Contractul de comision în noul Cod Civil
| Comentarii |
|
contractul de comision, Definiția şi reglementarea contractului de comision. Asemănări şi deosebiri între contractul de comision şi contractul de mandat. Forma şi proba contractului de comision. Părţile contractului de comision. Efectele contractului de comision. Încetarea contractului de comision
Definiția şi reglementarea contractului de comision
Până la adoptarea actualului Cod civil, reglementarea contractului de comision era cuprinsă în art. 405-412 C. corn., cu aplicarea, în completare, şi a prevederilor care reglementau contractul de mandat comercial. Codul comercial nu definea contractul de comision, dar în art. 405 alin. (1) prevedea: „comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar în socoteala comitentului&"
în prezent, contractul de comision constituie obiect de reglementare pentru art. 2.043-2.053 noul cod civil Codul civil defineşte contractul de comision în art. 2.043 în următorii termini: „contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numite comision”.
în temeiul acestor dispoziţii legale şi ţinând seama de definiţia mandatului, contractul de comision este definit ca fiind un contract prin care o parte, numită comisionar, se obligă, pe baza împuternicirii celeilalte părţi, numită comitent, să încheie anumite acte juridice privind achiziţionarea sau vânzarea unor bunuri ori prestarea de servicii, în nume propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, numită comision.
Deşi Codul civil nu prevede în mod expres, contractul de comision este folosit cu precădere în activitatea comercială. Practica judiciară creată sub imperiul Codului comercial confirmă această susţinere, în sensul că şi în perioada de codificare a raporturilor juridice comerciale, contractul de comision era destinat afacerilor comerciale. De altfel, caracterul comercial al comisionului era consacrat în art. 405
C. com. potrivit căruia comisionul avea ca obiect tratarea de afaceri comerciale. Susţinerea noastă se fundamentează pe structura şi finalitatea contractului de comision, aceea de a mijloci şi facilita anumite afaceri comerciale, inclusiv prin pătrunderea pe anumite pieţe pe care comitentul nu reuşeşte sau întâmpină anumite dificultăţi de a pătrunde, iar comisionarul se bucură de o anumită bonitate pe piaţa sau în segmentul respectiv de afaceri.
Codul civil instituie cerinţa potrivit căreia comisionarul acţionează cu titlu profesional, ceea ce înseamnă că activitatea comisionarului este organizată sub forma unei întreprinderi în înţelesul Codului civil, iar comisionarul este un veritabil profesionist în semnificaţia juridică actuală a acestei noţiuni.
Fără îndoială că nu orice persoană care acţionează cu titlu profesional are căderea să încheie acte juridice sau să presteze servicii în nume propriu dar pe seama comitentului, ci doar profesionistul comerciant. Aceasta deoarece majoritatea activităţilor profesionale sunt reglementate de legi speciale şi statutul profesioniştilor şi al profesiilor liberale este bine definit, în sensul că legea organică a fiecărei profesii stabileşte în mod concret ce acte juridice şi operaţiuni materiale poate să facă fiecare profesionist în parte. Cu titlu de exemplu, profesionişti precum medicii, avocaţii, notarii, practicienii în insolvenţă, experţii etc. nu vor putea încheia acte juridice sau presta servicii cu titlu profesional, în nume propriu dar pe seama altei persoane, pentru că nu le permite legea organică de exercitare a profesiei. în plus, din punct de vedere practic, operaţiunile desfăşurate în regim de comision sunt specifice activităţilor comerciale, iar nu raporturilor juridice civile clasice. De aceea, profesioniştii care încheie acte juridice sau prestează servicii în nume propriu dar pe seama altei peroane au calitatea de comercianţi, activitatea lor are caracter lucrativ, adică urmăresc obţinerea de profit.
Asemănări şi deosebiri între contractul de comision şi contractul de mandat
A. Asemănări
Potrivit prevederilor art. 2.039 alin. (2) noul Cod Civil dispoziţiile relative la contactul de comision se completează cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare. De asemenea, aşa cum s-a văzut, legiuitorul defineşte contractul de comision prin referirea la mandat. De altfel, comisionul este o varietate a mandatului fără reprezentare. Lipsa de reprezentare constă în faptul că actele juridice se încheie în numele comisionarului, adică acesta nu îl reprezintă pe comitent, ci încheie actele în nume propriu. Faţă de terţ, comisionarul este perceput ca stăpân al afacerii.
