Compromis
| Comentarii |
|
compromis, modalitate de încheiere a unei convenţii arbitrale, prin care părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor (art. 343^2 C.proc.civ.). în ipoteza în care numele arbitrilor sau modalitatea lor de numire nu sunt menţionate, Regulamentul C.C.I.R., prin art. 12, prevede că, deoarece organizarea arbitrajului a fost încredinţată Camerei de Comerţ şi Industrie a României sau direct Curţii de Arbitraj, numirea arbitrilor se va face conform Regulamentului C.C.I.R. Spre deosebire de clauza compromisorie, care este inserată în chiar cuprinsul contractului principal dintre părţi care a generat litigiul, c. se încheie după ivirea litigiului dintre părţi.
compromis, înţelegere între părţi în temeiul căreia se desemnează arbitrii ce urmează să soluţioneze un litigiu preexistent. C. trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, menţiuni privitoare la numele arbitrilor şi la contestaţiile ce se vor rezolva de aceştia; el reprezintă o modalitate de determinare a arbitrilor şi în cazul litigiilor cu un element de extraneitate [sin. convenţie de arbitraj; v. şi arbitraj comercial internaţional; clauză compromisorie; convenţie arbitrală.].
