Consignatar
| Comentarii |
|
consignatar, definiție- parte în contractul de consignaţie, care primeşte bunuri mobile de la cealaltă parte (consignant), în scopul vânzării la un preţ predeterminat.
Obligaţiile consignatarului
a). Obligaţia de primire, păstrare şi asigurare a bunurilor primite pentru vânzare presupune, din partea consignatarului, un comportament „ca un bun proprietar” (art. 2060 alin. 1 Noul Cod Civil).
Astfel, consignatarul va primi şi va păstra bunurile ca un bun proprietar şi le va remite cumpărătorului sau consignantului, după caz, în starea în care le-a primit spre vânzare (iar consignantul va putea controla şi verifica oricând modul de păstrare şi asigurare a bunurilor încredinţate consignatarului).
Potrivit art. 2060 alin. 2 Noul Cod Civil, consignatarul trebuie să asigure bunurile la valoarea stabilită de părţile contractului de consignaţie sau, în lipsă, la valoarea de circulaţie de la data primirii lor în consignaţie. în executarea obligaţiei de asigurare a bunurilor tranzacţionate în regim de consignaţie, legea pune în sarcina consignatarului şi obligaţia de plată a primele de asigurare. Desigur că aceasta duce în cele din urmă la creşterea remuneraţiei cuvenite consignatarului cu echivalentul spezelor pe care le presupune asigurarea bunurilor deţinute de consignatar în
vederea vânzării către terti.
In contextul de mai sus, consignatarul „va fi ţinut faţă de consignant pentru deteriorarea sau pieirea bunurilor din cauze de forţă majoră ori fapta unui terţ, dacă acestea nu au fost asigurate la primirea lor în consignaţie ori asigurarea a expirat şi
nu a fost reînnoită ori societatea de asigurări nu a fost agreată de consignant” (art. 2060 alin. 2 teza a ll-a Noul Cod Civil).
Asigurările sunt contractate de drept în favoarea consignantului, cu condiţia ca acesta să notifice asigurătorului contractul de consignaţie înainte de plata despăgubirilor (art. 2060 alin. 4 Noul Cod Civil). Aceasta înseamnă că la survenirea evenimentului asigurat, adică în momentul în care se produce pieirea totală sau parţială a bunurilor obiect al consignaţiei, despăgubirile de la asigurător vor fi încasate de către consignant.
b). Obligaţia de a executa împuternicirea dată de consignant înseamnă vânzarea către terţi a bunurilor primite în consignaţie.
Consignatarul trebuie să-şi îndeplinească mandatul în limitele stabilite de consignant.
Preţul la care bunul urmează să fie vândut este cel stabilit de părţile contractante (de consignant în esenţă) sau, în lipsă, preţul curent al mărfurilor de pe piaţa relevantă, de la momentul vânzării (art. 2056 alin. 1 Noul Cod Civil).
Consignantul poate modifica unilateral preţul de vânzare stabilit, iar consignatarul va fi tinut de această modificare de la momentul la care i-a fost adusă la cunoştinţă în scris (art. 2056 alin. 2 Noul Cod Civil).
în lipsă de dispoziţii contrare ale contractului sau ale instrucţiunilor scrise ale consignantului, „vânzarea se va face numai cu plata în numerar, prin virament sau cec barat şi numai la preţurile curente ale mărfurilor” (art. 2056 alin. 3 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 2061 alin. 1 Noul Cod Civil, „în cazul în care consignatarul primeşte autorizarea să vândă pe credit, în condiţiile în care părţile nu convin altfel, atunci el poate acorda cumpărătorului un termen pentru plata preţului de maximum 90 de zile şi exclusiv pe bază de cambii acceptate sau bilete la ordin”.
Consignatarul este solidar răspunzător cu cumpărătorul, faţă de consignant, pentru plata la scadenţă a preţului mărfurilor vândute pe credit (art. 2061 alin. 2 Noul Cod Civil).
c). Obligaţia de a da socoteală consignantului asupra îndeplinirii împuternicirii sale derivă din faptul că executarea contractului se face pe seama proprietarului bunurilor (consignantului).
Deoarece consignatarul acţionează pe baza împuternicirii primite de la consignant, trebuie să îl informeze pe consignant, la termenele stabilite în contract, cu privire la vânzările făcute către terţi. în cazul în care în contract nu sunt prevăzute termenele de informare a consignantului asupra vânzărilor, consignatarul trebuie să facă aceste informări într-un termen rezonabil de la data la care acestea au fost solicitate.
Potrivit clauzelor contractuale, consignatarul este obligat să predea consignantului preţul tuturor bunurilor vândute contra numerar, precum şi toate sumele de bani rezultate din încasarea creanţelor provenite din vânzarea bunurilor.
Dacă în contract nu s-au stabilit condiţiile privind informarea consignantului şi nici consecinţele întârzierii restituirii sumelor de bani primite cu titlu de preţ al bunurilor vândute, atunci, în temeiul art. 2054 Noul Cod Civil, îşi vor găsi aplicare regulile de la mandat legiferate de art. 2019-2020 Noul cod civil în acord cu textele legale menţionate, consignatarul este ţinut să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită
consignantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat consignantului. Tot astfel, în temeiul prevederilor art. 2.020 Noul Cod Civil consignatarul datorează dobânzi pentru sumele întrebuinţate în folosul său începând din ziua întrebuinţării, iar pentru cele cu care a rămas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere.
Dacă bunul ce face obiectul contractului nu a fost vândut în termenul convenit de părţi, consignatarul este obligat să restituie consignantului bunul încredinţat în consignaţie.
