - este obligată să hotărască și în legătură cu numele pe care urmează să-i poarte foștii soți după căsătorie (art. 383 NCC);
> norme juridice de stimulare, prin care se reglementează, de pildă, posibilitatea acordării de prime, decorații, stimulente;
> norme juridice de recomandare, care reprezintă prevederi neobligatorii prin care subiectele de drept sunt sfătuite să aibă o anumită conduită.
