Contractul de agenţie în noul Cod Civil
| Comentarii |
|
contractul de agenţie, Definiție şi reglementare. Caracterele juridice şi particularităţile contractului de agenţie. Forma şi proba contractului de agenţie. Deosebirile dintre contractul de agenţie şi contractul de mandat şi comision. Părţile contractului. Efectele contractului de agenţie. Încetarea contractului de agenţie
Definiție şi reglementare
Până la adoptarea Codului civil, contractul de agenţie a fost reglementat de Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi.
Elementele definitorii ale agenţiei sunt cuprinse în art. 2.072 Noul Cod Civil, care prevede că prin contractul de agenţie comitentul îl împuterniceşte în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în una sau în mai multe regiuni determinate.
Când am abordat aspectele privind auxiliarii comercianţilor am precizat că o categorie de auxiliari o reprezintă agenţii comerciali. De asemenea, am făcut menţiunea că agenţii sunt auxiliari independenţi ai comerciantului. Soluţia este consacrată în mod expres de art. 2.072 alin. (2) noul cod civil care dispune că „agentul este un intermediar independent care acţionează cu titlu profesional. El nu poate fi în acelaşi timp prepusul comitentului&"
în doctrina de specialitate, contractul de agenţie este definit ca fiind „contractul prin care o parte, denumită comitent, împuterniceşte în mod statornic cealaltă parte, denumită agent, să negocieze afaceri sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului, în una sau mai multe regiuni determinate, în schimbul unei remuneraţii”.
Caracterele juridice şi particularităţile contractului de agenţie
Contractul de agenţie are următoarele caractere juridice:
a. este bilateral (sinalagmatic); el dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante;
b. este cu titlu oneros; ambele părţi contractante urmăresc realizarea unor foloase patrimoniale;
c. este comutativ; părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate chiar din momentul încheierii contractului;
d. este cu executare succesivă, deoarece obligaţiile părţilor se execută în timp;
e. în principiu, contractul de agenţie este consensual; el se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, însă poate fi probat numai prin înscris.
De asemenea, contractul de agenţie prezintă anumite particularităţi care îl deosebesc de toate celelalte contracte derivate din mandat. Aceste particularităţi privesc exclusivitatea şi clauza de neconcurenţă.
Exclusivitatea
Potrivit prevederilor art. 2.074 noul Cod Civil, agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa, fără consimţământul comitentului, în regiunea determinată prin contractul de agenţie, contracte privind bunuri şi servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenţie. Cu toate acestea, în lipsă de stipulaţie contrară, agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi, iar comitentul poate să contracteze cu mai mulţi agenţi, în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de contracte. Tot astfel, agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi concurenţi, pentru aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de contracte, numai dacă se stipulează expres în acest sens.
Clauza de neconcurenţă
în sensul prevederilor Codului civil referitoare la contractul de agenţie, prin clauză de neconcurenţă se înţelege acea stipulaţie contractuală al cărei efect
constă în restrângerea activităţii profesionale a agentului pe perioada contractului de agenţie sau ulterior încetării sale (art. 2.075).
Restrângerea activităţii profesionale de care face vorbire norma legală poate privi atât regiunea sau piaţa ori pieţele pe care este împuternicit agentul să acţioneze, cât şi operaţiunile concrete şi contractele pe care este autorizat să le încheie, în acest sens, art. 2.075 alin. (3) noul Cod Civil Prevede: „clauza de neconcurenţă se aplică doar pentru regiunea geografică sau pentru grupul de persoane şi regiunea geografică la care se referă contractul de agenţie şi doar pentru bunurile şi serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit să negocieze şi să încheie contracte. Orice extindere a sferei clauzei de neconcurenţă este considerată nescrisă&"
Potrivit legii, clauza de neconcurenţă trebuie redactată în scris, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Restrângerea activităţii prin clauza de neconcurenţă nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 2 ani de la data încetării contractului de agenţie. Dacă s-a stabilit un termen mai lung de 2 ani, acesta se va reduce de drept la termenul maxim de 2 ani [art. 2.075 alin. (4) noul Cod Civil].
