Contract de leasing
| Comentarii |
|
contractul de leasing, se încheie în scris şi trebuie să cuprindă, pe lângă părţile contractante cel puţin următoarele elemente: a) clauza privind definirea contractului de leasing ca fiind leasing financiar sau operaţional; b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare ale acestuia; c) valoarea ratelor de leasing şi termenele de plată ale acestora; d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului; e) clauza privind obligaţia asigurării bunului; f) valoarea totală a contractului de leasing. Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele precizate mai sus, următoarele: a) valoarea de intrare a bunului; b) valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul; c) valoarea avansului; d) rata de leasing. Părţile pot conveni şi alte clauze.
contract de leasing financiar, orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una din următoarele condiţii: a) riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte; b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului; c) perioada de leasing depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit.
contract de leasing operațional, orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar, care nu îndeplineşte condiţiile contractului de leasing financiar.
contractul de leasing, 1. Definiție şi reglementare 2. Caracterele juridice ale contractului de leasing 3. Părţile contractului de leasing 4. Delimitarea contractului de leasing 5. Obiectul contractului de leasing
1. Definiție şi reglementare
Contractul de leasing şi operaţiunile de leasing sunt reglementate, în principal, de O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
Potrivit art. 1 alin. 1, prin operaţiunile de leasing, o parte denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing fără a schimba natura leasingului ori de a înceta raporturile contractuale.
Faţă de reglementarea textului citat, definim contractul de leasing ca fiind contractul în temeiul căruia o parte denumită finanţator, transmite pentru o perioadă determinată de timp dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este sau pe care îl va produce ori îl va achiziţiona de la un terţ furnizor, unei alte părţi, denumită utilizator, în schimbul plăţii periodice a unei sume de bani, denumită rată de leasing, cu respectarea dreptului utilizatorului de a opta pentru cumpărarea bu-nului, restituirea sa ori continuarea folosirii acestuia.
2. Caracterele juridice ale contractului de leasing
Din definiţia dată contractului de leasing se desprind şi caracterele juridice ale acestuia. Astfel, contractul de leasing este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual, cu executare succesivă, translativ al dreptului de folosinţă, executoriu şi intuitu personal.
a. Contractul de leasing este consensual, pentru că simpla manifestare de voinţă a părţilor contractante este suficientă pentru încheierea valabilă a convenţiei. Forma scrisă este cerută ad probationem, şi nu ad validitatem, precum şi pentru îndeplinirea altor formalităţi ale leasingului, ca de exemplu publicitatea prin Arhiva Electronică De Garanţii Reale Mobiliare, cartea funciară etc. Bunăoară, potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.G. nr. 51/1997, contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile vor fi înscrise în cartea funciară.
b. Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, întrucât dă naştere la obligaţii reciproce între cele două părţi contractante; finanţatorul se obligă să asigure utilizatorului folosinţa pentru o perioadă de timp a bunului dat în leasing, iar utilizatorul se obligă să plătească finanţatorului rata de leasing.
c. Caracterul oneros al contractului de leasing constă în aceea că ambele părţi contractante urmăresc un interes patrimonial.
d. Pentru că părţile cunosc încă din momentul încheierii contractului întinderea prestaţiilor la care s-au obligat, contractul de leasing este un contract comutativ.
e. Contractul de leasing este un contract cu executare succesivă, deoarece prestaţiile părţilor se execută pe o anumită perioadă, în timp: transmiterea folosinţei şi plata ratelor de leasing la scadenţele convenite.
f. O bună parte a literaturii de specialitate consideră că leasingul este un contract intuitu personal, pentru că finanţatorul solicită utilizatorului o serie de date şi informaţii privind bonitatea acestuia. Trebuie reţinut însă că majoritatea acestor informaţii se referă, mai degrabă, la situaţia patrimonială decât la cea personală a utilizatorului. Din aceste considerente socotim că este discutabil caracterul intuitu personae al contractului de leasing. Aceasta cu atât mai mult cu cât anumite efecte ale contractelor intuitu personae, precum revocarea, încetarea existenţei finanţatorului, moartea utilizatorului etc. nu îşi găsesc aplicare în contractul de leasing.