Toate aceste premise îndreptăţesc susţinerea potrivit căreia obiectul contractului de comision este asemănător cu obiectul contractului de mandat, constând în încheierea actelor juridice, cu deosebirea că, deşi actele sunt încheiate în nume propriu de către comisionar, efectele juridice ale acestora se vor produce în persoana şi patrimoniul comitentului. Prin urmare, principala asemănare între cele două contracte o constituie obiectul acestora.
De asemenea, atât în baza contractului de comision, cât şi în baza contractului de mandat, actele juridice se încheie cu terţii pe seama persoanei care a dat împuternicirea (mandatarul, respectiv comitentul). De altfel, chiar Codul civil consacră
regula că între comitent şi comisionar există aceleaşi drepturi şi obligaţii ca între mandant şi mandatar, cu deosebirile prevăzute de lege. De aceea, aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate'1' şi, cum de altfel prevede şi actualul Cod civil, contractul de comision se înfăţişează ca o varietate a mandatului, contractul de comision fiind un mandat fără reprezentare.
B. Deosebiri
Cu toate acestea, contractul de comision nu se confundă cu contractul de mandat. Principala deosebire dintre cele două contracte priveşte structura lor; în cazul mandatului, mandatarul are un drept de reprezentare şi deci el încheie actele juridice în numele şi pe seama mandantului; în cazul contractului de comision, comisionarul nu beneficiază de dreptul de reprezentare si, în consecinţă, el încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama comitentului'.
De asemenea, în timp ce mandatul poartă exclusiv asupra actelor juridice, potrivit art. 2.043 noul Cod Civil, comisionul poate avea ca obiect şi prestarea de servicii pe seama comitentului. Aşadar, obiectul contractului de comision este mixt, încheierea de acte juridice şi prestarea de servicii.
Forma şi proba contractului de comision
Potrivit dispoziţiilor art. 2.044 noul Cod Civil, contractul de comision se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată. Rezultă că forma contractului de comision este lăsată la aprecierea părţilor contractante.
Acelaşi art. 2.044 noul Cod Civil dispune că, dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.
Cu toate acestea, pentru a produce efecte juridice depline în persoana comitentului, dacă pentru actul juridic pe care îl încheie comisionarul cu terţul legea impune o anumită formă (forma scrisă sau forma autentică), pentru identitate de raţiune contractul de comision trebuie să îmbrace şi el aceeaşi formă. în toate celelalte cazuri, forma scrisă sau solemnă a contractului de comision este doar pentru proba iar nu pentru valabilitatea contractului.
Părţile contractului de comision
Aşa cum rezultă din definiţie, părţile contractului de comision sunt comitentul şi comisionarul.
Capacitatea părţilor
Capacitatea părţilor contractului de comision este cea specifică părţilor din contractul de mandat comercial. Prin urmare, comitentul trebuie să aibă capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice pe care le încheie comisionarul cu terţul. Aceasta deoarece actele juridice se încheie de către comisionar pe seama comitentului.
Comisionarul trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, pentru că el încheie actele juridice proprio nomine.
Comisionarul trebuie să încheie actele juridice, respectiv să presteze serviciile cu titlu profesional, adică cu caracter de continuitate, organizat sub forma unei întreprinderi în sensul prevederilor art. 3 noul Cod Civil
în tăcerea legii, rezultă că poate activa în calitate de comisionar atât persoana fizică cât şi persoana juridică.
Consimţământul părţilor
Chiar dacă, exceptând situaţiile exprese prevăzute de lege, contractul se încheie în formă scrisă autentică sau sub semnătură privată, doar din considerente ce ţin de proba comisionului, de cele mai multe ori împuternicirea conferită de către comitent comisionarului ia forma scrisă şi se regăseşte în contractul de comision. Esenţială este manifestarea expresă a voinţei comitentului cu privire la împuternicirea comisionarului de a încheia acte juridice în nume propriu, dar pe seama comitentului.
