Caracterele normei juridice
| Comentarii |
|
caracterele normei juridice, indiferent de ramura de drept aparținătoare și sfera de reglementare, toate normele juridice au caractere comune esențiale, după cum urmează:
Norma juridică are caracter general
Norma juridică prescrie o conduită în sarcina indivizilor și ea se aplică la un număr nelimitat de cazuri. Scopul regulii de drept este ca aceasta să se aplice repetat la toate situațiile descrise prin ipoteză. Încercând să se facă o diferențiere a caracterului general al normelor sociale, în literatura de specialitate se arată că: „norma religioasă este generală pentru orice creștin, norma morală este generală pentru orice membru al comunității ei, pe când generalitatea normei juridice este diferențiată. Astfel, normele destinate tuturor locuitorilor de pe teritoriul unui stat au cel mai înalt grad de generalitate. Urmează normele destinate unei clase determinate de persoane: militari, funcționari, agenți economici, lucrători etc.
Norma juridică are caracter impersonal
Norma juridică nu are un anume destinatar în rândul subiectelor de drept. Neadresându-se unei anumite persoane, rezultă că ea se aplică tuturor celor care intră sub incidența prescripției din ipoteza regulii de drept respective. Caracterul impersonal al normei juridice nu dispare atunci când ea vizează o anumită categorie socială (studenți, funcționari publici etc.) pentru că norma juridică se adresează tuturor persoanelor ce compun categoria respectivă. Caracterul impersonal al normei juridice subzistă și atunci când vizează, de pildă, „organe unipersonale", cum ar fi președintele țării sau prim-ministrul, întrucât nu se are în vedere persoana care ocupă temporar funcția, norma de drept referindu-se strict la funcție ca instituție.
Norma juridică prescrie conduite sociale, ea reglementând relații sociale
După cum arată autorul R.P. Vonica, norma de drept nu există decât în și pentru societate, într-un grup organizat de ființe umane, ea având menirea de a asigura echilibrul și ordinea în societate. Astăzi, caracterul social al normei juridice este unanim recunoscut, întrucât normativitatea decurge din viața socială însăși și care nu se poate desfășura fără norma juridică.
Norma juridică are un caracter tipic
Această trăsătură descinde din generalitatea normei de drept. Ca model de conduită, norma de drept urmărește o reducere și o egalizare a însușirilor semnificative ale relațiilor sociale și izolarea, neconsidera-rea diferențelor individuale nesemnificative. În sensul acestei trăsături rezultă că norma juridică impune subiectelor de drept o atitudine de recunoaștere și respectare față de regula de drept și, implicit, un comportament „tip”, în litera și spiritul legii.
Norma juridică este obligatorie
Norma juridică conține prescripții și precepte categorice imperative. Caracterul obligatoriu este poate cea mai importantă trăsătură a normei de drept, care este, prin ea însăși, „un ordin social”, „o poruncă statală”, iar nu o recomandare a legiuitorului sau o doleanță socială. Obligativitatea este o trăsătură comună tuturor normelor juridice, indiferent de domeniul în care reglementează (public sau privat), indiferent de forța juridică a actului normativ în care este cuprinsă norma, indiferent de câmpul și frecvența aplicabilității.
Pentru a deveni efectiv obligatorie, norma juridică se bucură, spre deosebire de toate celelalte norme sociale, de exigibilitate (are garanții exterioare, statele, de asigurare a traducerii în viață, eventual prin constrângere). În acest scop, nu este suficientă forța ce o impune; această forță trebuie să fie o forță eficace și legitimă.
Obligativitatea normei juridice este impusă prin modalități specifice, diferite de modalitățile de impunere a obligativității altor norme sociale. Norma juridică este un precept care comandă, interzice, permite, împuternicește.
