Condiția
| Comentarii |
|
condiția, Reglementare. Definiţie. Clasificarea condiţiilor. Efectele condiţiei suspensive. Efectele condiţiei rezolutorii.
Reglementare.
Condiţia este reglementată în cadrul art. 1399-1410 noul cod civil care constituie Capitolul II („Condiţia”) al Titlului III („Modalităţile obligaţiilor”) din Cartea a V-a („Despre obligaţii”).
Definiţie.
Condiţia este un eveniment viitor susceptibil sau nesusceptibil a se produce, de a cărui realizare părţile au făcut să depindă naşterea ori stingerea raportului obligaţional cu efect retroactiv'. Obligaţiile a căror fiinţă depinde de realizarea unui asemenea eveniment se numesc obligaţii sub condiţie.
Specificul condiţiei rezultă din prevederea art. 1399 noul Cod Civil, unde se dispune: „este afectată de condiţie obligaţia a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment viitor şi nesigur”. Aşadar, condiţia este un eveniment viitor a cărui realizare este nesigură. De asemenea, ea afectează însăşi fiinţa obligaţiei.
Clasificarea condiţiilor.
Condiţia poate fi de mai multe feluri, în funcţie de anumite criterii:
a) având în vedere originea evenimentului-condiţie sau cauza realizării ori nerealizării ei, condiţia se clasifică în: cazuală, mixtă şi potestativă. Această clasificare prezintă interes practic numai în materie de liberalităţi. Astfel: i. Condiţia cazuală este aceea a cărei realizare depinde de întâmplare sau hazard, nefiind în puterea creditorului sau debitorului. Exemple: dacă o persoană va muri înaintea alteia contractul se desfiinţează; dacă voi câştiga la tragerea loto din săptămâna viitoare îţi voi dona suma de (...). Tot o condiţie cazuală este şi aceea a cărei realizare depinde exclusiv de un eveniment natural sau de voinţa unei terţe persoane nedeterminate; ii. Condiţia mixtă este acea împrejurare a cărei realizare sau nerealizare depinde de voinţa uneia din părţile raportului obligaţional şi de voinţa unei terţe persoane determinată. Exemplu: obligaţia de a vinde unei alte persoane autoturismul sub condiţia obţinerii unui împrumut bancar; iii. în sfârşit, alături de aceste prime categorii care nu mai sunt reţinute de legiuitor în noua reglementare (ceea ce nu înseamnă că ele nu pot fi identificate în cadrul unui raport obligaţional)1, regăsim reglementată condiţia potestativă care este aceea a cărei realizare depinde de voinţa uneia din părţile raportului obligaţional. Ea poate fi de două feluri: potestativă pură şi potestativă simplă. Condiţia potestativă pură este atunci când realizarea evenimentului respectiv depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, ea se exprimă prin formulele: „dacă voi vrea”; „dacă voi dori”, „când îmi va plăcea”. Obligaţia sub condiţie potestativă pură suspensivă din partea debitorului este nulă (art. 1403 noul Cod Civil). O astfel de condiţie distruge însăşi ideea de obligaţie, datorită contradicţiei ce există între „mă oblig” şi „dacă voi vrea”. în schimb, condiţia pur potestativă rezolutorie din partea debitorului este valabilă, deoarece, dacă există şi consimţământul celeilalte părţi, ea are valoarea unei clauze exprese de revocare unilaterală a obligaţiei. Condiţia pur potestativă, suspensivă sau rezolutorie, din partea creditorului însă, nu afectează valabilitatea obligaţiei, de exemplu: X se obligă să vândă imobilul său lui Y, dacă acesta va vrea să-l cumpere; Y este creditorul, de el depinde dacă va cumpăra sau nu acel imobil. O astfel de obligaţie este valabilă şi se întâlneşte frecvent în promisiunea unilaterală de vânzare-cumpărare. Condiţia potestativă simplă este acel eveniment a cărui realizare sau nerealizare depinde de voinţa unei părţi şi de un fapt exterior ori de voinţa unei persoane nedeterminate. De exemplu: mă oblig să-ţi acord un împrumut