Conciliere directă
| Comentarii |
|
conciliere directă, procedură prealabilă şi obligatorie, impusă de art. 720^1 C.proc.civ., potrivit căreia, în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul este obligat să încerce soluţionarea litigiului prin c.d. cu cealaltă parte.
Procedura c.d. are un caracter formal, legea stabilind expres condiţiile de formă şi termenele care trebuie respectate. Astfel, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire. Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate. Rezultatul concilierii se va consemna
într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi. înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată. Neîndeplinirea procedurii c.d. atrage respingerea cererii ca inadmisibilă, prin raportare la dispoziţiile art. 109 alin. (2) C.proc.civ., care stabilesc că în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile trebuie anexată la cererea de chemare în judecată, în cazul în care pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională. Dacă cererea reconvenţională are un obiect evaluabil în bani, nu este necesară o altă încercare de conciliere (art. 7205 C.proc.civ.). Procedura prealabilă a c.d. este obligatorie doar în cazul cererilor în materie comercială evaluabile în bani, de drept comun. în cazul în care se formulează cereri în materie comercială, chiar evaluabile în bani, dar nu în condiţiile dreptului comun, ci în temeiul unor proceduri speciale, precum cererea privind somaţia de plată (O.G. nr. 5/2001) sau ordonanţa de plată (O.U.G. nr. 119/2007), nu este necesară îndeplinirea procedurii c.d.
conciliere directă, procedură prealabilă în cadrul căreia se poartă negocieri pentru împăcarea părţilor dintr-un litigiu comercial. C.d. se realizează numai în litigiile comerciale evaluabile în bani; îndeplinirea procedurii de conciliere este obligatorie; neefectuarea concilierii directe constituie un fine de neprimire a acţiunii. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează la cererea de chemare în judecată; dacă reclamanta nu prezintă înscrisul anterior menţionat, preşedintele instanţei, pe cale de rezoluţie, va refuza înregistrarea cererii de chemare în judecată. Iniţiativa convocării pentru conciliere aparţine în mod firesc reclamantului; convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia; convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire; data convocării pentru conciliere nu se poate fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit legii; acest termen constituie un termen util pentru ca pârâtul să-şi poată pregăti apărarea. Actuala reglementare nu cuprinde nicio dispoziţie procedurală în legătură cu locul unde urmează să se facă concilierea. Un principiu de echitate impune ca încercarea de conciliere să se facă la sediul unităţii pârâte; părţile, prin acordul lor de voinţă, pot stabili însă orice alt loc pentru efectuarea concilierii; principiul rămâne însă acela al întrunirii părţilor la locul stabilit de ele sau la sediul unităţii pârâte, fiind posibilă însă şi concilierea prin corespondenţă; în această din urmă situaţie este necesar ca demersul părţilor să fie efectiv, iar nu formal; concilierea se poate realiza şi în cadrul unei instituţii de mediere, cum este Centrul de Mediere a Diferendelor din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Rezultatul concilierii se consemnează într-un înscris, cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi. La cererea de chemare în judecată se va ataşa şi dovada privind realizarea procedurii de conciliere. C.d. nu este impusă de lege în litigiile ce se soluţionează pe calea arbitrajului privat şi nici în cererile privitoare la somaţia de plată.
