Obligaţiile divizibile sau conjuncte
| Comentarii |
|
obligaţiile divizibile sau conjuncte, Pluralitatea de subiecte. Obligaţiile divizibile sau conjuncte. Efectele şi conţinutul obligaţiei divizibile. Excepţii de la principiul divizibilităţii drepturilor şi datoriilor.
Pluralitatea de subiecte. Obligaţiile divizibile sau conjuncte.
În mod obişnuit, raportul obligaţional este o legătură juridică ce se stabileşte între două persoane, un creditor şi un debitor. Există însă şi obligaţii cu pluralitate de subiecte. Pluralitatea de subiecte poate fi: activă - doi sau mai mulţi creditori şi un singur debitor; pasivă - un creditor şi doi sau mai mulţi debitori; activă şi pasivă - doi sau mai mulţi creditori şi debitori.
în cazul pluralităţii de subiecte, dreptul de creanţă şi datoria se împart sau divid, de plin drept, în atâtea fracţiuni, de regulă, egale, câţi creditori şi debitori există în acel raport juridic de obligaţii. Asemenea obligaţii se numesc conjuncte sau divizibile'. Ele sunt expres reglementate în art. 1421-1424 Noul Cod Civil, cu precizarea că şi în contextul reglementării indivizibilităţii şi solidarităţii se regăsesc diverse reglementări care trimit la aceleaşi obligaţii divizibile care reprezintă dreptul comun în materia obligaţiilor cu pluralitate de subiecte (de exemplu, art. 1427 noul cod civil care prevede revenirea la regula divizibilităţii în cazul comoştenitorilor debitorului obligat indivizibil; art. 1430 noul Cod Civil care prevede revenirea la divizibilitatea de drept în cazul executării prin echivalent a unei obligaţii indivizibile).
Obligaţia conjunctă sau divizibilă este acel raport obligaţional cu pluralitate de subiecte intre care creanţa şi datoria se divid de plin drept. Fiecare creditor poate pretinde numai partea sa din creanţă şi fiecare debitor este obligat să execute numai partea sa din datorie. Obligaţiile divizibile constituie regula comună în materia obligaţiilor cu pluralitate de subiecte. în acest sens, art. 1424 noul Cod Civil, instituie o prezumţie de divizibilitate: „Obligaţia este divizibilă de plin drept, cu excepţia cazului în care indivizibilitatea a fost stipulată în mod expres ori obiectul obligaţiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materială sau intelectuală.”
Efectele şi conţinutul obligaţiei divizibile.
Obligaţia divizibilă se caracterizează prin coexistenţa a două sau mai multe raporturi de obligaţii independente unele de altele. Numărul raporturilor obligaţionale depinde de numărul creditorilor şi debitorilor. De aici rezultă următoarele consecinţe:
a) dacă sunt mai mulţi debitori, fiecare este ţinut şi poate fi urmărit numai pentru plata părţii sale din datorie [art. 1422 alin. (1) noul Cod Civil];
b) dacă sunt mai mulţi creditori, fiecare poate urmări pe debitor numai pentru partea sa din creanţă [art. 1422 alin. (2) noul Cod Civil];
c) pentru determinarea „părţii” sale de datorie (pentru debitori) sau de drept (pentru creditori), prin art. 1423 noul Cod Civil, se instituie o prezumţie de egalitate a debitorilor şi creditorilor obligaţi în mod divizibil: „Dacă prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligaţii divizibile sunt ţinuţi faţă de creditor în părţi egale. Această regulă se aplică, în mod similar şi în privinţa creditorilor”;
d) insolvabilitatea unuia sau unora dintre debitori este suportată de creditor. El nu poate pretinde de la ceilalţi debitori şi partea din datorie aparţinând debitorului sau debitorilor insolvabili;
e) punerea în întârziere a debitorului sau întreruperea prescripţiei efectuată de unul din creditori nu produce efecte şi în favoarea celorlalţi creditori care au rămas pasivi;
f) punerea în întârziere a unui debitor şi întreruperea prescripţiei nu au niciun efect în raport cu ceilalţi debitori;
g) plata de către un debitor a cotei sale părţi din datorie nu are efect liberator, nici măcar parţial, pentru ceilalţi debitori;
h) de câte ori o obligaţie indivizibilă este înlocuită cu executarea prin echivalent a acesteia, executarea prin echivalent redevine divizibilă (art. 1430 noul Cod Civil);
i) de câte ori obligaţia solidară face obiectul transmisiunii succesorale, moştenitorilor li se aplică regulile divizibilităţii de drept a obligaţiilor (art. 1460 noul Cod Civil chiar şi pentru solidaritate);
Excepţii de la principiul divizibilităţii drepturilor şi datoriilor.
Analiza efectelor obligaţiilor conjuncte, consecinţe ale principiului divizibilităţii de plin drept a creanţelor şi datoriilor, ne permite să constatăm că, mai ales în cazul pluralităţii pasive, prezintă numeroase inconveniente pentru creditor. Astfel: creditorul este ţinut să-şi dividă urmărirea, ceea ce presupune pierdere de timp şi cheltuială considerabile; creditorul suportă riscul insolvabilităţii unora dintre debitori; punerea în întârziere a unui debitor şi întreruperea prescripţiei nu produce efecte faţă de ceilalţi debitori.
în scopul înlăturării acestor inconveniente şi abaterii de la regula divizibilităţii creanţei şi datoriei, Codul civil reglementează două modalităţi ale obligaţiilor cu pluralitate de subiecte: solidaritatea şi indivizibilitatea. Aceste modalităţi alcătuiesc categoria obligaţiilor indivizibile în sensul larg al cuvântului, care au ca specific faptul că trebuie să fie executate nefracţionat, după cum plata lor poate fi pretinsă nefracţionat. Vom analiza în continuare aceste două categorii obligaţionale care reprezintă, în acelaşi timp, modalităţi ale obligaţiilor dar şi garanţii ale creditorilor.