dacă mă voi încadra în muncă sau, dimpotrivă, dacă voi demisiona; voi cumpăra autoturismul dacă mă voi căsători. Obligaţia sub condiţie potestativă simplă suspensivă sau rezolutorie, din partea debitorului sau creditorului, este valabilă. De la această regulă există uneori excepţii. Cea mai importantă, este aceea instituită de art. 1015 noul Cod Civil, care prevede la alin. (1) că „Donaţia nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce permit donatorului să o revoce prin voinţa sa.” în sfera acestor clauze pot fi integrate şi condiţiile potestative simple, nu numai cele pur potestative. în alin. (2) al aceluiaşi art. 1015 sunt enumerate cauzele văzute de legiuitor ca fiind contrare principiului irevocabilităţii şi atrag nulitatea donaţiei. între acestea, regăsim atât condiţii pure („când donaţia este afectată de o condiţie a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa donatorului” - lit. a), sau acea clauză care „conferă donatorului dreptul de a denunţa unilateral contractul” - lit. c), după cum regăsim şi condiţii potestative simple (clauza prin care se impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu este determinată în contractul de donaţie” - lit. b). Deopotrivă, condiţiile potestative pure sau simple (pentru cele simple numai în condiţiile indicate de textul legal) inserate în contractul de donaţie şi dependente de voinţa donatorului sunt nule şi atrag nulitatea donaţiei ce depinde de acea condiţie.
b) după cum condiţia constă în realizarea sau nerealizarea acelui eveniment, ea este de două feluri: pozitivă şi negativă. Condiţia este pozitivă atunci când fiinţa obligaţiei depinde de un eveniment ce urmează să se realizeze. Exemplu: îţi împrumut o anumită sumă de bani dacă voi obţine un post în străinătate. Condiţia este negativă în ipoteza în care fiinţa obligaţiei depinde de un eveniment ce urmează să nu se realizeze. Exemplu: îţi împrumut o sumă de bani, dacă nu voi obţine un post în străinătate.
c) după efectele pe care le produce, condiţia poate fi: suspensivă şi rezolutorie. Condiţia suspensivă este acel eveniment de care depinde eficacitatea obligaţiei (art. 1400 noul Cod Civil), adică naşterea obligaţiei. Exemplu: îţi vând cursul de drept penal, dacă voi trece examenul în sesiunea viitoare. Condiţia rezolutorie este acel eveniment a cărui realizare duce la desfiinţarea raportului obligaţional [art. 1401 alin. (1) noul Cod Civil]. De exemplu, neobţinerea unei autorizaţii de construire pe un teren de către cumpărătorul acestuia, într-un anumit termen, atrage după sine desfiinţarea contractului cu efecte retroactive.
d) Codul civil mai distinge şi între: condiţia imposibilă, condiţia ilicită şi condiţia imorală (art. 1402 noul Cod Civil). Condiţia imposibilă este cea care constă într-un eveniment ce nu se poate realiza material (imposibilitate materială) sau juridic (imposibilitate juridică) - nevalabilitatea unei asemenea condiţii este tradiţională (ad imposibilium nulla obligatio). Condiţia ilicită ori imorală constă într-un fapt prohibit de lege sau, după caz, contrar bunelor moravuri. Conform art. 1402 noul Cod Civil, oricare din aceste condiţii atrage: i. considerarea clauzei privitoare la condiţie ca nescrise, dacă clauza nu a fost o cauză determinantă a încheierii contractului; ii. nulitatea întregului contract dacă ea este cauză determinantă a încheierii contractului. Aşadar, legiuitorul nu mai reţine anterioara distincţie operată de vechiul Cod civil (art. 1008-1009 din vechiul Cod civil) şi conform căreia numai obligaţia afectată de o condiţie suspensivă imposibilă sau ilicită sau imorală era considerată nulă, în celelalte cazuri (cel al condiţiei rezolutorii), obligaţia era considerată ca fiind pură şi simplă, fară a fi sub condiţie.