g. Contractul de leasing constituie titlu executoriu. Art. 8 din ordonanţă dispune: „contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”. Şi în reglementarea anterioară adoptării Legii nr. 287/2006 pentru modificarea O.G. nr. 51/1997, contractul de leasing avea caracterul de titlu executoriu, dar numai când utilizatorul refuza predarea bunului, nu formula opţiunea cumpărării bunului sau prelungirii contractului, precum şi în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului. Condiţionarea caracterului executoriu al contractului de leasing s-a păstrat şi în forma actuală a O.G. nr. 51/1997, dar numai când acesta poartă asupra programelor pentru calculator. în acest sens, art. 8 stipulează că contractele de leasing având ca obiect dreptul de utilizare a programelor pentru calculator constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu renunţă la dreptul de utilizare, nu procedează la dezinstalarea programului şi la ştergerea copiilor de siguranţă, precum şi, după caz, la restituirea suporturilor şi documentaţiei aferente programului pentru calculator, în următoarele situatii:
a) la sfârşitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opţiunea cumpărării bunului, respectiv opţiunea dobândirii dreptului definitiv de utilizare a programului pentru calculator sau a prelungirii contractului;
b) în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.
Din examinarea textelor incidente tragem concluzia că, exceptând programele de calculator, cu situaţiile reglementate de lege, în toate celelalte cazuri contractul de leasing constituie titlu executoriu. Calitatea de titlu executoriu a contractului de leasing conferă finanţatorului dreptul de a purcede la executarea silită împotriva utilizatorului fără să fie necesară parcurgerea unui litigiu în acest sens. Dar aceeaşi posibilitate o are finanţatorul şi împotriva garanţilor utilizatorului, pentru că, potrivit legii, sunt titluri executorii şi contractele de garanţie, indiferent de felul acestora, reale sau personale. Din această perspectivă contractul de leasing se aseamănă cu contractul de credit bancar, pentru că şi acesta din urmă constituie titlu executoriu în temeiul art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
3. Părţile contractului de leasing
în legătură cu părţile contractului de leasing sunt necesare anumite precizări, mai ales în ce priveşte finanţatorul, pentru care reglementările legale consacră câteva reguli speciale de constituire, organizare şi exercitare a activităţii de leasing. Prevederile art. 3 din O.G. nr. 51/1997 stipulează în mod expres că părţile unei operaţiuni de leasing şi implicit ale unui contract de leasing sunt locatorul/finanţatorul şi locatarul/utilizatorul.
A. Finanţatorul/locatorul
Finanţatorul este partea care transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun utilizatorului pentru o perioadă determinată de timp.
Potrivit art. 3 din O.G. nr. 51/1997, în cadrul unei operaţiuni de leasing poate avea calitatea de finanţator o societate de leasing, persoană juridică română sau străină. în completare, art. 19 prevede că societăţile de leasing, persoane juridice române, se înfiinţează şi funcţionează potrivit Legii nr. 31/1990, republicată.
O condiţie recentă ce a fost reglementată prin modificările aduse O.G. nr. 51/1997 de Legea nr. 287/2006, în sarcina societăţilor de leasing, este aceea privind calitatea de proprietar asupra bunurilor ce formează obiectul contractului de leasing. în doctrina de specialitate, sub imperiul vechii reglementări, s-a susţinut că, întrucât contractul de leasing nu transmite dreptul de proprietate, finanţatorul poate să nu fie proprietar al bunului dat în leasing. Această opinie era corectă, având în vedere şi faptul că, înainte de adoptarea Legii nr. 287/2006, O.G. nr. 51/1997 nu impunea cerinţa calităţii de proprietar a finanţatorului asupra bunurilor supuse operaţiunilor de leasing. în forma actuală însă, O.G. nr. 51/1997, când defineşte operaţiunile de leasing, dispune că prin acestea o parte, denumită finanţator, transmite pentru o
perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, „al cărui proprietar este”, celeilalte părţi, denumită locatar/utilizator. Prin urmare, deşi s-a păstrat principiul transmiterii dreptului de folosinţă a bunurilor obiect al contractelor de leasing, s-a introdus condiţia calităţii de proprietar asupra acestora a finanţatorului.
B. Locatarul/utilizatorul
Este partea contractantă care dobândeşte, în temeiul contractului de leasing, dreptul de folosinţă asupra bunului, în schimbul plăţii ratei de leasing. Potrivit legislaţiei noastre, calitatea de utilizator o poate avea orice persoană fizică sau juridică română ori străină, indiferent dacă are sau nu calitatea de comerciant.