Forma şi proba contractului de agenţie
Codul civil se preocupă de forma şi proba contractului de agenţie. Aspectele ce privesc forma şi proba contractului de agenţie sunt reglementate de art. 2.078 noul Cod Civil Potrivit textului citat, contractul de agenţie se încheie în formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată. Dacă prin lege nu se prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului.
Acelaşi text de lege prevede că oricare parte are dreptul să obţină de la cealaltă parte, la cerere, un document scris semnat, cuprinzând conţinutul contractului de agenţie, inclusiv modificările acestuia. Legea interzice părţilor să renunţe la dreptul de a obţine un exemplar al contractului sau un înscris care să cuprindă conţinutul contractului de agenţie.
Deosebirile dintre contractul de agenţie şi contractul de mandat şi comision
După cum s-a observat din definiţie, contractul de agenţie este înrudit cu contractul de mandat şi cu cel de comision. De altfel, art. 2.095 noul Cod Civil prevede că dispoziţiile referitoare la agenţie se completează cu prevederile referitoare la contractul de comision, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile, iar dacă agentul are şi puterea de a-l reprezenta pe comitent la încheierea contractelor, atunci regulile contractului de agenţie se completează în mod corespunzător cu cele privind contractul de mandat cu reprezentare.
Prin natura lor, raporturile dintre agent şi comitent sunt raporturi de mandat. Dar, între contractul de agenţie şi contractul de mandat şi comision există anumite deosebiri:
a) Activitatea de intermediere în baza contractului de agenţie are un caracter profesional şi de durată, iar nu un caracter ocazional, ca în cazul contractului de
mandat sau a contractului de comision. Această deosebire rezultă din dispoziţiile art. 2.072 noul Cod Civil care prevăd că agentul este împuternicit „în mod statornic" să negocieze ori să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului, iar contractul de agenţie se încheie „pe durată determinată" sau „pe durată nedeterminată”. Pornind de la această particularitate a statorniciei contractului de agenţie, în reglementarea Legii nr. 509/2002, agenţii erau denumiţi „agenţi comerciali permanenţi&"
b) Agentul este un intermediar independent, pe când mandatarul şi comisionarul acţionează strict la ordinele mandantului.
c) Activitatea de intermediere bazată pe contractul de agenţie se caracterizează prin interesul comun al agentului şi comitentului în realizarea activităţii de intermediere, în timp ce în cazul mandatului/comisionului, activitatea se desfăşoară în interesul precumpănitor al mandantului.
d) Datorită caracterului de continuitate, agentul nu poate fi revocat ad nutum de către comitent, aşa cum este cazul mandatarului în contractul de mandat.
Părţile contractului
Părţile contractului de agenţie sunt comitentul şi agentul.
în practică, agenţia este uzitată cu precădere în raporturile specifice întreprinderilor comerciale şi în cvasitotalitatea situaţiilor, atât agentul cât şi comitentul au calitatea de profesionişti, în accepţiunea juridică a Codului civil. De fapt, împuternicirea agentului priveşte desfăşurarea unor afaceri ale comitentului într-o regiune determinată sau pe o piaţă anume prin încheierea de acte juridice în acest scop, sau doar prin mijlocirea acestora între comitent şi terţii interesaţi. Prin urmare, statutul juridic al agentului este de intermediar al afacerilor comitentului cu terţii, şi astfel atât agentul cât şi comitentul au statutul juridic de comercianţi profesionişti, titulari ai unor întreprinderi economice.
Codul civil face anumite precizări cu privire la statutul juridic al agentului şi la raporturile la care se aplică regulile specifice agenţiei. Astfel, potrivit prevederilor art. 2.073 noul Cod Civil, nu constituie agent, persoana care:
a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice, având drept de reprezentare a acesteia:
b) este asociat ori acţionar şi este împuternicită în mod legal să îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi sau acţionari;
c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau administrator-sechestru în raport cu comitentul.