în caz de îndoială, suntem în prezenţa mandatului comercial, deoarece, spre deosebire de comision, mandatul este cu reprezentare. Concluzia se întemeiază pe considerentul că, în principiu, mandatul implică puterea de reprezentare, adică actele juridice să fie încheiate în numele şi pe seama mandantului. Mandatul fără reprezentare este o excepţie şi deci trebuie să rezulte din manifestarea expresă a voinţei comitentului.
Efectele contractului de comision
Efectele juridice ale comisionului ţin de structura acestui contract, în temeiul căruia comisionarul încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama comitentului. De aceea, contractul de comision generează două categorii de raporturi juridice: între comitent şi comisionar, şi între comisionar şi terţ.
Efectele comisionului în raporturile dintre comitent şi comisionar
întrucât, contractul de comision se grefează pe raporturile juridice specifice mandatului, înseamnă că între comisionar şi comitent există aceleaşi raporturi juridice ca la mandat, cu specificaţiile prevăzute de textele legale referitoare la contractul de comision. Prin urmare, în temeiul normei legale reproduce, efectele contractului de comision sunt asemănătoare cu cele ale contractului de mandat, cu regulile speciale prevăzute de reglementările Codului civil.
Obligaţiile comisionarului
Fiind efecte asemănătoare cu cele ale mandatului comercial, înseamnă că obligaţiile comisionarului sunt cele specifice mandatarului, la care se adauaă obligaţiile reglementate de normele Codului civil privind contractul de comision .
în consecinţă, comisionarul va trebui să execute mandatul încredinţat de comitent, respectiv să încheie actele juridice cu bună-credinţă şi diligenţa unui profesionist, respectiv să presteze serviciile cu respectarea instrucţiunilor comitentului. Potrivit dispoziţiilor art. 2.048 noul Cod Civil, comisionarul are obligaţia să respecte întocmai instrucţiunile exprese primite de la comitent. Cu toate acestea, comisionarul se poate îndepărta de la instrucţiunile primite de la comitent numai dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) nu este suficient timp pentru a se obţine autorizarea sa prealabilă în raport cu natura afacerii;
b) se poate considera în mod rezonabil că acesta, cunoscând împrejurările schimbate, şi-ar fi dat autorizarea; şi
c) îndepărtarea de la instrucţiuni nu schimbă fundamental natura şi scopul sau condiţiile economice ale împuternicirii primite.
Comisionarul este însă obligat să îl înştiinţeze pe comitent de îndată ce este posibil în legătură cu abaterea de la instrucţiunile primite. în afara situaţiilor de mai sus, orice operaţiune a comisionarului, cu încălcarea sau depăşirea puterilor primite, rămâne în sarcina sa, dacă nu este ratificată de comitent. în plus, potrivit legii, comisionarul poate fi obligat şi la plata de daune-interese. Rezultă că, la fel ca şi în cazul mandatului cu reprezentare, depăşirea împuternicirii de către comisionar ori abaterea de la instrucţiunile comitentului nu atrag sancţiunea nulităţii actelor juridice încheiate cu terţul. Astfel de acte rămân valabile, dar îl vor obliga pe comisionar, afară de cazul în care sunt ratificate de către comitent.
La fel ca şi în reglementarea Codului comercial, Codul civil permite comisionarului să vândă pe credit, dar numai dacă a fost autorizat în acest sens. în cazul în care comisionarul este împuternicit să vândă pe credit, el trebuie să arate comitentului persoana cumpărătorului şi termenul acordat, altfel operaţiunea se presupune că s-a făcut pe bani gata, proba contrarie nefiind admisă [art. 2.047 alin. (2). noul Cod Civil]. Potrivit legii, comisionarul care vinde pe credit fără autorizarea comitentului răspunde personal, fiind ţinut, la cererea comitentului, să plătească de îndată creditele acordate împreună cu dobânzile şi alte foloase ce ar rezulta.
Sub reglementarea Codului comercial se punea problema dacă mandatarul, respectiv comisionarul putea să procure el bunurile ce constituiau obiectul comisionului sau să cumpere dacă avea nevoie de ele şi era împuternicit să le vândă. Răspunsul a fost afirmativ, dar circumstanţiat la bunurile care aveau un preţ stabilit pe piaţă pentru a se evita conflictul de interese.