4. Delimitarea contractului de leasing
I. Operaţiunea de leasing şi contractul de leasing
Contractul de leasing nu se confundă cu operaţiunea de leasing, pentru că aceasta din urmă cuprinde toate raporturile născute în legătură cu un contract de leasing, pe câtă vreme contractul de leasing reprezintă exclusiv actul juridic încheiat între finanţator şi utilizator, astfel cum a fost mai sus definit.
Operaţiunea de leasing este mult mai complexă şi generează o multitudine de alte raporturi juridice. Astfel, dacă finanţatorul nu are bunul, el trebuie să îl cumpere de la furnizor, generând raporturi de vânzare-cumpărare sau de altă natură apte să conducă la dobândirea dreptului de proprietate a finanţatorului asupra bunului ce urmează a fi exploatat în regim de leasing. Aceasta deoarece, aşa cum rezultă din definiţia dată de legiuitor operaţiunilor de leasing, în art. 1 din O.G. nr. 51/1997, finanţatorul trebuie să fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului pe care urmează să-l transmită în regim de leasing utilizatorului.
Potrivit reglementărilor aplicabile în domeniul leasingului, bunul transmis în leasing trebuie să fie asigurat la o societate de asigurare şi, astfel, în operaţiunile de leasing, întâlnim raporturi de asigurare.
în sfârşit, finanţatorul, în operaţiunea de a deveni titularul dreptului de proprietate asupra bunului, poate mandata pe utilizator să negocieze cu furnizorul principalele aspecte de natură tehnică, financiară etc. De asemenea, utilizatorul poate fi împuternicit să primească şi să recepţioneze bunul de la furnizor. Aceste operaţiuni generează raporturi de mandat între finanţator şi utilizator.
II. Delimitarea contractului de leasing de alte contracte
Contractul de leasing împrumută elemente specifice (particularităţi) de la diferite contracte şi instituţii juridice.
Unul din contractele înrudite cu leasingul este locaţiunea. De fapt, el se «clădeşte» din punct de vedere juridic pe locaţiune, pentru că presupune transmiterea dreptului de folosinţă asupra bunului exploatat în regim de leasing în schimbul unei remuneraţii periodice denumită nu chirie, ci rată de leasing. în practica judiciară s-a
decis că, pe plan juridic, operaţiunea de leasing este, de regulă, o închiriere, ceea ce explică prezenţa în contract a unor elemente specifice contractului de locaţiune, combinată cu promisiunea unilaterală de vânzare1
în ceea ce priveşte interpretarea contractului de leasing şi diferenţierea lui de locaţiune, în jurisprudenţă s-a decis că, dacă din examinarea clauzelor contractuale rezultă că părţile au avut în vedere încheierea unui contract de leasing, nici faptul că au atribuit actului juridic titulatura de „contract de închiriere” şi nici absenţa, la data încheierii acestuia, a unei reglementări-cadru în materie nu pot justifica o altă calificare, în materia acordurilor patrimoniale de drept civil şi comercial fiind dispoziţiile art. 1.169 Noul cod civil care consacră principiul libertăţii de voinţă a
Leasingul financiar se seamănă foarte mult şi cu vânzarea-cumpărarea cu plata preţului în rate, dar se deosebeşte de aceasta prin aceea că la vânzare dreptul de proprietate asupra bunului se transmite în momentul încheierii contractului, pe când la leasing proprietatea bunului exploatat în regim de leasing se transmite la încetarea raporturilor contractuale şi numai dacă utilizatorul optează în acest sens.
5. Obiectul contractului de leasing
în ceea ce priveşte obiectul derivat, contractul de leasing, ca regulă, poartă asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în circuitul civil. în acest sens, art. 1 alin. 2 dispune că operaţiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile, prin natura lor, sau care devin imobile prin destinaţie, precum şi bunuri mobile, aflate în circuitul civil. Prin urmare, bunurile scoase din circuitul civil nu pot constitui obiect al contractului de leasing, acestea fiind exploatate prin concesionare.
Fac excepţie de la obiectul contractului de leasing înregistrările pe bandă audio şi video a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a drepturilor de autor şi
a bunurilor necorporale. Când leasingul are ca obiect programe pentru calculator, în art. 1 alin. 3 se prevede că dreptul de utilizare a acestora, ca drept patrimonial de autor asupra programelor pentru calculator, poate face obiectul operaţiunilor de leasing, dacă titularul dreptului de autor a autorizat această operaţiune. în acest caz, finanţatorul transmite către utilizator, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui program pentru calculator, asupra căruia deţine un drept definitiv de utilizare.