De asemenea, normele Codului civil relative la agenţie nu se aplică activităţii persoanelor care:
a) acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate;
b) au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurări;
c) prestează un serviciu neremunerat în calitate de agent.
în schimb, calitatea de comitent o poate avea orice titular al unei întreprinderi
comerciale interesate să-şi extindă afacerile într-o anumită regiune sau pe o piaţă
determinată.
Efectele contractului de agenţie
Contractul de agenţie dă naştere unor raporturi juridice între comitent şi agent. Dar, fiind un contract de intermediere, contractul de agenţie produce anumite efecte juridice şi faţă de terţi.
Efectele contractului în raporturile dintre agent şi comitent
Principalele obligaţii ce revin comitentului şi agentului în temeiul contractului de agenţie sunt reglementate de art. 2.079 noul Cod Civil şi art. 2.080 noul Cod Civil Normele cuprinse în art. 2.079 şi 2.080 noul Cod Civil au caracter imperativ, deoarece art. 2.094 noul Cod Civil prevede că părţile nu pot deroga prin convenţie contrară de la dispoziţiile celor două articole.
Obligaţiile agentului
Aşa cum am precizat în cele de mai sus, principalele obligaţii ale agentului sunt cuprinse în art. 2.079 noul Cod Civil
a. Agentul este ţinut să îndeplinească obligaţiile care decurg din împuternicirea primită din partea comitentulu/
Potrivit legii, agentul trebuie să îndeplinească obligaţiile ce decurg din împuternicirea care-i este dată, personal sau prin prepuşii săi, în conformitate cu instrucţiunile primite şi în scopul realizării intereselor comitentului. în executarea împuternicirilor primite, agentul este obligat să acţioneze cu bună-credinţă şi cu loialitate.
Tot legea prevede că executarea împuternicirii prin substituirea agentului, în tot sau în parte, cu subagenţi, este supusă prevederilor contractului de mandat. Aceasta înseamnă că îşi vor găsi aplicare dispoziţiile art. 2.023 noul Cod Civil care reglementează condiţiile substituirii mandatarului. Transpunând prevederile art. 2.023 în raporturile specifice contactului de agenţie, înseamnă că agentul este ţinut să îndeplinească personal mandatul, cu excepţia cazului în care comitentul l-a autorizat în mod expres să îşi substituie o altă persoană în executarea în tot sau în parte a mandatului. Tot astfel, chiar în absenţa unei autorizări exprese, agentul îşi poate substitui un terţ dacă:
1. împrejurări neprevăzute îl împiedică să aducă la îndeplinire mandatul;
2. îi este imposibil să îl înştiinţeze în prealabil pe comitent asupra acestor împrejurări;
3. se poate prezuma că comitentul ar fi aprobat substituirea dacă ar fi cunoscut împrejurările ce o justifică.
în toate cazurile însă, agentul este obligat să îl înştiinţeze de îndată pe comitent cu privire la substituire. Dacă substituirea nu a fost autorizată de comitent, agentul răspunde pentru actele persoanei pe care şi-a substituit-o ca şi cum le-ar fi îndeplinit el însuşi. Din contră, în situaţia în care substituirea a fost autorizată, agentul nu va răspunde decât pentru diligenţa cu care a ales persoana care l-a substituit şi i-a dat instrucţiunile privind executarea contractului. în toate cazurile, comitentul are acţiune directă împotriva persoanei pe care agentul şi-a substituit-o.
Trebuie reţinut că, potrivit legii, agentul nu poate, fără împuternicire specială, să primească plata şi nici să acorde reduceri sau amânări pentru creanţele comitentului ori să vândă pe credit. în acest sens, art. 2.076 noul Cod Civil prevede că, în lipsă de stipulaţie contrară, agentul nu poate vinde pe credit şi nu poate acorda reduceri sau amânări de plată pentru creanţele comitentului.