în prezent, Codul civil îngăduie comisionarului să încheie actul cu sine însuşi, dar numai când comisionul are ca obiect titluri de credit ori bunuri cotate pe pieţe reglementate. în acest scop, art. 2.050 noul Cod Civil prevede că, în lipsă de stipulaţie contrară, când împuternicirea priveşte vânzarea sau cumpărarea unor titluri de credit circulând în comerţ sau a altor mărfuri cotate pe pieţe reglementate, comisionarul poate să procure comitentului la preţul cerut, ca vânzător, bunurile pe care era împuternicit să le cumpere sau să reţină pentru sine la preţul curent, în calitate de cumpărător, bunurile pe care trebuia să le vândă în contul comitentului. Chiar şi în această situaţie, potrivit Codului civil, comisionarul care se comportă el însuşi ca vânzător sau cumpărător are dreptul la comision.
Dacă în cazurile mai sus menţionate comisionarul, după îndeplinirea însărcinării sale, nu face cunoscută comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are
dreptul să considere că vânzarea sau cumpărarea s-a făcut în contul său şi să ceară de la comisionar executarea contractului [art. 2.050 alin. (3) noul Cod Civil].
Obligaţiile comitentului
Având caracter sinalagmatic, contractul de comision generează obligaţii şi în sarcina comitentului.
a. Plata remuneraţiei (comisionul) comisionarului
în schimbul obligaţiei de încheiere a actelor juridice, comisionarul are dreptul la o remuneraţie din partea comitentului. întrucât i se aplică regulile de la mandat, comisionarul este îndreptăţit la remuneraţie chiar dacă aceasta nu s-a stabilit în contractul de comision, deoarece operează prezumţia că însărcinarea privind încheierea actelor juridice nu este gratuită.
Remuneraţia poate fi convenită sub forma unei sume fixe sau a unui procent, calculate la valoarea operaţiunilor rezultate din actele încheiate de comisionar. Dacă părţile nu au stabilit cuantumul comisionului, acesta se determină după regulile de la mandat, adică potrivit cu prevederile speciale ale legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate.
Potrivit Codului civil, comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci când terţul execută întocmai contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite. Dacă nu s-a stipulat altfel, comisionul se datorează chiar dacă terţul nu execută obligaţia sa ori invocă excepţia de neexecutare a contractului.
în cazul în care împuternicirea pentru vânzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar, comisionul rămâne datorat de proprietar chiar dacă vânzarea s-a făcut direct de către acesta sau prin intermediul unui terţ [art. 2.049 alin. (3) noul Cod Civil].
b. Restituirea cheltuielilor făcute de comisionar
în cazul în care, în îndeplinirea însărcinării primite, comisionarul a făcut anumite cheltuieli, comitentul are obligaţia să restituie sumele de bani respective. Comitentul este obligat să acopere şi eventualele prejudicii pe care le-a suferit comisionarul cu prilejul încheierii actelor juridice cu terţii.
Normele Codului civil nu prevăd în mod expres obligaţia comitentului de a-i restitui cheltuielile avansate în contul comitentului şi nici acoperirea prejudiciilor suferite în executarea comisionului, dar aşa cum am specificat şi în rândurile anterioare, potrivit prevederilor art. 2.093 alin. (2), dispoziţiile mandatului fără reprezentare se completează, în mod corespunzător, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare. Or, potrivit art. 2.025 alin. (2) noul Cod Civil, mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urmă pentru executarea mandatului, împreună cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuării cheltuielilor. De asemenea, art. 2.026 noul Cod Civil dispune că mandantul este obligat să repare prejudiciul suferit de către mandatar în executarea mandatului, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului.
Prin urmare, pe lângă remuneraţia cuvenită cu titlu de comision, comisionarul are dreptul la restituirea cheltuielilor avansate pentru încheierea actelor juridice, respectiv pentru prestarea serviciilor pe seama comitentului, precum şi la aco
perirea prejudiciilor pe care comisionarul le-a suferit cu prilejul operaţiunilor exercitate în regim de comision.
