compensaţie legală, varietate de compensaţie care operează în temeiul legii, fără a fi nevoie de acordul de voinţă al părţilor sau de o hotărâre judecătorească (art. 1144 C. civ.). C.I. operează de drept, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) obligaţiile părţilor sunt reciproce, ceea ce înseamnă că obligaţiile există între aceleaşi persoane, fiecare având, una faţă de cealaltă, atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor; drept pseudoexcepţie de la această regulă poate fi luată în considerare situaţia în care fideiusorului i se recunoaşte posibilitatea de a opune creditorului compensaţia creanţei debitorului a cărui datorie o garantează; în schimb, debitorul nu poate opune compensaţia creanţei fideiusorului împotriva creditorului său; b) obligaţiile să aibă ca obiect prestaţia de a da sume de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi natură (art. 1145 C. civ.); c.i. nu este posibilă când obiectul obligaţiilor reciproce constă în bunuri certe sau bunuri de gen, dar de specii diferite (o cantitate de benzină fără plumb şi o cantitate de motorină); prin efectul c.i., părţile raportului juridic obligaţional trebuie puse în aceeaşi situaţie în care s-ar afla dacă prestaţiile reciproce ar fi fost executate efectiv; prin excepţie, legea [art. 1145 alin. (2) C. civ.) admite compensarea obligaţiei de a da o cantitate de fructe, cu obligaţia de a da o sumă de bani, dacă respectivele fructe sunt evaluate la preţul pieţei, la data efectuării c.i.; c) creanţele să fie certe, lichide şi exigibile, ceea ce presupune ca ele să aibă caracter neîndoielnic, să fie determinate în întinderea lor şi să se poată cere executarea lor. Exigibilitatea creanţei nu este amânată prin acordarea de către instanţa de judecată a unui termen de graţie în favoarea uneia dintre părţi şi, ca urmare, nu este împiedicată posibilitatea de a fi opusă c.i. Acel termen de graţie nu reprezintă deci un impediment la realizarea c.i., ci constituie doar o favoare acordată debitorului spre a putea dobândi mijloacele necesare efectuării plăţii. în cazul în care debitorul beneficiar al termenului de graţie devine, înăuntrul acelui termen, creditor al creditorului său înseamnă că, implicit, a dobândit şi mijloacele de plată necesare pentru a-şi onora propria datorie sau, mai exact, datoriile au devenit reciproce şi poate fi realizată c.i. Potrivit Codului civil (art. 1144), c.i. operează automat, adică de plin drept, în puterea legii. Cu toate acestea, c.i. nu poate opera contrar voinţei părţilor. Atunci când s-a făcut o cesiune de creanţă, debitorul cedat care a acceptat-o nu mai poate opune cesionarului compensaţia pe care era îndreptăţit să o opună cedentului. Acceptarea cesiunii are în acest caz semnificaţia unei renunţări la compensaţie. Părţile pot renunţa deci la c.l., fie expres, fie tacit. Spre exemplu, debitorul care plăteşte propria sa datorie, fără să opună compensaţia, este prezumat că a renunţat la aceasta. Codul civil (art. 1147) stabileşte următoarele cazuri în care nu operează compensaţia: a) atunci când una dintre creanţele reciproce este insesizabilă (ca, de pildă, pensia de întreţinere); b) ori de câte ori creanţa constă în dreptul de a cere restituirea unor bunuri fungibile date în depozit neregulat, depozitarul nu poate opune deponentului c.l. a obligaţiei de restituire a bunurilor respective, cu obligaţia deponentului de a-i plăti cheltuielile de conservare şi orice alte cheltuieli ocazionate de acel depozit; c) cel care a luat pe nedrept un lucru de la altul nu poate opune compensaţia obligaţiei de restituire a bunurilor însuşite ilicit, cu obligaţia ce o are faţă de el cel pe nedrept deposedat. Cel care prin abuz de încredere refuză restituirea unui lucru ce i-a fost încredinţat spre păstrare nu poate invoca, în sprijinul acestui refuz, c.l. a obligaţiei de restituire cu o obligaţie de plată pe care o avea faţă de el proprietarul respectivului lucru. Tot astfel, debitorul care a suferit o poprire nu poate opune creditorului popritor c.l. a datoriei sale cu datoria debitorului (terţului) poprit [v. şi compensaţie; compensaţie judiciară; compensaţie convenţională].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Compensaţie legală