Agentul poate primi reclamaţii privitoare la viciile bunurilor sau serviciilor şi poate solicita orice măsuri de asigurare în interesul comitentului, fiind obligat în ambele cazuri să-l înştiinţeze de îndată pe comitent. La rândul său, agentul poate lua orice măsuri asigurătorii în interesul comitentului, precum şi orice alte măsuri necesare pentru conservarea drepturilor acestuia din urmă (art. 2.077 noul Cod Civil).
în sfârşit, Codul civil prevede că agentul care se află în imposibilitate de a continua executarea obligaţiilor ce îi revin trebuie să îl înştiinţeze de îndată pe comitent, sub sancţiunea plăţii de daune-interese.
b. Agentul este obligat să-i comunice comitentului informaţiile ce interesează afacerile acestuia
Legea dispune că agentul este obligat să procure şi să-i comunice comitentului pentru care acţionează informaţiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite în contract, care l-ar putea interesa pe acesta, precum şi toate celelalte informaţii necesare de care dispune.
Aceste informaţii pot avea ca obiect cererea şi oferta privind bunurile şi serviciile oferite de comitent, preţurile practicate, operaţiunile comercianţilor concurenţi, eventualele condiţii sau restricţii din regiunea de acţiune sau ale pieţei pe care activează agentul etc.m
c. A gentul este obligat să îndeplinească împuternicirea în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent
în acest sens, legea prevede că agentul este obligat să depună diligenţa necesară pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea afacerilor cu care este împuternicit, în condiţii cât mai avantajoase pentru comitent.
d. Agentul este obligat să respecte instrucţiunile rezonabile primite de la comitent
Prin instrucţiuni rezonabile se înţelege instrucţiunile care se înscriu în limitele normale, obişnuite, în activitatea de intermediere comercială în baza unui contract de agenţie.
e. Agentul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor efectuate în contul comitentului
Legea prevede că agentul este obligat să ţină în registrele sale evidenţe separate pentru operaţiunile ce-l privesc pe fiecare comitent.
f. Agentul este obligat să păstreze bunurile primite de la comitent în condiţii corespunzătoare
Legea dispune că agentul este obligat să păstreze bunurile sau eşantioanele într-o manieră care să permită identificarea celor aparţinând fiecărui comitent.
în virtutea principiului libertăţii contractuale, părţile pot stabili orice altă obligaţie în sarcina agentului.
Obligaţiile comitentului
Principalele obligaţii ale comitentului sunt enumerate de art. 2.080 noul Cod Civil
a. Comitentul este obligat să transmită agentului toate datele, informaţiile şi instrumentele necesare executării contractului de agenţie
în acest sens, Codul civil obligă comitentul să pună la dispoziţie agentului în timp util şi într-o cantitate corespunzătoare mostre, cataloage, tarife şi orice alte documente necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale, referitoare la bunurile sau serviciile ce constituie obiectul contractului.
De asemenea, legea prevede că comitentul trebuie să furnizeze agentului informaţiile necesare executării contractului de agenţie.
Comitentul trebuie să-l înştiinţeze pe agent într-un termen rezonabil atunci când va prevedea că volumul operaţiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care agentul l-ar fi putut anticipa în mod normal.
Pentru bunul mers al afacerilor materializate în raporturile cu terţii, comitentul trebuie să-l informeze pe agent în timp util, potrivit naturii operaţiunii, despre acceptarea, refuzul ori neexecutarea unor operaţiuni comerciale negociate sau, după caz, încheiate de agent [art. 2.080 alin. (3) noul Cod Civil].
Operaţiunea negociată de agent se consideră abandonată dacă comitentul, primind înştiinţarea, nu comunică în timp util terţei persoane, direct sau prin intermediul agentului, acceptul său.
b. Comitentul este obligat să plătească agentului remuneraţia cuvenită
Remuneraţia se plăteşte agentului în condiţiile şi la termenele stabilite prin contract sau prin lege. Remuneraţia agentului este reglementată de art. 2.082-2.087 noul Cod Civil Ca principiu, legea prevede că agentul are dreptul la remuneraţie pentru toate contractele încheiate ca efect al intervenţiei sale. Remuneraţia agentului constă fie într-o sumă fixă, fie într-un comision, fie în parte sumă fixă şi în parte comision, potrivit acordului părţilor. Prin comision, în accepţiunea legii, se înţelege orice formă de remuneraţie al cărei cuantum se obţine prin raportare la volumul sau la valoarea operaţiunilor efectuate de către agent în contul comitentului.