In final, arătăm că cea mai importantă clasificare a condiţiei este în funcţie de efectele sale. După acest criteriu distingem: condiţia suspensivă şi condiţia rezolutorie. Aceasta este şi clasificarea primară în accepţiunea legiuitorului român. Caracteristica principală a acestor condiţii este aceea că, indiferent că este suspensivă sau rezolutorie, condiţia produce efecte retroactive. Astfel, art. 1407 alin. (1) noul Cod Civil, cu referire atât la condiţia suspensivă cât şi la cea rezolutorie, prevede: „Condiţia îndeplinită este prezumată a produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voinţa părţilor, natura contractului ori dispoziţiile legale nu rezultă contrariul.” Aşadar, prin convenţia lor (anticipată sau posterioară producerii evenimentului), părţile pot renunţa la retroactivitatea efectelor condiţiei, prevăzând că aceste efecte se vor produce numai pentru viitor.
Efectele condiţiei suspensive.
Pentru analiza efectelor condiţiei suspensive este necesar să deosebim trei etape sau momente: pendente conditione, eveniente conditione şi deficiente conditione.
A. Prin pendente conditione înţelegem intervalul de timp dintre momentul naşterii raportului de obligaţii şi momentul realizării condiţiei. In toată această perioadă, se consideră că obligaţia încă nu există. De aici următoarele consecinţe:
a) creditorul nu poate cere executarea prestaţiei de către debitor;
b) dacă debitorul execută prestaţia, el poate cere restituirea ei pe temeiul plăţii nedatorate;
c) niciuna dintre părţi nu poate invoca compensaţia ca mijloc de stingere a obligaţiei;
d) prescripţia dreptului la acţiune nu curge în acest interval de timp;
e) dacă obligaţia este translativă de proprietate cu privire la un bun individual determinat, riscul pieirii fortuite a bunului îl suportă debitorul obligaţiei de predare. Pe cale de consecinţă, obligaţia se stinge. Totuşi în cazul pieirii parţiale a bunului sau a deteriorării sale, fară culpa debitorului, creditorul este obligat să-l ia în starea în care se găseşte la momentul realizării condiţiei suspensive;
f) cu toate acestea, până la realizarea condiţiei, obligaţia are o anumită existenţă, „embrionară”. Creditorul are ceea ce se cheamă un drept eventual. Aşa se explică faptul că creditorul are recunoscute unele prerogative sau drepturi, după cum urmează: creditorul are posibilitatea de a lua măsuri de conservare a dreptului, cum ar fi: înscrierea unei ipotcci, întreruperea unei prescripţii etc. (art. 1409 noul Cod Civil); debitorul obligaţiei de a da sub condiţie suspensivă un bun frugifer poate culege sau încasa fructele înaintea îndeplinirii condiţiei (art. 1410 noul Cod Civil); creditorul poate cere constituirea de garanţii care să asigure realizarea creanţei sale după realizarea condiţiei: gaj, ipotecă, fideiusiune;
g) în virtutea aceluiaşi drept eventual, creditorul poate cesiona, gaja, ipoteca sau renunţa la dreptul său sub condiţie suspensivă. Astfel, conform art. 1408 alin. (1) noul Cod Civil „Obligaţia afectată de condiţie este transmisibilă, drepturile debitorului fiind însă supuse aceleiaşi condiţii”. Pe de altă parte, obligaţia afectată de condiţie poate fi preluată în condiţiile prevăzute de art. 1599-1608 noul Cod Civil [art. 1408 alin. (2) noul Cod Civil].