în încheiere, trebuie reţinut că, potrivit art. 2.053 noul Cod Civil, pentru creanţele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retenţie asupra bunurilor acestuia, aflate în detenţia sa. în conformitate cu prevederile aceluiaşi text de lege, comisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul neplătit.
Efectele executării contractului de comision faţă de terţi
Art. 2.045 noul Cod Civil dispune „terţul contractant este ţinut direct faţă de comisionar pentru obligaţiile sale&"
Din punct e vedere al valorificării drepturilor izvorâte din contractul de comision, Codul civil nu recunoaşte o acţiune directă nici comitentului împotriva terţului contractant şi nici terţului împotriva comitentului decât prin subrogarea în drepturile comisionarului. în acest sens, art. 2.046 noul Cod Civil statuează că, în caz de neexe-cutare a obligaţiilor de către terţ, comitentul poate exercita acţiunile decurgând din contractul cu terţul, subrogându-se, la cerere, în drepturile comisionarului. Legea prevede că, la cererea comitentului, comisionarul are obligaţia să îi cedeze acestuia de îndată acţiunile contra terţului, printr-un act de cesiune sub semnătură privată, fără nicio contraprestaţie din partea comitentului. Comisionarul răspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul sau întârzierea cedării acţiunilor împotriva terţului [art. 2.046 alin. (3) noul Cod Civil].
Aşadar, răspunderea aparţine persoanei în cauză, dar se impune precizarea că, în virtutea textelor legale de mai sus, terţul va răspunde faţă de comisionar, iar nu faţă de comitent, deoarece contractul s-a încheiat cu comisionarul.
Fiind însărcinat cu încheierea actelor juridice, comisionarul va răspunde numai pentru această operaţiune, nu şi pentru neexecutarea obligaţiilor de către terţul cu care a contractat. Acţiunea în răspundere contra terţului va fi exercitată de către comisionar. Acţiunea poate fi cedată de către comisionar comitentului.
Tot astfel, terţul îl poate acţiona pe comisionar, care poate să-i cedeze acţiunea împotriva comitentului.
Fiind răspunzător doar pentru încheierea actelor juridice, comisionarul nu răspunde şi pentru executarea obligaţiilor de către terţ. Soluţia este reglementată în mod expres în cuprinsul art. 2.052 noul Cod Civil, potrivit căruia comisionarul nu răspunde faţă de comitent în cazul în care terţul nu îşi execută obligaţiile decurgând din act. Cu toate acestea, el îşi poate lua expres obligaţia de a garanta pe comitent pentru executarea obligaţiilor terţului. în acest caz, în lipsă de stipulaţie contrară, comitentul va plăti comisionarului un comision special «pentru garanţie» sau «pentru credit» ori un alt asemenea comision stabilit prin convenţia lor sau, în lipsă, de către instanţă, care va ţine cont de împrejurări şi de valoarea obligaţiei garantate.
în consecinţă, pentru atragerea răspunderii comisionarului pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de către terţi, trebuie să existe o clauză specială în acest sens. Clauza de răspundere a comisionarului pentru executarea obligaţiilor de către terţi poartă denumirea de «star del credere» sau
«du croire» (garanţia solvabilităţii)’ comisionarul are dreptul la o remuneraţie specială, distinctă de comision, şi este denumită «provizion» sau «proviziune».
Încetarea contractului de comision
Fiind o varietate a mandatului, contractul de comision încetează în aceleaşi cazuri ca şi contractul de mandat: revocarea împuternicirii, renunţarea la împuternicirea primită, moartea, interdicţia, insolvabilitatea ori falimentul comitentului sau comisionarului.
Dintre toate cazurile de încetare a contactului de comision, Codul civil se preocupă doar de revocarea împuternicirii comisionarului. Astfel, potrivit art. 2.051 noul Cod Civil, comitentul poate revoca împuternicirea dată comisionarului până în momentul în care acesta a încheiat actul cu terţul. în acest caz, comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determină ţinând cont de diligenţele depuse şi de cheltuielile efectuate cu privire la îndeplinirea împuternicirii până în momentul revocării.