Remuneraţia se datorează şi în cazul în care nu este prevăzută de reglementările legale sau nu a fost stipulată în contractul de agenţie. în acest sens, legea dispune că în lipsa unor prevederi legale sau stipulaţii derogatorii, agentul are dreptul de a primi o remuneraţie în conformitate cu uzanţele aplicabile în locul în care agentul îşi desfăşoară activitate, fie în legătură cu bunurile ce fac obiectul contractului de agenţie specifice zonei şi sectorului de piaţă pe care acesta acţio
nează. în absenţa unor asemenea uzanţe, agentul este îndreptăţit să primească o remuneraţie rezonabilă, ţinând seama de toate aspectele referitoare la contractele încheiate şi la caracteristicile operaţiunilor efectuate.
Codul civil leagă obligaţia de plată a remuneraţiei de existenţa unor situaţii concrete ale îndeplinirii operaţiunilor de intermediere realizate de către agent. Astfel, potrivit art. 2.083 noul Cod Civil, agentul este îndreptăţit la comision pentru operaţiunile efectuate pe durata existenţei contractului de agenţie, dacă acestea sunt încheiate:
1. ca urmare a intervenţiei sale;
2. fără intervenţia agentului, dar cu un client procurat anterior de acesta pentru contracte sau acte de comerţ similare;
3. cu un client dintr-o regiune sau grup de persoane determinate, pentru care agentul a primit împuternicire exclusivă.
Comisionul se datorează şi în anumite situaţii speciale în care părţile nu-şi execută obligaţiile negociate de agent sau şi le execută parţial. în ideea de a-l proteja pe agent, Codul civil reglementează dreptul la comision în cazul contractelor neexecutate sau executate parţial. Regimul juridic al comisionului în cazul contractelor neexecutate sau executate parţial este consacrat de art. 2.086 noul Cod Civil Potrivit normei legale precizate, comisionul se datorează şi pentru contractele încheiate, dar la a căror executare părţile acestora au renunţat, dacă agentul şi-a îndeplinit obligaţiile. Atunci când contractul încheiat nu se execută de către părţi ca urmare a unor circumstanţe imputabile agentului, dreptul la comision se stinge sau comisionul se reduce proporţional cu neexecutarea, după caz. în caz de executare parţială din partea terţului, agentul este îndreptăţit doar la plata unei părţi din comisionul stipulat, proporţional cu executarea contractului încheiat între comitent şi terţ [art. 2.086 alin. (3) noul Cod Civil].
Potrivit Codului civil, dacă părţile nu convin altfel, dreptul la comision se naşte la data la care se îndeplineşte una din următoarele condiţii:
1. comitentul îşi execută obligaţiile contractuale faţă de terţa persoană;
2. comitentul ar fi trebuit să-şi execute obligaţiile contractuale potrivit convenţiei sale cu terţul;
3. terţul şi-a executat obligaţiile contractuale.
Comisionul se plăteşte cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului pentru care se datorează.
în reglementarea actuală a contractului de agenţie, Codul civil stabileşte şi regulile care privesc calculul valorii comisionului. Astfel, potrivit prevederilor art. 2.087 noul Cod Civil, la sfârşitul fiecărui trimestru comitentul trebuie să trimită agentului copiile de pe facturile care au fost expediate terţilor, precum şi descrierea calculului valorii comisionului. La cererea agentului, comitentul îi va comunica de îndată informaţiile necesare calculării comisionului, inclusiv extrasele relevante din registrele sale contabile. Clauza prin care se derogă de la prevederile privind calculul comisionului în defavoarea agentului se consideră nescrisă.
în sfârşit, trebuie reţinut că art. 2.080 noul Cod Civil prevede că, în raporturile cu agentul, comitentul trebuie să acţioneze cu loialitate şi bună-credinţă.