B. Eveniente conditione exprimă situaţia când condiţia suspensivă s-a realizat. Aprecierea îndeplinirii condiţiei se face după criteriile prevăzute de art. 1404 noul Cod Civil şi anume, după: a) criteriile stabilite de părţi: b) criteriile pe care acestea este posibil să le fi avut în vedere; c) după cum termenul s-a împlinit jară că evenimentul să se fi realizat (condiţia se consideră că nici nu se poate realiza); d) după gradul de certitudine al condiţiei stipulate Jară termen în care evenimentul poate să se producă; e) în cazul condiţiei negative, dacă a expirat termenul jară ca evenimentul să se producă sau după gradul de certitudine al imposibilităţii producerii evenimentului. în plus, în situaţia în care cel interesat în nerealizarea condiţiei, cu rea-credinţă, împiedică producerea evenimentului, condiţia se consideră îndeplinită [art. 1405 alin. (1) noul Cod Civil]4.
Odată împlinită condiţia suspensivă, incertitudinea asupra existenţei obligaţiei s-a sfârşit. Obligaţia se consideră născută retroactiv din momentul înţelegerii părţilor [art. 1407 alin. (1) noul Cod Civil]. Ea devine retroactiv simplă. Astfel, „atunci când condiţia suspensivă produce efecte retroactive, în caz de îndeplinire, debitorul este obligat la executare ca şi cum obligaţia ar fi fost simplă.” [art. 1407 alin. (3) noul Cod Civil]. Efectul condiţiei se produce în manieră automată - ceea ce presupune că, nicio formalitate nu este necesară. De exemplu, nicio punere în întârziere nu este cerută. Efectele condiţiei se produc de plin drept. Se consolidează astfel actele încheiate anterior realizării condiţiei şi care au fost sub semnul întrebării până la împlinirea acesteia: „actele încheiate de proprietarul sub condiţie suspensivă sunt valabile şi, în cazul îndeplinirii condiţiei, produc efecte de la data încheierii lor” [art. 1407 alin. (3) teza a Il-a noul Cod Civil]. în concluzie, consecinţele fireşti ale caracterului retroactiv al împlinirii condiţiei ar fi următoarele:
a) plata efectuată de debitor pendente conditione devine o plată datorată şi deci nu poate fi cerută repetiţiunea ei;
b) drepturile sub condiţie transmise pendente conditione de creditor la terţe persoane devin pure şi simple.
De la caracterul retroactiv al efectelor realizării condiţiei suspensive există şi unele excepţii, astfel:
a) părţile au stipulat expres caracterul neretroactiv al împlinirii condiţiei sau o asemenea neretroactivitate rezultă din natura obligaţiei sau dintr-o prevedere legală [excepţii menţionate expres de art. 1407 alin. (1) noul Cod Civil];
b) termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă numai de la data realizării condiţiei [v. în acest sens, art. 2524 alin. (3) noul Cod Civil, potrivit căruia: „Dacă dreptul este afectat de o condiţie suspensivă, prescripţia începe să curgă de la data când s-a îndeplinit condiţia.”];
c) fructele culese sau percepute de către debitor rămân în proprietatea acestuia. Creditorul bunului frugifer dobândeşte dreptul de proprietate numai asupra fructelor pe care le culege sau le percepe după momentul realizării condiţiei (art. 1410 noul Cod Civil);
d) actele de conservare şi administrare făcute pendente conditione de debitor rămân valabile şi deci vor fi opozabile creditorului (în principiu, în această privinţă, nu trebuie aplicată distincţia prevăzută de art. 1644 noul Cod Civil în materie de restituiri subsecvente desfiinţării raportului obligaţional - adică aplicabilitatea în materie a regulilor aferente accesiunii pentru că distincţia este prin ipoteză inexistentă în cazul de faţă).
