Competențele și principiile Uniunii Europene
| Comentarii |
|
Competențele și principiile Uniunii Europene, principiile prevăzute în Tratatul Uniunii Europene (art. 5) sunt principiul atribuirii competențelor, principiul subsidiarității și principiul proporționalității.,
A. în ceea ce privește principiul atribuirii competențelor, regula este că statele membre sunt competente să ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a diferitelor obiective, în timp ce Uniunea are competență numai prin excepție, respectiv numai dacă aceste competențe i-au fost atribuite. Practic, principiul atribuirii competențelor reprezintă o garanție a respectării integrității statale a statelor membre ale Uniunii Europene.
Referitor la categoriile de competențe în cadrul Uniunii Europene, se reține că acestea pot fi:
• Competențe exclusive ale Uniunii Europene (excepția de la regulă). în cazul în care tratatele atribuie Uniunii competență exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii. Conform art. 3 TFUE, competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii: uniunea vamală; stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne; politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro; conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul; politica comercială comună, dar și pentru încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora;
• Competențe partajate. în cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competență partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea și statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre își exercită competența în măsura în care Uniunea nu și-a exercitat competența. Statele membre își exercită din nou competența în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să și-o mai exercite. Competențe deținute în comun de Uniunea Europeană și de statele membre, ceea ce presupune că atât Uniunea, cât și statele membre au competența să legifereze în anumite domenii, sunt enumerate în art. 4 TFUE: piața internă; politica socială pentru aspectele definite în TFUE; coeziunea economică, socială și teritorială; agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării; mediul; protecția consumatorului; transporturile; rețelele transeuropene; energia; spațiul de libertate, securitate și justiție; obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în tratat. Potrivit art. 4 alin. (2) și (3) TFUE, în domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice și spațiului, Uniunea dispune de competență pentru a desfășura acțiuni și, în special, pentru definirea și punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-și exercita propria competență, iar în domeniile cooperării pentru dezvoltare și ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competență pentru a întreprinde acțiuni și pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-și exercita propria competență.
• Competențe de a sprijini, coordona sau completa acțiunile statelor membre. în anumite domenii și în condițiile prevăzute în tratate, Uniunea este competentă să întreprindă acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competența lor în aceste domenii. Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispozițiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre. Permit Uniunii Europene să sprijine acțiunile statelor membre, precum elaborarea de linii directoare generale sau măsuri de încurajare sau facilitarea schimbului de informații despre practicile cele mai eficiente, cu alte cuvinte, în acele domenii în care statele nu au fost dispuse să-și cedeze competențele naționale. Potrivit art. 6 TFUE, Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre în următoarele domenii: protecția și îmbunătățirea sănătății umane; industria; cultura; turismul; educația, formarea profesională, tineretul și sportul; protecția civilă; cooperarea administrativă.
B. Principiul subsidiarității se aplică domeniilor de activitate în care Uniunea nu are competență exclusivă, în măsura în care sunt îndeplinite următoarele condiții: obiectivele acțiunii preconizate nu pot să fie realizate într-un mod satisfăcător de către statele membre, în schimb pot fi realizate mai bine la nivel comunitar. S-a afirmat că o altă condiție, de proporționalitate, s-ar
referi la acțiunea Uniunii, care nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor astfel cum au fost mai sus prezentate.
C. Conform principiului proporționalității, acțiunea Uniunii nu trebuie să depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatului.
în opinia autorilor C. Voicu și A.C. Voicu, pe lângă principiile deja examinate, un alt principiu fundamental al Uniunii Europene în domeniul exercitării competențelor ar fi principiul priorității, care consacră prioritatea dreptului european asupra dreptului intern al statelor membre. Apreciem că acest principiu face parte din principiile dreptului Uniunii Europene, iar nu din cele privind exercitarea competențelor în cadrul Uniunii Europene.