Efectele faţă de terţi
Fiind o varietate a contractului de mandat, la fel ca şi acesta, contractul de agenţie nu produce efecte juridice faţă de terţi. Legea reglementează însă anumite situaţii speciale care privesc plata preţului bunurilor şi serviciilor, precum şi reclamarea viciilor.
în ceea ce priveşte preţul, legea dispune că agentul nu poate, fără împuternicire specială, să primească plata, să acorde reduceri sau amânări pentru creanţele comitentului şi nici să vândă pe credit.
în privinţa viciilor, art. 2.077 prevede că agentul poate primi reclamaţii privind viciile bunurilor vândute sau serviciilor prestate de comitent, fiind obligat să îl înştiinţeze de îndată pe acesta. La rândul său, agentul poate lua orice măsuri asigurătorii în interesul comitentului, precum şi orice alte măsuri necesare pentru conservarea drepturilor acestuia din urmă.
Încetarea contractului de agenţie
Codul civil consacră anumite reguli speciale privind încetarea contractului de agenţie. Aceste reguli au în vedere, în principal, cazurile de încetare a contractului şi plata unor remuneraţii şi despăgubiri, după caz.
Cazurile de încetare a contractului de agenţie
Contractul de agenţie încetează în condiţii diferite, în funcţie de durata determinată sau nedeterminată a contractului.
Expirarea termenului
Ca orice contract încheiat pe durată determinată, şi contractul de agenţie încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat. Potrivit dispoziţiilor art. 2.088 noul Cod Civil, contractul de agenţie pe durată determinată care continuă să fie executat de părţi după expirarea sa se consideră prelungit pe durată nedeterminată.
Denunţarea unilaterală
Contractul de agenţie pe durată nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi, cu acordarea obligatorie a unui preaviz (art. 2.089 noul Cod Civil). Denunţarea este posibilă şi în cazul contractului încheiat pentru o perioadă determinată care prevede o clauză expresă privind posibilitatea denunţării unilaterale anticipate, însă tot cu acordarea unui termen de preaviz. Regulile denunţării se aplică şi în cazul contractului cu durată determinată care continuă să fie executat de către părţi şi după expirarea duratei contractului, transformat astfel, potrivit art. 2.089 noul Cod Civil, în contract pe perioadă nedeterminată.
Termenul de preaviz care însoţeşte declaraţia de denunţare trebuie să aibă o durată de minimum o lună pentru primul an de contract. în cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se măreşte cu
câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata preavizului să depăşească 6 luni. Dacă părţile nu convin altfel, termenul de preaviz expiră la sfârşitul unei luni calendaristice. Potrivit Codului civil, dacă părţile convin termene de preaviz mai lungi decât cele de mai sus, prin contractul de agenţie nu se pot stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.
în mod excepţional, legea consacră posibilitatea denunţării contractului de agenţie fără acordarea termenului de preaviz. Astfel, potrivit prevederilor art. 2.090 noul Cod Civil, în toate cazurile, contractul de agenţie poate fi denunţat fără preaviz de oricare dintre părţi, cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte părţi, atunci când circumstanţe excepţionale, altele decât forţa majoră ori cazul fortuit, fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent şi agent. în acest din urmă caz, contractul încetează la data primirii notificării scrise prin care acesta a fost denunţat.
Rezilierea contractului
în virtutea principiului executării obligaţiilor contractuale cu loialitate şi bună-credinţă, oricare dintre părţi poate rezilia contractul de agenţie înainte de expirarea duratei contractului, în cazul unei neîndepliniri din culpă gravă a obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte. Rezilierea contractului de agenţie are loc în condiţiile dreptului comun, ea este cerută de partea interesată şi se pronunţă de către instanţa judecătorească competentă.