C. Deficiente conditione înseamnă că împrejurarea sau evenimentul-condiţie nu s-a realizat. Atunci când condiţia nu se realizează se consideră că între cele două părţi nu a existat niciodată obligaţia respectivă, astfel încât toate prestaţiile executate se restituie şi garanţiile constituite în favoarea creditorului se desfiinţează retroactiv". Este o ipoteză de caducitate a obligaţiei. în cazul în care partea interesată de îndeplinirea condiţiei determină, cu rea-credinţă, realizarea evenimentului, condiţia se consideră neîndeplinită [art. 1405 alin. (2) noul Cod Civil]. Determinarea imposibilităţii realizării condiţiei se face din nou, utilizându-se criteriile prevăzute de art. 1404 noul Cod Civil
D. Renunţarea la condiţie. In sfârşit, este imaginabilă şi posibilitatea ca partea în favoarea căreia s-a stipulat condiţia să renunţe la beneficiul acesteia. Condiţia este ca renunţarea să aibă loc înainte ca evenimentul-condiţie să se fi realizat. Efectul renunţării la condiţie este transformarea obligaţiei în obligaţie simplă (art. 1406 noul Cod Civil).
Efectele condiţiei rezolutorii.
Până la realizarea condiţiei, pendente conditione, obligaţia există şi îşi produce efectele ca şi cum ar fi pură şi simplă; debitorul este ţinut să execute toate prestaţiile pe care le datorează. în ipoteza în care obiectul obligaţiei a constat în prestaţia de a da un lucru cert, dobânditorul sub condiţie rezolutorie va suporta riscul pieirii sale dacă preluase bunul, conform regulilor instituite de art. 1274 noul Cod Civil Pe de altă parte, obligaţia sub condiţie rezolutorie sau dreptul sub condiţie rezolutorie pot fi transmise după regulile privind transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor, cum sunt preluarea de datorie, cesiunea de contract, novaţia prin schimbare de debitor (art. 1408 noul Cod Civil). Fructele culese sau încasate înaintea îndeplinirii condiţiei, se cuvin proprietarului sub condiţie rezolutorie (art. 1410 noul Cod Civil).
în situaţia în care condiţia rezolutorie se realizează, eveniente conditione, obligaţia se desfiinţează retroactiv, din momentul încheierii contractului [art. 1407 alin. (1) noul Cod Civil], cu excepţia cazului în care din voinţa părţilor, natura contractului ori o dispoziţie legală rezultă contrariul. O altă excepţie, specifică doar condiţiei rezolutorii priveşte prestaţiile succesive sau continue executate deja la data îndeplinirii condiţiei despre care art. 1407 alin. (2) noul Cod Civil, prevede că nu se restituie. în sfârşit, deşi nu sunt prevăzute expres de legiuitor, sunt de avut în vedere şi alte excepţii: fructele culese de către proprietarul sub condiţie rezolutorie sunt şi rămân în proprietatea sa până la îndeplinirea condiţiei; actele de administrare şi conservare realizate de proprietarul sub condiţie rezolutorie rămân valabile şi după împlinirea condiţiei; unele acte de înstrăinare a unui bun mobil către un dobânditor de bună-credinţă sunt consolidate ca urmare a prezumţiei de bună-credinţă şi terţul va fi considerat proprietar al bunului în pofida împlinirii condiţiei rezolutorii care nu îşi va răsfrânge efectele şi asupra sa dacă nu a fost cunoscută de terţ.
Pe cale de consecinţă, părţile se vor repune în situaţia anterioară, în sensul că îşi vor restitui prestaţiile executate pendente conditione. Condiţia rezolutorie produce toate efectele rezoluţiunii între părţi, cât şi faţă de terţi. în ce priveşte aprecierea îndeplinirii condiţiei sau a imposibilităţii acesteia de a se realiza, sunt şi în cazul condiţiei rezolutorii aplicabile dispoziţiile art. 1404 care prevede o sumă de criterii în acest sens.
Dimpotrivă, în ipoteza când condiţia rezolutorie nu se realizează, deficiente conditione, obligaţia se va consolida definitiv, fiind considerată pură şi simplă retroactiv, din momentul în care s-a născut.
Şi condiţiei rezolutorii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1406 noul Cod Civil referitoare la renunţarea la condiţie. Şi în acest caz, renunţarea are ca efect transformarea obligaţiei în obligaţie pură şi simplă.