Remuneraţii şi despăgubiri datorate încetării contractului
Pe aceeaşi linie a protecţiei juridice a agentului pentru eforturile depuse în interesul comitentului, Codul civil consacră obligaţia de plată a unor remuneraţii în anumite situaţii speciale şi după încetarea contractului de agenţie. Astfel, pentru anumite operaţiuni individuale, agentul are dreptul la plata unui comision, iar în cazul sporirii afacerilor comitentului, agentul este îndreptăţit la plata unei indemnizaţii. în fine, dacă prilejuit de încetarea contractului sau din alte cauze agentul suferă anumite prejudicii, acesta poate cere repararea lor de la comitent.
Comisioanele
Potrivit dispoziţiilor art. 2.084 noul Cod Civil, agentul este îndreptăţit la comision pentru un contract încheiat ulterior încetării contractului de agenţie, dacă:
a) acesta a fost încheiat în principal datorită intervenţiei agentului pe durata contractului de agenţie şi încheierea a avut loc într-un termen rezonabil de la încetarea contractului de agenţie;
b) comanda emisă de terţ a fost primită de comitent sau de agent anterior încetării contractului de agenţie, în cazurile prevăzute de dispoziţiile art. 2.083.
în caz de înlocuire a agentului, noul agent nu are dreptul de a primi comisionul dacă acesta este datorat, potrivit prevederilor legii, agentului precedent. Regula de mai sus nu se aplică atunci când din circumstanţele concrete rezultă că este echitabil ca acel comision să fie împărţit între agenţii respectivi.
Indemnizaţiile
Art. 2.091 noul Cod Civil dispune că, la încetarea contractului de agenţie, agentul este îndreptăţit să ia de la comitent o indemnizaţie, în măsura în care:
a) i-a procurat noi clienţi comitentului sau a sporit semnificativ volumul operaţiunilor cu clienţii existenţi, iar comitentul obţine încă foloase substanţiale din operaţiunile cu aceşti clienţi; şi
b) plata acestei indemnizaţii este echitabilă, având în vedere circumstanţele concrete, în special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit să le primească în urma operaţiunilor încheiate de comitent cu clienţii prevăzuţi la lit. a), precum şi posibila restrângere a activităţii profesionale a agentului datorită existenţei în contractul de agenţie a unei clauze de neconcurenţă.
Valoarea indemnizaţiei în cazurile de mai sus nu poate depăşi o sumă echivalentă cuantumului unei remuneraţii anuale, calculată pe baza mediei anuale a remuneraţiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract; dacă durata contractului nu însumează 5 ani, remuneraţia anuală este calculată pe baza mediei remuneraţiilor încasate în cursul perioadei respective.
Comitentul datorează indemnizaţie şi în cazul în care contractul încetează ca urmare a decesului agentului. în caz de deces al agentului, dreptul la indemnizaţie se stinge dacă succesorii agentului nu îl pun în întârziere pe comitent, cu privire la pretenţiile lor, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenţie.
Codul civil (art. 2.092) consacră şi anumite cazuri în care agentul nu are dreptul la indemnizaţie:
a) comitentul reziliază contractul din cauza încălcării de către agent a obligaţiilor sale;
b) agentul denunţă unilateral contractul, cu excepţia cazului în care această denunţare este motivată de circumstanţe precum vârsta, infirmitatea ori boala agentului, în considerarea cărora, în mod rezonabil, nu i se poate cere acestuia continuarea activităţilor;
c) în cazul cesiunii contractului de agenţie prin înlocuirea agentului cu un terţ;
d) dacă nu se convine altfel de către părţile contractului de agenţie, în cazul novaţiei acestui contract prin înlocuirea agentului cu un terţ.
Este important de reţinut că, potrivit art. 2.094 noul Cod Civil, părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile legii care reglementează dreptul la indemnizaţie, înainte de încetarea contractului de agenţie.
Despăgubirile
Ca regulă generală, art. 2.091 alin. (3) noul Cod Civil stipulează că acordarea indemnizaţiei la încetarea contractului de agenţie nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în condiţiile legii. în consecinţă, dacă încetarea contractului cauzează prejudicii agentului, acesta are dreptul la despăgubiri împotriva comitentului.
